Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Iașii-n praf și pulbere

santier_dilema.jpg

Image source: 
Dilema Veche

Oricît de matinal ai putea fi, arareori reușești să alegi o oră potrivită pentru a evita cozile de mașini care se formează dis-de-dimineață la intrarea principală în Iași, prin Păcurari. În jurul orei 7 și 30 de minute, rîndurile măsoară aproape un kilometru, pînă cînd nodul este oarecum străpuns la fiecare rond lăsat în urmă.

Dacă nu ai un ceas la îndemînă, nu îți rămîne decît să improvizezi. Din apropiere, o betonieră pare a fi o clepsidră zgomotoasă care bate măsura secundelor pierdute. E aproape imposibil să nu întîlnești una în trafic. În fiecare zi, orașul e ca o sufragerie în care mașinile intră cu bocancii plini de praf sau de noroi și lasă pe la colțuri cîte un odor proaspăt de combustie. O constantă care pune sănătatea oamenilor în pericol și vigilența autorităților la încercare. 

Situația, la firul prafului

Dan Damian are 38 de ani și vizitează șantiere în fiecare zi. Are propria afacere în domeniul instalațiilor termice și obișnuiește să străbată orașul în lung și-n lat. Pînă nu de mult locuia în cartierul Canta, într-un apartament cu ferestrele orientate spre stradă, într-o zonă cu trafic greu. „Cît mai erau copaci în zonă, mai exista un filtru. Pe lîngă poluarea sonoră de la tramvaie și TIR-uri, s-au hotărît cei de la Primărie să facă locuri de parcare, în fața fiecărui bloc. Au tăiat toți copacii care erau la marginea trotuarului și au făcut alveole pentru parcare. Dacă lăsam geamul deschis ca să aerisesc, două-trei ore, praful de pe pervaz era de un deget.“

 

Citiți continuarea articolului semnat de Lucian Bălănuță în Dilema Veche aici