Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pilda supraviețurii bunului samaritean: Mireasa ucraineancă. Șabat și cannabis (reportaj RFI)

Mai sunt doar câteva sute rămași și se zbat să-și asigure supraviețurirea. Ciudată pentru exterior, comunitatea samariteană se agață de tradiții străvechi, însă ușor-ușor apar și schimbări care pentru generațiile trecute păreau de neconceput. În ultimii ani sunt permise, în anumite condiții, căsătoriile cu parteneri din exterior sau fustele scurte și toate acestea sunt grăbite de samaritenii tineri, ce se împart între strictețea Șabatului și Facebook. 

Grup etnic și religios. Minoritate, Sectă. Indiferent de cum le spun cei din afară, samaritenii încearcă să-și conserve tradițiile și să-și ducă mai departe istoria. Au mai rămas doar câteva sute, cantonați în două comunități: una în apropiere de Tel Aviv, Israel și o a doua pe muntele Garizim, sacru pentru ei, în apropiere de orașul Nablus, în Palestina. 

Ascultă AICI reportajul AUDIO: 

Toți samaritenii cu care vei sta de vorbă îți vor spune că sunt apolitici. Și se mândresc cu asta. “Vrem să fim o punte de pace între Israel și Palestina”, vor spune...

(Relatarea e întreruptă de două avioane de luptă F-16)

...aici, în comunitatea din Kiryat Luza, lumea nu e atât de preocupată de ce se întâmplă jos sau dincolo de Ziduri. Oamenii încearcă să trăiască în pace și să se adapteze vremurilor în care trăiesc: 

Avem televiziune, Internet, Facebook, Twitter. Copiii noștri sunt în universități. Călătorim în toată lumea. Fetele au voie să poarte fuste scurte. Suntem moderni. Dar în același timp respectăm tradițiile. Șabatul și toate celelalte

Hasni Cohen e fratele marelui preot samaritean și cel mai probabil cel care îi va lua locul. Citește din Tora, în ebraica veche. Pare extrem de mândru de originile străvechi ale samaritenilor:

 

 

Noi, samaritenii, ne avem bine și cu palestinienii și cu evreii. Trebuie să ne asigurăm viitorul. Avem trei pașapoarte: palestinian, israelian și iordanian. Scopul nostru e să fim mereu neutri. Suntem puțini și trebuie să ne conservăm acest statut special și să supraviețuim. 

Abood și Ralia Cohen sunt ghizii comunității de samariteni. Abood este nepotul marelui preot și un potențial succesor al acestuia. Familia lui se trage din tribul lui Levi  - prima condiție pentru a aspira la această poziție simbolică. A doua? Să fie cel mai vârstnic din ramura sa... adică să trăiască sănătos. Pare că e gluma favorită a lui Abood. O stâpânește bine, semn că a spus-o deja de o grămadă de ori. 

Una din provocările în a fi samaritean este aceea că nu poți trăi în afara comunității. În altă parte. Poți să pleci. Dar o faci pentru totdeauna. Nu e o chestiune religioasă. E un lucru practic: se consideră că dacă părăsești comunitatea nu o mai poți ajuta să crească. 

abood_1.jpg

Image source: 
Alex Olaru / RFI Romania

Au fost cinci cazuri de samaritenii care au plecat în ultimii 30 de ani. În trei dintre ele, a fost vorba de dragoste. S-au îndrăgostit de cineva din exterior și au decis să renunțe la religia samariteană, îmi spune Abood. 
Confruntați cu dispariția, samaritenii încep să fie ceva mai flexibili. Înainte, căsătoriile se făceau numai între membrii comunități, chiar dacă aceștia erau rude. Deși pe stradă am văzut oameni cu deficiențe, samaritenii susțin că procentul celor cu defecte genetice ar fi cu mult sub 1%: 

Dacă ne-am căstori numai din interior, am avea un raport de doi bărbați la o femeie. De asta permitem acum și căsătorii cu exteriorul.

Este însă un privilegiu de care se bucură doar bărbații, după cum aveam să aflu apoi de la tinerii din Kiryat Luza, minusculul sat samaritean.

"Noi, fetele, nu putem să luăm pe cineva din afara comunității. Băieții au voie"

Hei, salut. Cum e să trăiești într-o comunitate atât de mică?
Cum să fie? Normal. Te obișnuiești. Și nu e numai asta, răspunde, dezinvolt Fayad, un adolescent de 17 ani, pe care îl opresc undeva la mijlocul străduței principale din sat:

Aici îi cunosc pe toți. Le știu și secretele. Totul e la lumină, tocmai pentru că suntem atât de puțini. 
Ce speri să faci după absolvire?
Să am o slujbă cool. Să am bani pentru o familie, să mă căsătoresc.
Te gândești la o mireasă de aici, din comunitate sau ai să cauți în afară? 
Sunt câteva fete de vârsta mea sau un pic mai mici. Depinde dacă vor fi libere. Eu sper totuși să găsesc pe cineva din exterior. 
Auzi, Fayad...nu te stresează chestia asta?
La vârsta asta nu. Aștept să termin liceul. Poate după. 
E o viață normală. Ne-am obișnuit, îmi explică și Miraam, care are 19 ani. 
Voi lucra într-o bancă după aboslivire. Am studian Finanțele. 
Cât despre căsătorie....să știi că aici toți se gândesc la asta. La viața amoroasă. Dar mi se pare că e devreme. Eu vreau mai întâi să-mi trăiesc viața și abia apoi să mă căsătoresc. Noi, fetele, nu putem să luăm pe cineva din afara comunității. Băieții au voie, dacă mireasa lor acceptă să devină samariteană și adoptă religia noastră.

Te deranjează această interdicție?
Da. Un pic. Dar asta aste. Ne-am obișnuit.  
Ce ai schimba, dacă ai avea vreo superputere?
Păăăăăăi...n-aș schimba nimic. Așa am crescut. 

Nunta samariteană și filiera ucraineană de mirese 

Pe toți cei cu care am vorbit i-am reîntâlnit o zi mai târziu, la o nuntă.

Să știi că mai vin jurnaliști, din când îmi când, mă întâmpină Abood. Aproape 99% din comunitate e la petrecere, se mândrește el. 

 

 

 

 

În curând vor sosi mirele și mireasa. Apoi preoții samariteni vor începe o incantație. E un câtec foarte vechi, din vremea în care israeliții au părăsit Egiptul, continuă Abood 

Pe Alexandra am cunoscut-o în toiul nunții samaritene. Are puțin peste 30 de ani, e dintr-un sat apropiat de Crimeea și e a doua ucraineancă, după Lena, care a ajuns în comunitate. 
Cum? Printr-o agenție matrimonială. Tocmai pentru că s-a integrat rapid, filiera ucraineană de mirese a prins rădăcini la samariteni și acum sunt peste zece astfel de partenere. Alexandra se miră că sunt din România și nu știu limba rusă. 

alexandra.jpg

Image source: 
Alex Olaru / RFI Romania

A fost cu siguranță ceva diferit față de Ucraina.

Am primit multă dragoste aici. Samaritenii văd foarte serios viața. Nu am plecat din Ucraina de nevoie. Familia mea nu era cea mai bogată, dar nici săraci lipiți pământului nu eram. Eram foarte tânără și am preferat să caut ceva mai serios în viață. 

Spune că a învățat relativ ușor limba, dar că sunt încă niște tradiții greu de asimiliat, chiar și pentru samariteni. Șabatul. Felul în care trebuie să se poarte o femeie care e la menstruație. Are trei copii acum. Doi băiți și o fată.

Ce-ți dorești pentru fiica ta? Să se schimbe tradiția și să se poată mărita din exterior sau să caute pe cineva din comunitate?

Cred că și bărbații samariteni sunt foarte buni. Mai ales loiali, răspunde diplomat. 

Dar dacă fiica ta s-ar mărita cu fratele ei? Sau cu un verișor?  Întreb fără ocolișuri.

Asta nu mi-ar plăcea. Aș prefera măcar să ia pe cineva cu un grad de rudenie mai îndepărtat, mărturisește Alexandra. 

Ce ai schimba în comunitate, dacă ai putea?

Căsătoriile între rude atât de apropiate. Dar aceasta rămâne comunitatea mea și o iubesc.

 

 

Comunitatea samariteană se chinuie să supraviețuiască, fie și prin import de mirese din estul Europei. Se simte însă, atunci când vorbești cu tinerii samariteni, că lucrurile se schimbă, independent de voința oricărui mare preot sau a conservatorilor. Despletit la limbă, Abood, poate într-o bună zi mare preot, spune că cei tineri copiază modelul din Occident. Își cumpără cannabis din Israel și fumează, pe ascuns, pentru a se distra. Cannabisul e tot mai popular în comunitate și pentru tinerii samariteni a devenit un simbol al schimbării: 

Celor bătrâni nu le place deloc treaba asta. Dar așa e tendința peste tot. Și e firesc să ajungă și la noi moda. Cannabisul e ca fustele scurte. Au fost vremuri în care fustele scurte nu erau acceptate în comunitate. Poate că samaritenii vor accepta și asta, cine știe? Noi, samaritenii, sunt o comunitate al naibii de mică. Și trebuie să evoluăm odată cu lumea. 

 

 

 

618