Absențe notabile la conferința din Maroc privind migrația

Documentul, care nu are caracter juridic obligatoriu, a generat disensiuni şi doar două treimi dintre cele circa 190 de state care l-au validat şi-au confirmat, deocamdată, prezenţa, la diferite niveluri de reprezentare. Se știe că nu merg la Marrakesh Italia, Austria, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, dar și Estonia, Letonia, Elveţia, Australia, Israel şi Republica Dominicană. Statele Unite s-au retras din procesul de elaborare a pactului, susținând că are dispoziţii contrare politicii privind migraţia a lui Donald Trump.

Conferinţa interguvernamentală organizată în oraşul din centrul Marocului, care nu va fi urmată de o procedură de vot sau semnare, pare a fi doar o simplă formalitate în procesul lansat acum 18 luni şi menit să consolideze cooperarea internaţională în vederea unei ”migraţii sigure, regulate şi ordonate”. Pactul consemnează atât principii - apărarea drepturilor omului, ale copiilor sau recunoaşterea suveranităţii naţionale - cât şi propuneri pentru ajutarea ţărilor să facă faţă migraţiei, cum ar fi schimbul de informaţii şi expertiză sau integrarea migranţilor. Documentul interzice totodată detenţiile arbitrare şi nu autorizează arestările decât ca ultimă soluţie. În pofida rezistenţei declarate faţă de document, reprezentanta specială a ONU pentru migraţie se declară ”foarte încrezătoare” în viitorul lui. Pactul va face obiectul unei rezoluţii finale a ONU la 19 decembrie, la New York.

Susţinătorii drepturilor omului consideră pactul insuficient, mai ales în ce priveşte accesul migranţilor la ajutor umanitar şi la servicii de bază sau în ce priveşte drepturile lucrătorilor migranţi. La rândul lor, adversarii pactului afirmă că acesta încurajează un flux migratoriu necontrolat sau aduce atingere suveranităţii naţionale. Este un text ”controversat”, dar migraţia ”necesită o abordare internaţională”, a recunoscut copreşedintele Forumului mondial cu privire la migraţie şi dezvoltare, reunit la Marrakesh înaintea conferinţei.

Cine vine și cine nu

Din Europa, cancelarul german Angela Merkel şi-a anunţat prezenţa la Marrakesh, după un vot furtunos în Bundestag. Vor mai face deplasarea şi şefii guvernelor spaniol, grec şi portughez, potrivit informaţiilor France Presse. Preşedintele francez Emmanuel Macron îl va delega pe secretarul de stat pentru afaceri externe, decizie care a provocat o ”mare dezamăgire” în Maroc, care consideră conferinţa drept un moment istoric, a indicat o sursă diplomatică locală.

Atât în Franţa, cât şi în Germania, Olanda sau Belgia, extrema dreaptă şi-a axat campania pentru alegerile europene din mai 2019 pe chestiunea migraţiei şi a chemat la mobilizare împotriva Pactului, în contextul general de ascensiune a naţionalismului şi populismului.

În Belgia, voinţa premierului de a participa la conferinţa de la Marrakesh a generat o criză guvernamentală. Italia, principala poartă de intrare a migranţilor veniţi via Mediterana, contestă acordurile de la Dublin ce prevăd ca statul european în care este înregistrat prima dată un migrant să se ocupe până la final de dosarul acestuia. Alegătorii italieni au adus în 2018 la putere o coaliţie de extremă dreapta şi antisistem. Matteo Salvini, ministru de interne şi liderul Ligii (extrema dreaptă), s-a remarcat blocând accesul în porturile italiene a navelor umanitare cu migranţi salvaţi de pe Mediterana. În noiembrie, Roma a adoptat un decret controversat care a înăsprit politica italiană privind imigraţia, stipulând scurtarea şederii şi o procedură de urgenţă pentru expulzarea solicitanţilor ”periculoşi”. Din ianuarie, numărul de sosiri pe coastele italiene a înregistrat o scădere de peste 80% faţă de anii precedenţi, ridicându-se la 23.011, conform unui bilanţ făcut public la începutul lunii decembrie de Organizaţia internaţională pentru migraţie.

Iar premierul ungar Viktor Orban, ostil primirii de migranţi, care ameninţă, în opinia sa, cu ”disoluţia” identitatea maghiară şi europeană, a dispus ridicarea în 2015 a unui gard de sârmă ghimpată de câteva sute de kilometri la graniţa cu Serbia şi Croaţia, pentru a contracara intrările de refugiaţi din războaiele din Orientul Mijlociu. Totodată, Ungaria a adoptat una din cele mai restrictive legislaţii din Europa cu privire la migranţi.

În Statele Unite, preşedintele Donald Trump, care a făcut din imigraţie o temă majoră în campania electorală din 2016, a semnat imediat după ce a fost învestit un decret vizând lansarea construcţiei unui zid anti-imigraţie cu o lungime de 1.600 de kilometri la graniţa cu Mexicul, pe care intenţiona să-l şi facă să plătească, dar autoritățile mexicane au refuzat.

Australia a înființat tabere ”offshore” de migranți. În 2017, numărul de migranţi primiţi în Australia cu vize permanente s-a diminuat sensibil, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani, ca rezultat al unei politici care vizează să fie acceptaţi în ţară doar candidaţii cei mai buni, susţine guvernul de la Canberra. Din 2013, Canberra respinge sistematic pe mare ambarcaţiunile cu imigranţi ilegali care vin în special din Afganistan, Sri Lanka şi Orientul Mijlociu, politică denunţată de organizaţiile neguvernamentale.

Cei care reuşesc totuşi să se strecoare sunt trimişi pe insulele Nauru sau Manus, în Papua Noua Guinee. Chiar şi atunci când solicitările de azil le sunt considerate justificate, nu sunt acceptaţi pe teritoriul Australiei. Canberra susţine că salvează vieţi, descurajându-i pe migranţi de la plecarea pe un drum periculos. Sosirile de ambarcaţiuni în Australia, altădată aproape zilnice, au devenit extrem de rare. Guvernul australian a început să-i evacueze discret pe copiii din Nauru, în faţa scandalului creat şi a preocupării faţă de sănătatea migranţilor, dintre care unii trăiesc de cinci ani în tabere de refugiaţi, ceea ce duce la depresii şi tentative de sinucidere, inclusiv în rândul copiilor.

Datele arată că în întreaga lume există circa 260 de milioane de oameni ”în mobilitate” şi migranţi, adică 3,4% din populaţia mondială.