Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Sasha Tsenkova (Universitatea Calgary), la RFI: 1,6 mld de oameni trăiesc în ”așezări informale”

informala.jpg

Image source: 
FOTO: George Popescu

”Peste un miliard și jumătate de oameni trăiesc în așezări informale, adică în locuințe aflate la periferia așezărilor urbane sau rurale și în care locuitorii nu sunt proprietarii terenurilor pe care și-au construit casele”. Afirmația îi aparține Sashei Tsenkova, profesor de planificare urbană la Universitatea din Calgary, care a acordat un interviu RFI România, în care a dat explicații despre fenomenul locuințelor informale.

Peste un miliard și jumătate de oameni trăiesc în așezări informale. În România, peste 60.000 de familii trăiesc în astfel de așezări sau locuințe informale.

Nu există autorizații de construcție, iar majoritatea locuințelor sunt adăposturi rudimentare făcute din materiale refolosite sau de proastă calitate. Accesul la utilitățile de bază și la drumuri este redus sau chiar absent. În multe cazuri, casele sunt amplasate în zone de risc.

Accesarea fondurile naționale sau europene reprezintă o adevărată provocare în contextul în care în legislația națională nu se face referire la locuirea sau așezările informale. Tot din această cauză, autoritățile nu pot investi în apă curentă, canalizare sau curent electric în aceste comunități.

Interviul acordat RFI de profesoara Sasha Tsenkova, de la Universitatea din Calgary:

Sasha Tsenkova: Locuințele informale sunt un fenomen global ce definește orașele lumii în secolul al XXI-lea. În esență, sunt locuințe care nu respectă normele de urbanism, care nu există în documente legale și care nu au fost înregistrate. În multe cazuri, sunt bunuri aflate în afara economiei formale. În multe state este numit „capital mort”. Totuși, în acestea locuiesc aproximativ 1.6 miliarde de oameni la nivel mondial. Cam o treime din populația lumii trăiește în locuințe informale.

Reporter: Așadar, este un fenomen foarte răspândit în lume. Este prezent și în România?

S.T: Este întâlnit și în România. Din câte am înțeles, aproximativ 65.000 de gospodării din România fac parte din cartiere informale. Așadar, este un număr substanțial, ce poate crește pe viitor dacă problema nu este abordată corespunzător.

Rep: Ce pot face autoritățile pentru oamenii care locuiesc în locuințe informale?

S.T: Evident, este o problemă ce nu va dispărea. Persistă de mai bine de un sfert de secol și în unele cazuri oamenii au crescut acolo. Sunt trei sau patru generații care trăiesc împreună și împart acea locuință. Este mai des întâlnit și totodată o caracteristică a orașelor postcomuniste din sud-estul Europei, ca acolo unde problema a fost abordată să se înceapă cu legalizarea și recunoașterea dreptului oamenilor la locuințe adecvate, dar și al dreptului acestora asupra orașului, de a împărtăși împrejurimile orașului. Cred că România are o cultură bogată și un patromoniu impresionant. Bucureștiul este numit Parisul Balcanilor. Fără îndoială, dacă există voință, se va găsi o cale, va fi posibil ca autoritățile și politicienii români să lucreze cu comunitățile și cu profesioniști în domeniu pentru a aborda această chestiune până să înceapă să afecteze dezvoltarea sustenabilă a mai multor orașe din țară.

Rep: Dacă vorbim despre acești oameni care trăiesc în locuințe informale, vorbim, în general de oameni săraci?

S.T: În multe cazuri locuințele informale sunt asociate cu sărăcia și cu o formă sau alta de excludere, în special excludere socială, dar și cu lipsa oportunităților economice și a locurilor de muncă. Dar în multe alte cazuri, așa cum au arătat câțiva dintre cei prezenți la forum nu este neapărat cea mai gravă formă de sărăcie și excludere, ci este vorba doar despre urbanism, legalizare și un proces de dezvoltare care nu funcționează corespunzător. Astfel, pot fi luate măsuri în această privință. Nu există o soluție unitară, dar aspectul social este foarte important. Este vorba despre oameni, despre mijloace de trai și în unele cazuri despre faptul că mai multe generații fac parte din acea lume informală.

Rep: Cum vedeți acest fenomen al locuințelor informale în anii următori? Cum credeți că va evolua?

S.T: Sper că nu va lua amploare. Dar experiența din alte orașe post-socialiste, mai ales din Asia Centrală, ne arată că locuințele informale constituie aproximativ 65% din marile orașe. Într-adevăr, este o problemă care nu va dispărea. Aceste orașe care se dezvoltă singure sunt parte a economiei. Este foarte important ca anumite măsuri să fie luate pentru a se găsi o cale pentru a preveni formarea acestora. Așa cum am spus, România este o țară cu o moștenire culturală foarte bogată și cu siguranță are capacitatea de a face față acestei probleme într-un mod sustenabil.

Despre Sasha Tsenkova:

Sasha Tsenkova este profesor la Universitatea din Calgary.  Parcursul său profesional s-a caracterizat printr-un puternic atașament față de cercetarea interdisciplinară și didactica aplicată, fiind specializată în planificare urbană și managementul creșterii urbane, orașe durabile, politicile de locuire și dezvoltarea urbană comparativă. 

A derulat numeroase cercetări și activități profesionale în aceste domenii pentru Banca Mondială, Consiliul Europei și ONU, incluzând o serie de proiecte în domeniul locuirii și proiecte urbane în peste 20 de țări din Europa Centrală și de Est, America Latină și Asia Centrală.

A publicat 25 de cărți și rapoarte de cercetare și peste 70 de articole privind politica urbană, regenerarea urbană și politicile de locuire. În ultimii 25 de ani a susținut cursuri universitare în domeniul dezvoltării urbane durabile și a fost profesor invitat în Suedia, Scoția, Letonia, Olanda, Austria și Bulgaria.

Sasha Tsenkova, profesor de planificare urbană la Universitatea din Calgary, despre locuințele informale