Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Drogul Zombie ar fi ajuns în România. Cât ne mai mințim? Nu putem să le spunem tinerilor că dacă vor consuma un drog vor muri a doua zi

Avocatul Poporului adună informații de la DIICOT, Poliție, Agenția Națională Antidrog sau chiar Consilul Județean, pe fundalul cazului de la Câmpia Turzii, unde se crede că mai mulți tineri ar fi consumat drogul Zombie, nou apărut în România. 

Actualizare: Evaluările disponibile în România, în acest moment, nu conduc la existenţa unei substanţe psihoactive noi.Din comunicările structurilor specializate rezultă că nu a fost identificată prezenţa niciunei substanţe noi psihoactive Persoanele care distribuiau, în zona Turda şi Câmpia Turzii, substanţe psihoactive deja existente pe piaţa din România, au fost arestate de autorităţile competente - transmite Agenția Națională Antidrog. 

 

 

Victor Ciorbea  s-a sesizat din oficiu, după ce a văzut în presă imagini cu tineri aflați sunt efectul unor substanțe periculoase. Este posibil ca ulterior Avocatul Poporului să extindă ancheta asupra întregului fenomen al consumului de droguri sintetice (despre care specialiștii avertizează că nu a dispărut, ci, dimpotrivă, că s-a amplificat), anunță, la RFI Victor Ciobea:



Victor Ciorbea: Am văzut în cazul acesta, acele imagini înfiorătoare, cum titrau chiar unii coolegi de-ai dumneavoastră de la Câmpia Turzii, „tineri drogați în agonie pe străzile orașului”. Alții titrau „drogul Zombie face ravagii la Câmpia Turzii”. Prezentau situații alarmante la nivelul orașului, unde ar fi pătruns în rândul tinerilor un drog de mare risc pe care îl numeau „Zombie”. Erau mulți tineri care păreau a fi sub influența unor droguri extrem de puternice și care zăceau prăbușiți pe trotuare sau prin parcurile localității, tineri despre care presa a relatat că au ajuns, în cale din urmă, în stare gravă la spital. În aceste condiții am solicitat imediat informații. Urmează să le primim de la mai multe autorități. De asemenea, am sesizat Agenția Națională Antidrog ca să ne comunice în ce măsură există un astfel de fenomen la nivel național.

Reporter: Aici este discuția. Recent, Agenția Națională Antidrog a dat un comunicat de presă în care susțineau că nu există acest drog pe teritoriul României. Mă întreb cum va decurge comunicarea între instituții pentru că DIICOT a dat semnale că ar exista. E o  contradicție între două instituții.

V.C: Tocmai de aceea vrem să ne lămurim și de aceea solicităm informații și de la unii și de la alții. De asemenea, am solicitat opiniile celor din cadrul spitalului unde au fost internați și nu în ultimul rând, chiar și punctele de vedere de la nivelul conducerii Consiliului Județean Cluj, al președintelui acestuia și a primarului municipiului Câmpia Turzii.

Rep: E o substanță care a făcut ravagii în Statele Unite și în America de Sud, dacă se confirmă că despre asta e vorba. Până unde merg pârghiile avocatului poporului și cum ar trebui să arate un răspuns al instituțiilor din România, dacă se confirmă această știre?

V.C: Mai întâi trebuie să aflăm exact sau cât se poate de exact care este situația, în limitele atribuțiilor pe care noi le avem. Sperăm că toate autoritățile care au atribuții în materie au interesul și vor colabora cu toată bună-credința pentru a slabili realitatea și a încerca să ia măsurile cele mai potrivite ca să se combată sau poate să se prevină răspândirea în România a unui astfel de fenomen. Făcând o minimă cercetare, vedem că, într-adevăr, în Statele Unite au fost mai multe cazuri de consumatori de K2. Un medic de la Universitatea Saint Louis din Missouri prezintă detalii despre acest fenomen în zona respectivă. Un altul, prezintă din New York, unde nivelul a devenit alarmant. Din 2015 s-au înregistrat la spitalul de urgență din New York peste 6.000 de persoane sub influența acestui drog K2. Pe de o parte, cei doi medici subliniază că există o diferență imensă între acest K2 și marijuana, pe de altă parte spun că cei care consumă astfel de droguri se manifestă foarte ciudat, de aici și denumirea de „zombie”. Au efecte paranoice, vărsături, halucinații. Din păcate s-a ajuns chiar la decese. 

Rep: Avocatul poporului s-a sesizat acum pe un caz particular. Însă specialiști români spun că fenomenul așa numitelor droguri etnobotanice, sintetice, este mai prezent ca niciodată în societate, chiar dacă noi nu îl vedem la lumină. Aveți în vedere, în funcție de ce se va întâmpla și pe acest dosar, o "autosesizare" mai largă?

V.C: Este posibil să demarăm și realizarea unui raport special privitor la fenomen, în ansamblu, la nivelul țării. Dacă vom constata că într-adevăr se impune și este necesar să demarăm și acest demers, în mod sigur o vom face. 

 

Carusel: În realitate, etnobotanicele nu au dispărut niciodată. Nu putem să spunem tinerilor că dacă vor consuma un drog vor muri a doua zi, că vor renunța la școală, că își vor pierde familia

Cel mai probabil este vorba de o substanță din seria celor cunoscute ca etnobotanice. Este o naivitate să credem că acest fenomen a dispărut din România. Dimpotrivă, consumul de substanțe sintetice s-a amplificat, iar răspunsul autorităților lasă mult de dorit,  explică, în context,  Marian Ursan, de la organizația neguvernamentală Carusel: 



Marian Ursan: În realitate, etnobotanicele nu au dispărut niciodată. Sigur că înainte erau mult mai vizibile prin intermediul magazinelor. Însă, imediat după aceea au intrat în piața subterană. De atunci, ele s-au vândut în continuare fără să existe un minim de control. Cel puțin în cadrul magazinelor cineva le mai bătea la ușă și mai afla ce se întâmplă acolo. Din când în când se mai făceau niște teste de laborator ca să determine aproximativ ce substanțe sunt în respectivele droguri. Ne confruntăm cu o naivitate dacă credem că dacă am închis niște magazine fenomenul a dispărut. În realitate, denumirile sunt mai puțin importante. Se schimbă foarte des pentru că, la rândul lor, substanțele se schimbă foarte mult

Reporter: La momentul în care în România au apărut aceste etnobotanice până și medicii și specialiștii erau puși în dificultate serioasă pentru că nu știau cu ce substanțe se confruntă, cum trebuie să intervină, ce e în compoziția acestor droguri. Din acest punct de vedere lucrurile s-au mai schimbat în bine? Știu acum specialiștii cât de cât cam ce pacient au în fața ochilor?

M.U: Cred că în momentul de față suntem mult mai departe de aflarea conținutului acelor substanțe. Dacă înainte, în cadrul magazinelor, specialiștii puteau intra, preleva probe și apoi puteau face determinări în laboratoare, acum nu poți să ai acces la niște substanțe care se vând pe piața neagră, pe internet sau în diferite locuri. Este aproape imposibil. Ideea de bază este că oamneii vor să consume droguri. Asta înseamnă că nu acordă atenție la ce fel de droguri. Nu știu la ce efecte se pot aștepta. Mai mult decât atât, nu știu unde să se adreseze ulterior. Asta este marea problemă. Cum reușim să îi facem să înțeleagă ce sunt drogurile, care sunt diferențele dintre droguri, ce efecte apar de fiecare dată și mai apoi putem să ne așteptăm ca oamenii să ia o decizie sau nu. Până una alta, avem lumina închisă. Oamenii găsesc ce găsesc. Sunt dispuși să își schimbe starea de spirit, să își altereze simțurile și atunci apelează la droguri.

Rep: În această logică, cum se explică fascinația tinerilor, în special, pentru un anumit drog care se viralizează, chiar dacă sunt pe internet videoclipuri cu efectele crunte ale acelei substanțe?

M.U: Trebuie să vorbim cu subiect și predicat. Provoacă plăcere. Noi vorbim despre niște efecte, nu știu dacă neapărat izolate, dar nu reprezentative pentru aceste substanțe. Plecând de la ideea asta, important este ca oamenii să știe ce consumă, când consumă, unde consumă. Dacă nu se întâmplă acest lucru, vedem tot ce se întâmplă pe internet cu acei oameni, acei zombi, chiar dacă pare așa îngrozitoare denumirea. Vedem astfel de lucruri.

Rep: Dincolo de felul în care ar trebui să comunice alte instituții, unde este nevoie primordială de intervenție? De multe ori Agenția Națională Antidrog este în colimator.

M.U: În a discuta despre acest fenomen, despre acest subiect, fără să mai mințim. Nu putem să spunem tinerilor că dacă vor consuma un drog vor muri a doua zi, că vor renunța la școală, că își vor pierde familia. Este posibil ca în bună măsură cei care ascultă mesajul acesta să fie deja consumatori și să nu facă altceva decât să ridiculizeze astfel de mesaje. Iar colegii lor, e posibil ca, mai degrabă, să îi creadă pe ei și nu astfel de mesaje venite din partea autorităților. Cred că este important să vorbim cinstit despre acest fenomen, să explicăm părțile pozitive și mai puțin pozitive, astfel încât, în ultimă instanță, oamenii, tinerii să ia o decizie informată dacă vor consuma sau nu vor consuma. 

Rep: Cât de prielinic este momentul? Senzația este că societatea este radicalizată. Am văzut acest lucru recent la acest referendum pentru redefinirea familie. Mă gândesc că dacă ar veni în prim plan tema consumului de droguri și efectele lor s-ar crea o isterie.  

M.U: Avem exemple în Europa și în lume. De 30 – 40 de ani deja există niște programe care vizează persoanele care consumă droguri. Noi am mai propus în urmă cu aproape un an un alt gen de intervenție, anume camerele de consum supravegheat. Astfel de facilități există în alte țări ale lumii. Sunt locuri în care oamenii, cei care sunt dependenți de droguri, pot veni și pot consuma drogurile sub supravegherea specialiștilor. Totodată, în aceste spații, se pot dezvolta relații, se poate dezvolta un dialog. Dacă noi ne-am uita la exemplele din lume am putea să înțelegem cum alți specialiști au reușit să gestioneze acest fenonem astfel încât, într-un final, să nu fie doar un beneficiu pentru individ, dar să fie un beneficiu și pentru familiile acestora și pentru toate comunitățile.

Rep: Nu este o problemă de asumare publică a celor care au putere de decizie în România? Am stat de vorbă cu parlamentari de la toate partidele care în privat susțin astfel de inițiative, realizează importanța lor, dar la nivel de partid este o temere de asumare a unui asemenea proiect pentru că ar putea fi exploatată în planul imaginii de tabăra adversă.

M.U: Cred că în România, în momentul de față am ajuns să avem enorm de multe probleme din cauza acestui fenomen și a modului în care l-am gestionat. Cred că este nevoie și ca acest subiect să fie dezbătut într-o manieră matură, astfel încât, într-un final, tot mai puțini oameni să plătească pentru ignoranța politicienilor, pentru ignoranța autorităților și a oamenilor care pot lua decizii și care întârzie să le ia de dragul imaginii, de dragul popularității sau a altui subiect. Trebuie să avem o abordare matură. Doar în acest fel vom diminua semnificativ efectele adverse ale fenomenului.

 

 

 

 

 

555