Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Masacrul de la Oarba de Mureș, un Katyn românesc

oarba_mures.jpg

Monumentul Eroilor de la Oarba de Mureș
Image source: 
wikipedia.org / public domain

În data de 17 septembrie 1944 începea cea mai sângeroasă bătălie dusă de Armata Regală Română pe Frontul de Vest. La Oarba de Mureș au murit 11.000 de soldați români, care au fost sacrificați de sovietici într-un act de răzbunare pentru anii în care românii au luptat împotriva rușilor pentru a dezrobi Basarabia. Unii istorici au comparat masacrul de la Oarba de Mureș cu cel de la Katyn, unde mii de soldați și de ofițeri polonezi au fost asasinați de ruși.

Pe drumul dintre Cluj și Târgu-Mureș, în lunca Mureșului, un mic indicator rutier albastru arată spre Oarba de Mureș. La câțiva kilometri de drumul european, peste râul Mureș, se află un sat, dominat de un deal presărat cu cruci și cu blocuri mari de piatră. Acest deal este cimitirul comun unde odihnesc rămășițele pământești ale celor peste 15.000 de soldați care au murit în bătălia de la Oarba de Mureș. 11.000 dintre ei erau soldați și ofițeri ai Armatei Regale Române, care au căzut pentru a elibera Transilvania de Nord.

Bătălia de la Oarba de Mureș a început în 17 septembrie și s-a încheiat abia în 6 octombrie, cu victoria românilor. Însă la Oarba de Mureș a fost mai mult decât o bătălie: a fost un masacru comis la ordinul rușilor. Pe dealul Sângeorgiu se afla una dintre cele mai puternice poziții ale armatei germane. Generalul român Ion Dumitru a propus ca armata română să avanseze pe flancuri, să înconjoare dealul fortificat și apoi să îi oblige pe germani să se predea. Generalul rus Serghei Trofimenco, care avea autoritate și asupra românilor, a refuzat și a ordonat atacul frontal. Un alt general român, Edgar Rădulescu, s-a opus și i-a cerut mareșalului sovietic Rodion Malinovski să anuleze ordinul de atac, dar acesta a refuzat.

Românii nu aveau armamentul potrivit. De exemplu, tunurile folosite de români în această bătălie erau model 1897 și fuseseră folosite și în timpul Primului Război Mondial. Românii au forțat Mureșul sub tirul necruțător al artileriei germane. Atunci când au rămas fără gloanțe, românii au smuls parii care susțineau via plantată pe coastele dealului și astfel înarmați au atacat pozițiile germane, în timp ce ofițerii ruși rămași în urmă amenințau că îi vor executa pe cei care renunță la atac.

Crudul general Serghei Trofimenco a fost decorat cu Ordinul Lenin și cu Steaua de Aur, iar Stalin l-a declarat erou al Uniunii Sovietice. Însă adevărații eroi de la Oarba de Mureș au fost sublocotenentul Nicola Ion și camarazii săi, care au cucerit tranșeele germane. Sublocotenentul român a fost ucis acolo, de o schijă, și își doarme somnul de veci alături de ceilalți militari români care au fost trimiși la moarte sigură, pentru că rușii nu aveau încredere în ei și doreau astfel să scadă capacitatea de luptă a Armatei Române.

 

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 17 septembrie 2018