Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


America nu a exorcizat demonul discriminării

wingfield.jpg

Adia Harvey Wingfield este profesor de sociologie la universitatea Washington din St. Louis
Sursa imaginii: 
captură youtube

Adia Harvey Wingfield este profesor de sociologie la universitatea Washington din St. Louis, statul Missouri. Specialistă recunoscută internațional în sfera studiilor rasiale și de gen, ea a reliefat, în cărți, studii și contribuții jurnalistice, impactul negativ pe care inegalitatea o are în sfere multiple ale vieții sociale, politice și profesionale.

Adia Harvey Wingfield propune o viziune nuanțată asupra relațiilor rasiale americane, subliniind atât pericolul "orbirii rasiale", al ignorării diferențelor, cât și acela al exacerbării lor prin politici care facilitează segregarea și discriminarea.

Într-un articol publicat în februarie 2016 în revista The Atlantic - unde ține o rubrică - Adia Harvey Wingfield  ilustra această abordare cu o hartă rezidențială a cartierului newyorkez Brooklyn,  imagine dramatică a segregării rasiale DE FACTO care persistă în America.

O segregare implicită, nu explicită. O segregare perpetuată de "disparități de venit" și de alți factori ce "reproduc", perpetuează discriminarea. Rezultatul este că rasele nu se cunosc, nu conviețuiesc, se ignoră.  Asta explică progresul rasial mult prea lent și facilitează exploatarea politicianistă a prejudecăților la care se dedă actualul președinte.

 

Adia Harvey Wingfield: Victoria electorală a lui Barack Obama a fost, indubitabil, o ilustrare clară a progresului rasial înregistrat în Statele Unite. Progres nu înseamnă că s-au rezolvat toate problemele, că am ajuns într-un paradis rasial. În 2008 și 2012 Obama a coalizat larg un electorat preponderent de culoare cu o minoritate de albi.  Astăzi majoritatea albilor continuă să-l sprijine pe Trump, chiar dacă vorbele și faptele sale au efecte negative măsurabile pentru minoritățile rasiale, pentru evreii americani, pentru o varietate de alte grupuri.

Reporter: Pe drumul către egalitate rasială, care și așa mergea în ritmul "un pas înainte, doi înapoi", Trump este o prăpastie.  Nu ezită să atace personalități proeminente afro-americane cu toate epitetele discreditate ale trecutului. Cum se reverberează acest gen de limbaj asupra vieții de zi cu zi a minorităților rasiale?

Adia Harvey Wingfield: Limbajul utilizat de Trump conferă legitimitate prejudecăților și stereotipurilor care-i  înfățișează pe afro-americani drept nepregătiți, neinteligenți, inapți profesional.  Cercetarea sociologică, a mea și a colegilor mei, arată că acest gen de retorică are consecințe serioase pentru angajații de culoare: surmenaj, stress, obstacole în calea promovării  la locul de muncă. Nu-s simple vorbe, ci mentalități care, când sunt validate de primul om în stat, au, pentru cei vizați, un impact real, cuantificabil, dovedit științific.

Reporter: Recentele alegeri de mijloc-de-mandat au scos și ele la lumină regresiunea rasială despre care scrieți, cu reînvierea retoricii rasiste și restricționarea votului minoritar în state precum Georgia, Florida și Mississippi. "Falia" rasială  nu dispare. Dimpotrivă. Cum vedeți ciclul electoral din noiembrie din perspectivă sociologică?

Adia Harvey Wingfield: Alegerile intermediare sunt interesante sociologic, pentru că oferă un tablou al schimbărilor demografice americane și reacțiilor unor segmente ale populației la aceste schimbări. Statele Unite se apropie de punctul în care va fi o țară majoritar de culoare. E o realitate care nu se mai poate schimba, indiferent ce politici sunt adoptate. E prea târziu pentru a mai inversa tendința. Unele grupuri acceptă acest fapt demografic și implicațiile sale, recunosc,  în consonanță cu studiile științifice,  că imigrația reprezintă un câștig net pentru America,  iar participarea activă a unei diversități de oameni la viața civică, politică și economică a țării este o binecuvântare. Alte grupuri nu împărtășesc acest punct de vedere.

Reporter: Scrieți că "de cincizeci de ani, progresul pe calea către egalitate rasială s-a oprit". Segregarea, interzisa legal în 1964, rămâne un fapt în multiple sfere. Ce trebuie făcut pentru ca marșul egalității să poată porni iarăși?

Adia Harvey Wingfield: Un prim pas ar fi implicarea crescândă  în arena civică,  realizată prin înlăturarea barierelor care-i împiedică astăzi pe cetățeni să-și exercite deplin dreptul la vot, bariere cum ar fi standardele de identificare,  dovedite a avea un efect negativ asupra prezenței la vot a populației de culoare în general, afro-americanilor în particular. Acest prim pas ar trebui urmat de politici pe multiple fronturi care să vizeze cotidianul oamenilor de rând, nu doar obiectivele sau interesele claselor bogate, cum se întâmplă disproporționat acum. Cred așadar că schimbări de reprezentare și la nivelul politicilor pot contribui substanțial la crearea unei societăți mult mai primitoare pentru toți membrii săi.

Reporter: Acesta este visul.  Realitatea e, din păcate, alta.  Mulți, în America și-n lume,  își amintesc de seara victoriei lui Barack Obama în 2008, de entuziasmul pe care l-a stârnit,  de sentimentul că intrăm  într-o nouă eră, post-rasială. Nu s-a întâmplat acum zece ani, ce motive de optimism rămân astăzi?

Adia Harvey Wingfield: Până la societatea post-rasială, în care șansele individului nu mai sunt influențate de rasă, calea e lungă. Nu ne-am confruntat, ca țară, cu demonul discriminării rasiale, care bântuie de secole. Nu s-a întâmplat după Războiul de Secesiune, nici după mișcarea pentru drepturi civile, nici, la modul serios, după alegerea lui Barack Obama. Nu sunt deci șanse ca această confruntare necesară să se petreacă în viitorul apropiat. Motiv de speranță există însă, pentru că progrese au fost. Poate că sunt prea optimistă, dar cred că putem reveni pe calea progresului, că putem ajunge la o masă critică a celor care înțeleg că rasismul trebuie confruntat și eliminat dacă dorim o țară mai puternică și progresistă. Nu ne mai putem permite să ignorăm, să trecem cu vederea istoria noastră rasială. Această istorie va trebui combătută frontal. Nu știu cât de curând se va întâmpla asta, nu cred, cum spuneam, că va fi un proiect pe termen scurt.  Mesajul meu de speranță este că un număr crescând de oameni știu că acest proiect este  urgent, important și necesar.  Sper că în curând ei vor fi, în număr suficient de mare, în situația de a demara un dialog național și implementa acele schimbări sociale și sistemice necesare pentru ca proiectul să devină realitate. 

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

 
Ascultă AICI interviul