Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


(FOTO) Constanţa, oraşul ruinat de indiferenţă

Vila Şuţu din Constanţa, aproape de portul Tomis, cu arhitectură de inspiraţie maură, lăsată în paragină (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

„Ne duceţi la hotel Dali?”, l-am întrebat pe primul taximetrist din faţa Gării din Constanţa. „A, nu... dacă vreţi, vă duc la Mamaia...”, îmi răspunde sictirit şoferul. Scenariul se repetă la următoarele două maşini. Mă simt ca-n Bucureşti. Într-un final, un şofer amabil ne lămureşte.

„Să ştiţi şi dvs.: taxiurile cu tarif scris cu roşu sunt mai scumpe şi nu iau curse locale, aşteaptă clienţi care se duc la Mamaia, ca să le iasă banul! Cele cu tarif scris cu verde sunt OK”, îmi explică şoferul, în timp ce ne aranjează genţile în portbagaj.

La începutul lunii septembrie, am fost cu familia într-o mică vacanţă pe malul mării. Am ales Constanţa, în ideea că e un oraş mare, cu o istorie interesantă şi o arhitectură frumoasă.

 

Plaja Modern din Constanţa (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Plajele se redeschid pe 1 iunie (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

 

În realitate, frumoasă a fost doar vremea la Constanţa, nu şi oraşul. Mi-a părut rău să văd multe clădiri de sfârşit de secol 19-început de secol 20 în paragină, cu tencuiala căzută, murdare de găinaţi şi cu geamurile sparte. Am văzut de asemenea destule imobile vechi, unele chiar monument istoric, cu rufele atârnate la uscat mult prea la vedere.

 

Clădire veche din Constanţa, cu termopane şi rufe la vedere (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

M-am gândit că nu e mare diferenţă faţă de Bucureşti, unde zeci de palate şi vile cândva cochete zac în mizerie şi nepăsare. De fapt, nepăsarea am găsit-o şi în Constanţa, unde celebra „Casă cu lei”, care a aparţinut cândva unui negustor armean înstărit, situată la doi paşi de Piaţa Ovidiu, se degradează de la un an la altul, în ton cu alte două vile impresionante aflate în vecinătate.

 

"Casa cu lei" din Constanţa, lăsată în paragină (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Cazinoul din Constanţa, cum îl ştim, seamănă din ce în ce mai mult cu un imens cavou uitat în indiferenţa autorităţilor pe malul mării.

 

Cazinoul din Constanţa aşteaptă de ani buni să fie renovat (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Noroc cu faleza destul de curată şi cu portul plin de zeci de iahturi şi bărci cu motor.

 

Portul Tomis din Constanţa (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Constanţa pare un oraş extrem de murdar, iar o plimbare pe trotuar se dovedeşte a fi foarte neplăcută: dacă ai reuşit să nu-ţi scrânteşti gleznele prin diverse cratere din asfalt, ai toate şansele să calci în excrementele de câine aflate peste tot. Iar dacă vrei să traversezi strada, e bine să te uiţi de trei ori stânga-dreapta, pentru că şoferii sunt la fel de agresivi şi nervoşi ca-n Bucureşti. Şi dacă nu te-a asurzit corul de claxoane de pe străzi, sigur te va răpune aerul greu de canalizare desfundată, care pluteşte aproape peste tot în oraşul de la malul mării.

 

Casă monument istoric din Constanţa, lăsată în paragină (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

„Ce frumos era aici acum 30 de ani”, spune o doamnă în Centrul Vechi. Un Centru Vechi foarte aglomerat, în care doar două-trei clădiri au fost renovate şi au reuşit să-şi capete frumuseţea de odinioară.

 

Clădire renovată din Centrul Vechi al Constanţei (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Într-o seară, fiică-mea poftea la clătite. După ce am consultat meniul primelor două restaurante care ne-au ieşit în cale, am găsit în sfârşit o terasă mai liberă, unde scria la pagina de deserturi că au clătite. Cum ne aşezăm la o masă, chelnerul vine la noi surescitat şi ne spune că dacă vrem de mâncare, comanda va dura o oră şi jumătate, pentru că are o masă cu mulţi clienţi. De fapt cam singura masă ocupată la ora aceea pe terasă. „OK, dar un desert se poate?”, întrebăm noi, cu gândul la clătite. „A, da, sigur, asta merge repede”, răspunde fericit chelnerul. „Păi, am vrea o porţie de clătite pentru fată...”. „Nu avem clătite”, ne-o retează repede omul. E adevărat, există terase în Constanţa, mai departe de Centrul Vechi, unde nu am avut nici o problemă, iar marea se vedea superb.

Au existat şi alte lucruri care au mai salvat din onoarea Constanţei: serviciile de la hotelul unde eram cazaţi au fost excelente, cu angajaţi instruiţi şi mereu binevoitori, plaja Modern lată şi cu nisip destul de fin (în care erau îngropate însă sute de mucuri de ţigară!), iar oraşul e plin de pisicuţe prietenoase, care vin la mângâiat fără nici o ezitare.

 

Pisici în Centrul Vechi din Constanţa (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Ah, era să uit, în fiecare zi am fost nevoiţi să urcăm şi să coborâm 160 de trepte, ca să ajungem de la hotel la plajă şi invers. Efortul fizic n-ar fi fost chiar atât de neplăcut, dacă pe traseu n-ar fi fost o mizerie de nedescris, de la resturi alimentare, până la fecale şi pamperşi aruncaţi printre tufe.

 

Drumul spre plaja Modern din Constanţa, plin de gunoaie (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Toate învăluite într-o miasmă de gunoaie în putrefacţie, care a reuşit să bată chiar şi mirosul atât de cunoscut al mării...