Un mare jurnalist american de investigație despre lungul drum al dreptății și justiției

Aceste onororuri recunosc nu doar valoarea investigațiilor, ci și riscurile pe care Jerry Mitchell și le-a asumat. Riscuri considerabile. Anii 1950-60, când crimele în cauză au fost comise, au fost ani cumpliți în istoria sudului american, ani de represiune cruntă împotriva populației de culoare care trebuia "învățată să-și știe locul".  Sechelele acelei epoci au dispărut, dar nu în întregime. 

Jerry Mitchell a fost înfierat, zeci de ani mai târziu, ca "trădător al rasei albe" și amenințat cu moartea, iar documentarea pentru articolele sale a fost de multe ori o cursă cu obstacole plasate în calea-i de birocrații care aveau tot interesul să ascundă vechi complicități.

Dosare notabile redeschise prin efortul lui Jerry Mitchell

Asasinarea liderului anti-segregaționist Medgar Evers în 1963 de către Byron de la Beckwith, care a fost condamnat la inchisoare pe viață în 1994 și a murit în inchisoare la vârstă de 81 de ani, în 2001;

Atentatul cu bombă care, în același an a făcut patru victime la o biserică din Birmingham. Făptașul, Bobby Cherry a fost judecat abia în 2002 și și-a sfârșit viața în pușcărie doi ani mai târziu;

Omorârea în 1966 a  militantului pentru drepturi civile Vernon Dahmer;

În fine, cazul cel mai mediatizat dintre toate, cel mai cunoscut în lume, uciderea a trei tineri, Chaney, Goodman si Schwerner, veniți din nord în vara anului 1964 pentru a face campanie în sprijinul populației de culoare.  Acel act, pentru care unul dintre făptași, Edgar Ray Killen, a primit 60 de ani închisoare, în 2005, a pus pe hartă locul crimei, comitatul Neshoba din Mississippi, ca un simbol al unui trecut american ce nu trece, și l-a motivat pe Jerry Mitchell să-și aleagă misiunea profesională de-o viață, misiunea de-a face dreptate.

Jerry Mitchell: Lidera mișcării pentru drepturi civile, Fannie Lou Hamer, spunea, "n-am ales-o eu, m-a ales ea pe mine". Eu cred la fel în ce privește  cariera mea investigativă. Am fost șocat să aflu că nici unul dintre cei peste 20 de membri ai Ku-Klux-Klan-ului implicați în uciderea celor trei tineri n-a fost pus sub acuzare pentru omor. Nu mult după aceea, am aflat de existența COMISIEI DE SUVERANITATE  a statului Mississippi. Acesta a fost începutul aventurii mele jurnalistice.

Reporter: Ce era, ce rost avea COMISIA DE SUVERANITATE?

Jerry Mitchell: A fost o comisie statală segregaționistă secretă, creată în Mississippi pentru a lupta împotriva deciziei Curții Supreme Brown-contra-Inspectoratul Școlar care, în 1954, a declarat neconstituțională segregarea în școlile publice. Mississippi s-a opus acelei sentințe, și una dintre armele folosite a fost acea comisie, sub autoritatea guvernatorului și cu misiunea de a infiltra grupări pentru drepturi civile și de a disimina propaganda rasială în nord și în restul țării.

Reporter: Ce trebuie spus despre statul Mississippi în deceniile cinci și șase ale secolului trecut, și despre schimbările care s-au produs acolo, treptat, după  promulgarea, în 1964, a legii pentru drepturi civile?

Jerry Mitchell: Mississippi a fost port-stindardul luptei pentru supraviețuirea a ceea ce se numea atunci "modul de viață sudic", adică societatea segregată rasial. Erau hotărâți să apere acel "mod de viață" cu toate mijloacele. În 1964, din cauza represiunii din Mississippi, puțini negri se puteau înscrie pe listele de votanți. Astăzi, Mississippi, statul cu cea mai mare proporție a populației afro-americane, are și cel mai mare număr de aleși negri. Diferența față de trecut e considerabilă.

Reporter: Din florilegiul de cazuri uitate, nerezolvate, de care v-ați ocupat jurnalistic, unul dintre cele mai importante și de răsunet este cazul Medgar Evers. Ucigașul fusese achitat în două rânduri de jurii albe în procese trucate, cum erau multe în acea epocă.

Jerry Mitchell: Da, am anchetat cazul Medgar Evers. Am aflat că statul Mississippi îl judecă pe Byron de la Beckwith pentru asasinarea lui Evers, dar în același timp o altă aripă a sistemului, COMISIA  DE SUVERANITATE, încerca să-i obțină achitarea ajutând discret apărarea. Nimeni n-a știut asta. Ancheta a fost publicată la 1 octombrie 1989. L-am vizitat pe Byron de la Beckwith la locuința sa din Signal Mountain, lângă Chattanooga în statul Tennessee. Am stat de vorbă vreo șase ore. Era cel mai rasist individ pe care l-am cunoscut, și-i înjura și pe evrei. După lăsarea întunericului, a insistat să mă conducă la mașină. Înainte de a urca mi-a spus, "dacă scrii de bine despre creștinii albi D-zeu o să te binecuvânteze; dacă scrii de rău, o să te pedepsească, și dacă n-o face El, o vor face câțiva oameni în numele Lui". Șase luni mai târziu, era inculpat și condamnat la închisoare pe viață pentru uciderea lui Medgar Evers.

Reporter: Un alt criminal care și-a primit pedeapsa, foarte târziu, în bună măsură grație eforturilor dvs. a fost Sam Bowers.

Jerry Mitchell: Corect. A ordonat uciderea lui Vernon Dahmer. Au redeschis cazul, apoi l-au abandonat. Am fost contactat de cineva care avea informații despre caz și vroia să mă întâlnească. Eram în Ohio la studii post-universitare, dar m-am întors cu avionul în Mississippi și ne-am văzut. S-a dovedit că fusese martor când Sam Bowers a dat ordinul.  Pe baza noilor informații autoritățile au redeschis dosarul. În 1998, Bowers a fost rejudecat și condamnat.

Reporter: Dintre toate la care ați lucrat, care a fost cazul care înseamna cel mai mult, care v-a marcat cel mai mult?

Jerry Mitchell: Probabil cazul Medgar Evers, pentru că am fost primul pe care l-am resuscitat și care a însemnat mult pentru mine și în plan emoțional. Când am auzit cuvântul "vinovat",  și uralele grupurilor de albi și negri care-și manifestau bucuria ca un torent revărsat asupra sălii și culoarelor tribunalului,  m-au trecut fiorii, pentru că imposibilul a devenit posibil.

Reporter: Ați lucrat pe un subiect extrem de sensibil, ați avut mult de îndurat, dar ați perseverat. De ce? Ce v-a dat putere?

Jerry Mitchell: Cred că injustiția, nedreptatea, ideea insuportabilă că poți scăpa nepedepsit pentru crimele comise, în special pentru omucidere. Am simțit, de asemenea, că trebuie să fac ceva pentru familiile victimelor. Asta m-a determinat să acționez.

Reporter: Care sunt problemele cele mai mari cu care v-ați confruntat, care sunt dificultățile tipului de investigație pe care l-ați practicat din 1989 și până acum?

Jerry Mitchell: Să-i convingi  pe oameni să vorbească,  să găsești probe deseori pierdute sau rătăcite, acestea sunt câteva dintre dificultățile reconstituirii cazurilor nerezolvate. Efortul e mare.  În ultima instanță însă, autoritățile sunt cele care au de dus povara cea mai mare, instrumentarea acestor dosare înaintate instanțelor.  Procurorii, anchetatorii, Poliția Federală și celelalte instituții implicate merită deci toate laudele pentru aceste rejudecări.

Reporter: Unele fenomene ale epocii trumpiene ne reamintesc de Mississippi-ul anilor 1950-60. Ce ne puteți spune, din perspectiva unică pe care o aveți, despre Trump, despre politicile și retorica sa?

Jerry Mitchell: În general, și fără a mă referi direct la Trump, aș spune că asistăm, în Statele Unite dar și în Europa, la o recrudescență a naționalismului, populismului și nativismului.  E supărător să vezi fenomene care ne dezbină, provocate de ură sau lipsă de compasiune. Cred că unele evenimente ale ultimilor ani au dat curaj și sentiment de legitimitate unor persoane de felul celor despre care am scris atâția ani, suprematiști albi și alții.

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua