Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Cursuri gratuite pentru tratarea anxietății și depresiei

Universitatea de Vest din Timișoara lansează  un nou program online de psihoterapie care vizează tratarea anxietății și depresiei. Programul RECOVERY este gratuit și poate fi accesat de către orice persoană care cunoaște limba română și deține o conexiune la internet.  În acelaşi timp, programul este conceput pentru îmbunătăţirea unor parametri ai sinelui, cum ar fi de exemplu, stima de sine.

Andreea Orosz a întrebat-o pe Andreea Isbășoiu psiholog și directorul programului pe cine vizează mai exact programul.

Andreea Isbășoiu: Programul Recovery se adresează persoanelor care prezintă simptomatologie anxioasă și depresivă. Cu alte cuvinte, se adresează oricărui individ care în loc să se ducă la un psihoterapeut față în față, alege varianta în care să facă psihoterapie online. Motivele sunt diverse, poate locuiește într-o localitate în care nu are acces la un psihoterapeut sau poate, pur și simplu, nu vrea să se expună unei ședințe directe pentru prima dată față în față. Atunci, noi ne-am gândit să găsim o soluție prin care oricine dorește să poată să aibă acest acces. În State există și un studiu de cercetare. Pentru asta nu am cerut taxă. De aceea înscrierea în program e gratuită. Ni se pare firesc ca atâta vreme cât nici noi nu avem un profit și facem cercetare, nici oamenii să nu plătească, dar, pe de altă parte, să beneficieze de munca noastră. Este un program care durează 9 săptămâni. În fiecare săptămână, mai precis luni de dimineață, fiecare participant primește acces în program la un modul. Un modul înseamnă o parte introductivă teoretică în care se vorbește despre simptome, de ce putem să simțim acest lucru, ce se întâmplă în aceste situații de viață care activează aceste simptome. La final sunt aplicații sub forma unor  exerciții, nu în sensul acelor teme scrise, ci a unor exerciții de viață, situații în care ei să acționeze într-un anumit fel. Și atunci, ei să se reîntoarcă la platformă și să scrie tot ceea ce s-a întâmplat acolo, ce au simțit, ce au făcut. Apoi, la finalul săptămânii, psihoterapeutul la care sunt arondați va răspunde, va da feedback și va avea o discuție mai complexă, tot online, cu participantul respectiv, urmând ca săptămâna următoare să parcurgă următorul modul. Tot așa va fi timp de 9 săptămâni.

 

Reporter: Discuția cum va avea loc, video, în scris?

A.I: Este doar în scris. Acesta este designul programului de cercetare. În momentul în care stabilim de la început o anumită modalitate de lucru nu o să ieșim din ea. Propriu-zis, fiecare participant își va vedea în fotografie terapeutul arondat și va vedea câteva cuvinte despre el și intereseșe lui ori în zona de psihologie, ori în zona de cercetare în psihologie. Dar, față în față sau să se vadă într-o formă pe site nu se vor vedea. Vor comunica doar în scris.

Rep: Cu ce îi va ajuta pe cei care parcurg acest program?

A.I: Îi va ajuta pentru că deja la nivel internațional sunt studii care arată că psihoterapia online nu diferă la nivel de efect terapeutic asupra simptomatologie unui individ față de psihoterapia față în față. În schimb, este foarte avantajoasă pentru că un psihoterapeut poate să lucreze în paralel și să își ofere serviciile și să ajute mult mai mulți oameni decât în situația în care este față în față și îți trebuie o programare și stai cu fiecare în parte. La finalul zilei nu mai ai resurse și poate nu ai făcut mai mult de  cinci, șase oameni. Având în vedere că efectul poate fi același și se micșorează simptomatologia clinică, fapt dovedit științific, validat de alte studii, merită să investim și să găsim cât mai multe tehnici pe care să le adaptăm online ca să putem să ajutăm oamenii.

Rep: Spuneați că oricine se poate înscrie în acest program indiferent de vârstă și sex. Cum veți face selecția?

A.I: Din moment ce programul are ca țintă persoane cu simptomatologie clinică pentru anxietate și depresie înseamnă că acele simptome vor fi trecute de noi prin niște chestionare de screening. În momentul în care un individ intră pe platformă, se înscrie și dorește să participe, primul pas pe care îl face este că începe să completeze niște chestionare. Noi calculăm scorurile și vedem dacă individul respectiv a apreciat bine că are simptome din anxietate și depresie sau pur și simplu s-a gândit el că acestea sunt. În situația în care este un caz subclinic, care nu manifestă efectiv anxietatea sau depresia, nu este inclus în program. Nu pentru că nu am vrea noi să îl includem, ci pentru că noi am gândit programul pentru nivel clinic. E firesc să ne adresăm acestor persoane și să îi căutăm pe ei.

Rep: Dumneavoastră pe ce vă veți concentra atunci când faceți cercetarea? Am înțeles cum îi va ajuta pe cei care se înscriu în program. Pe dumneavoastră, ca cercetător, cum vă ajută?

A.I: Pe noi ne ajută foarte mult pentru că, spre deosebire de ce s-a cercetat până acum, acest program aduce în plus faptul că față anumite tehnici clasice de intervenție în anxietate sau depresie am adus niște tehnici noi, care duc la restructurări ale unor parametri ai sinelui. De exemplu, stima de sine pentru că în română conține cuvântul sine. În engleză conține cuvântul self și sunt foarte mulți parametrii acolo. Sunt self compassion, self acceptance, sefl efficacy, self esteem. Am lucrat inclusiv la restructurări la nivel de sine. Într-un fel, sopul cercetării acesta este. Vrem să vedem dacă lucrând inclusiv până acolo reușim să diminuăm mai mult simptomatologia clinică.

Rep: Sunt date personale, sunt date foarte intime. Cum îi asigurați că sunt în siguranță dacă ei se descoperă în fața dumneavoastră? În axietate și depresie vorbim despre persoane vulnerabile.

A.I: Este o întrebare pe care toată lumea o adresează. Ideea prin care ei își pot păstra anonimatul am gândit-o destul de simplu. Noi niciunde nu le cerem nume și prenume. Noi peste tot le cerem adresă de mail. Dacă vrei poți să îți constitui una doar pentru acest program și poți să o numești cum vrei tu. Nu trebuie să îți pui numele de familie acolo. Cerem și un număr de telefon valabil la care să răspundă. În rest, nu sunt decât date generale, de genul sexul persoanei, vârsta, dacă locuiește în mediul urban sau rural. Sunt tocmai pentru ca noi să putem să facem clasificările pentru studiu, pe ce populație am lucrat. Dar efectiv că îl cheamă Georgescu Ionuț și lucrează la compania cutare, pe funcția cutare nu întrebăm niciodată. Pe noi nu ne interesează lucrurile astea. Atunci, vor fi foarte siguri. Și alții care au parcurs deja aceste tipologii de programe au văzut. Oarecum e chiar anonim. Se pot recomanda. „Mă cheamă Andrei.”. Atunci și terapeutul așa vorbește cu tine. „Buna, Andrei!”. Dar faptul că te cheamă Andrei Ionescu sau Andrei Popescu nu o să știe nimeni niciodată despre tine, decât dacă tu îți dorești. Dar, nu a vrut nimeni până acum.

Rep: Revenind la procesul de selecție, spuneați că dumneavoastră veți urmări o dată cu completarea testelor să faceți diferența între cei care au senzația că suferă de depresie și cei care suferă cu adevărat. Aș vrea să ne explicați diferența. Care este diferența?

A.I: La nivel de simț comun noi tindem să confundăm depresia cu o supărare sau cu o tristețe mai accentuată sau cu o stare de supărare repetitivă. De genul, săptămâna asta am fost toată săptămâna supărat, deci e clar, cred că am căzut în depresie. Nu este așa. La un moment dat există și niște cauze biochimice, care se petrec în creierul nostru și de care nu suntem conștineți. De asta e simptomatologia din depresie și doar cineva care este realmente în depresie ar putea să explice celuilalt de ce supărarea ta nu seamănă cu depresia mea. Depresia e o stare neagră, care nu are neapărat o cauză anume.

Nu ți s-a întâmplat nimic, nu ai avut neapărat o pierdere, un deces sau o problemă majoră de viață, dar sigur că poți să o ai, dar dacă nu ai avut-o, tu, totuși, poți să simți această durere profundă și această pierdere a chefului de viață și a plăcerilor vieții, chiar a micilor plăceri ale vieții. Nu mai ieși din casă, nu te mai întâlnești cu nimeni, nu mai vorbești cu nimeni și nu ai o cauză specifică pentru care să simți lucrurile astea. Asta este de fapt depresia adevărată. Sigur că noi putem la un moment dat în program să ajutăm și persoanele care au un nivel de tristețe ridicat sau un doliu mai aprofundat, dar nu este neapărat depresie. În primul rând o să căutăm oamenii cu simptome clinice și abia pe urmă, în situația în care mai facem față, putem să luăm și pe nivel subclinic, din acesta de care v-am explicat. De aceea prin acele chestionare este important să verificăm dacă este sau nu cu adevărat ce crede omul că este despre el.

Rep: Pentru că spuneați că ați mai făcut astfel de sondaje, mă interesează să aflu în general ce persoane sunt expuse depresiei. Ce se întâmplă? Unde apare acel declic?

A.I: Din păcate nu există o categorie specifică. Oricărui om i se poate întâmpla șii anxietatea și depresia. Chiar și unei persoane care e psihoterapeut. Nimic nu te ferește de o anumită simptomatologie care poate, la un moment dat, să ți se declanșeze. La un moment dat ai niște vulnerabilități, pe care, dacă cineva ți-ar urma o traiectorie (le observă). De aceea există partea de anamneză pe care o face și medicul și psihoterapeutul în primele ședințe față în față. Exsită o anamneză detaliată în care asta se urmărește să se caute dacă de-a lungul vieții persoanei, în anumite situații de viață mai importante, majore, care au apăsat pe omul respectiv, s-au declanșat anumite vulnerabilități. Ele mai târziu se vor declanșa din ce în ce mai puternic. La un moment dat cineva poate să manifeste, fără ca această parte din spate să se fi întâmplat. Nu s-au găsit încă destul de clar cauzele exacte astfel încât să știm.

 

 
Andreea Isbășoiu psiholog