Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Dosarul Țăndărei: Haideți să vorbim despre traficul de copii. Despre minorele de pe centură, corupție și ignoranță

abuz.jpg

Image source: 
pixabay.com

DIICOT a depus o cerere de apel în dosarul Țăndărei, în care 26 de inculpați pentru trafic de minori au fost achitați în primă instanță, informează ziarul Libertatea, ai cărui jurnaliști au relatat despre caz.  Este un dosar la care au lucrat timp de ani de zile polițiști români și britanici, cu aproape 200 de copiii victime ale traficului și exploatării. Odată cu achitarea de săptămâna trecută, instanța a constatat și prescrierea unor fapte, după ce a schimbat anumite încadrări juridice. Totodată, judecătorii au dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra unor bunuri ale inculpaţilor.

Pe acest fundal, peste 20 de organizații neguvernamentale au trimis o solicitare instituțiilor europene, în care reclamă felul în care înțeleg autoritățile române să protejeze minorii și să aplice directivele în domeniu. Este o nepăsare și o lipsă de interes totale, afirmă la RFI Iana Matei, președinta Fundației Reaching Out, unul din semnatarii demersului:



Iana Matei: Este un ajutor din partea Comisiei ca să țină responsabilă România pentru ceea ce semnează. Noi ne-am făcut un obicei în a semna tot felul de tratate internaționale și cerem drepturile pe care le obținem prin aceste semnături, dar nicodată nu ne ținem de obligațiile pe care le avem.

Reporter: De ce? Din delăsare, ignoranță, lipsă de interes? Care ar fi explicația dumneavoastră?

I.M: Lipsă de interes și că nu ne pasă. Nu nouă, ci politicienilor, dar nu ne pasă de absolut nimic, decât de discuții și discursuri politice. În fapt nimic nu se întâmplă. Nu numai că nu se întâmplă, dar nici măcar pe acele legi pe care le avem și angajamente pe care ni le-am luat nu le implementăm și nu ne ținem de promisiuni.

Rep: Concret, la ce angajamente vă referiți?

I.M: Numai să ne uităm în domeniul protecției copilului. Haideți să vorbim de victimele traficului de minori. Avem o legislație și nu avem proceduri și nu avem standarde pe victimele traficului de minori. Nu există standarde de patru luni. Nu există dorință politică. Discuții au fost. Lobby am făcut. Nu avem standarde. Noi nu avem centre în care să putem implementa aceste standarde când lucrăm cu victime minori. Atunci lucrăm pe Legea 272. Nu se mulează deloc pe nevoile acestui grup țintă despre care vorbesc. Nu avem statistici. Iar în statisticile pe care le avem nu coordonăm statistica cu politici de prevenire, de exemplu. Răspundem la niște cerințe pentru că trebuie să răspundem. Facem o cercetare sau luăm niște măsuri și nu le implementăm, nu mergem mai departe. Facem totul de suprafață.

Rep: În legislația din România, trimiterea unui copil la cerșit, de exemplu, e trecută ca formă de sclavie sau de muncă forțată?

I.M: Da, este trecută ca o formă de exploatare, de trafic. Intră în definiția traficului. Vorbim și de cerșit, dar haideți să vorbim despre minorele care se află pe centură. Dacă mergem acolo, marea lor majoritate sunt minore. 14 ani, sunt fetițe de 11 ani pe stradă sau mai nou în apartamente pentru că este mai ușor.

Rep: Dialogul cu autoritățile cum arată în aceste condiții? Presupun că ați bătut la niște uși.

I.M: Nu arată. Noi vorbim pentru niște urechi surde. Mai mult decât atât, de multe ori sunt deranjați că venim cu astfel de probleme. Cu guvernanții noștri ar trebui să discutăm numai despre copii dotați, super dotați, primii pe Europa, ca eventual să facă o poză cu ei. Nici pe aceia nu îi ajută foarte mult.

Rep: Generic, acest caz de la Țăndăriei ce arată? Ce spune despre România?

I.M: Spune totul despre România. Spune despre lipsa proiectelor care adresează niște nevoi in societate a unor copii, a unui segment din populație foarte săracă, despre corupția din sistem. Spune totul. Este o radiografie.

Rep: Mai departe ce așteptați o dată cu acest demers?

I.M: Așteptăm niște discuții la nivel european cu cei responsabili. Personal, nu cred că se va schimba foarte mult. În 2015 noi am făcut o cercetare. Am avut un focus grup unde au participat asistenți sociali din sistem din Călărași. Noi ceream cazuri de copii exploatați din județele respective. Din Călărași ne-au venit zero cazuri. La focus grup a participat și un ofițer de poliție care, întâmplător a lucrat la caz. La momentul acela erau 400 de victime. S-a întrebat despre cei 400 de copii. Ce supărare mare a fost că i-am prins și că există. Întotdeauna este răspunsul cel mai ușor, „Nu am fost sesizați.”. Asta se va întâmpla și în continuare. Aceste probleme nu vor dispărea dacă noi nu ne aplecăm către ele. Eu aștept mai mult de la societatea civilă. Asta sper. Ca în urma demersurilor să se vadă că mai sunt oameni în societatea civilă care rezolvă niște probleme, concret, cât putem, în domeniul respectiv. Aștept cumva mai multă unitate în cadrul societății civile. Indiferent dacă rezolvăm problemele copiilor sau ale femeilor abuzate, problemele de bază, de fond rămân aceleași. Una este corupția, corupția din tot sistemul, nu numai din sistemul judiciar, La protecția copilului sunt legi care nu se aplică. Am anunțat autoritatea tutelară, am întrebat, am făcut în scris. Au spus că da, într-adevăr, legea nu s-a aplicat, dar nu a fost luată nicio măsură. Lucrurile astea nu se vor schimba dacă noi nu continuăm să le scoatem la iveală.

648