Românii, mai puțini și mai bătrâni

Rep: Aţi publicat recent un studiu referitor la îmbătrânirea populaţiei, o analiză comparativă a acestui fenomen demografic în Franţa şi România. Anterior publicării, această lucrare a fost prezentată şi la Şcoala Franco-Română de Ştiinţe Socială, organizată în toamna anului trecut la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi.  Pentru început, vă rugăm să ne spuneţi cât de afectate sunt ţările de acest fenomen?

Ciprian Iftimoaei (C.I.): Îmbătrânirea demografică înseamnă creşterea ponderii persoanelor vârstnice (65 de ani şi peste) în cadrul efectivului total al populaţiei studiate, în detrimentul celorlalte categorii de vârstă (tinerii şi adulţii), ca tendinţă fermă şi de lungă durată. Îmbătrânirea populaţiei este un proces care demarează atunci când ponderea populaţiei vârstnice în populaţia totală depăşeşte pragul de 5% şi se încheie când depăşeşte 20%. Unii demografi apreciază că o pondere a populaţiei vârstnice sub 7% din populaţia totală arată că populaţia respectivă este „tânără” din punct de vedere demografic. În momentul în care ponderea populaţiei de 65 de ani şi peste depăşeşte 7% din totalul populaţiei începe procesul de îmbătrânire demografică, iar peste pragul de 12% persoane vârstnice din populaţia totală se poate vorbi despre îmbătrânire demografică.

Rep:  Care este situaţia privind îmbătrânirea populaţiei în ţările membre ale UE? 

C.I.: Procesul de îmbătrânire demografică este cel mai avansat în Japonia, în țările membre ale UE, despre care ați precizat și America de Nord, continente cu ţări dezvoltate aflate în a doua fază a tranziţiei demografice caracterizată prin mortalitate scăzută, fertilitate scăzută, urbanizare, migraţie, populaţie îmbătrânită, economii avansate, democraţii consolidate sau în curs de consolidare, bunăstare. După Japonia, în clasamentul ţărilor îmbătrânite demografic, celelalte locuri sunt ocupate de ţările europene. Conform datelor Eurostat, ponderea persoanelor vârstnice din UE-28 la 1 ianuarie 2017 a fost de 19,4%, o creştere cu 2,4 puncte procentuale faţă de situaţia din 2007. În clasamentul ţărilor membre UE cu cele mai îmbătrânite populaţii conduce Italia cu 22,3%, urmată de Grecia cu 21,5% şi Germania cu 21,2%. Ţara cea mai puţin afectată de procesul îmbătrânirii demografice este Irlanda cu o pondere de 13,5% persoane vârstnice în totalul populaţiei.

Rep: În cadrul cercetării, v-ați axat pe două țări: Franța și România. Ce ne puteți spune despre îmbătrânirea populației în cele două state?

C.I.:În Franţa anului 1880, populaţia de 60 ani şi peste depăşea ca pondere 12%, prezentând caracteristicile unei îmbătrâniri ferme şi de lungă durată a populaţiei. Pe acest drum al îmbătrânirii demografice, Franţa era urmată îndeaproape de Suedia (9,37% persoane de 60 ani şi peste) şi Italia (8,96% persoane de 60 ani şi peste), Elveţia, Spania, Anglia şi Ţara Galilor. 

Startul procesului de îmbătrânire a populaţiei României a fost oarecum amânat şi ulterior derulat într-un ritm lent în condiţiile creşterii natalităţii impulsionată de politica pronatalistă a regimului comunist, scăderii mortalităţii şi creşterii speranţei medii de viaţă. În 1990, România avea populaţia cea mai puţin îmbătrânită dintre cele 28 state actualmente membre ale Uniunii Europene.

În anul 1991, între cele două ţări analizate exista un decalaj de îmbătrânire demografică de aproximativ 4 procente. Pe parcursul ultimelor decenii, această distanţă s-a atenuat, ponderea populaţiei vârstnice în România se apropie de 18% în timp ce Franţa se înscrie în tendinţa de îmbătrânire a populaţiei ţărilor membre UE cu o pondere de peste 19% persoane vârstnice în totalul populaţie.

Rep.: Care este raportul de dependenţă demografică, raportul dintre persoanele vârstnice şi cele tinere?

C.I.: Pentru o perspectivă transversală asupra procesului de îmbătrânire demografică se calculează indicele de îmbătrânire a populaţiei ca raport între persoanele vârstnice (65 de ani şi peste) şi persoanele tinere (0-14 ani). Cu alte cuvinte, indicele de îmbătrânire a populaţiei reprezintă numărul persoanelor vârstnice (de 65 ani şi peste) care revine la 100 persoane tinere (sub 15 ani). În anul 2017, indicele de îmbătrânire a populaţiei a crescut până la valoarea de 114,3%, ceea ce înseamnă că unui număr de 114 bătrâni îi revine un număr de 100 de tineri. Spre comparaţie, în Franţa anului 2017, indicele de îmbătrânire a populaţiei a fost de 104,7%. Indicele de îmbătrânire a populaţiei ţărilor membre ale Uniunii Europene era de 124,7% la nivelul anului 2017, rezultând un număr de 125 de bătrâni la 100 de tineri. 

Rep.: Ce ne puteţi spune despre modul în care va evolua acest proces de îmbătrânire a populaţiei?

C.I.: Procesul de îmbătrânire a populaţiei României îşi continuă trendul ascendent, indicele de îmbătrânire a populaţiei fiind de 116,9 persoane vârstnice la 100 de tineri sub 15 ani. Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 114,4 (la 1 ianuarie 2017) la 116,9 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2018). Ponderea populaţiei de 0‐14 ani în totalul populaţiei României s‐a menținut la valoarea determinată pentru 1 ianuarie 2017 (15,6%), în timp ce ponderea populaţiei de 65 ani şi peste în totalul populaţiei a înregistrat o creştere de 0,4 puncte procentuale (de la 17,8% în 2017 la 18,2% la 1 ianuarie 2018). Ecartul dintre populaţia vârstnică de 65 ani şi peste şi populaţia tânără de 0‐14 ani a ajuns la 513000 persoane (3551000 faţă de 3038000 persoane). Raportul de dependenţă demografică a crescut de la 50,1 la 50,9 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte (la 1 ianuarie 2018).

Rep.: Cum arată proiecţiile demografice la nivel european?

C.I.: Conform proiectărilor demografice realizate de Eurostat, faţă de anul 2016, populaţia vârstnică a UE-28 va creşte cu mai mult de jumătate (+54,1%) până în anul 2050, când va ajunge la circa 150,6 milioane locuitori. La nivelul UE-28 fenomenul de îmbătrânire demografică se va accentua, ponderea populaţiei vârstnice de 65 ani şi peste va creşte de la 19,2% (în 2016) la 29,1% (în 2080). Populaţia vârstnică (de 65 ani şi peste) va atinge, în anul 2080, aproximativ 151,1 milioane de persoane. Se estimează că numărul persoanelor longevive de 80 de ani şi peste va creşte de la 27,3 milioane persoane (în anul 2016) la 66,1 milioane persoane (în anul 2080). 

Populaţia vârstnică a României proiectată de Eurostat pentru anul 2080 este estimată la 4,15 milioane persoane vârstnice, în creştere cu 717,4 mii persoane faţă de anul 2016, când s-au înregistrat 3,44 milioane persoane vârstnice de 65 de ani şi peste. 

Rep.: Care sunt consecinţele sociale şi economice ale îmbătrânirii populaţiei?

C.I.: Îmbătrânirea demografică implică şi o serie de consecinţe socioeconomice care timit la sustenabilitatea financiară a sistemelor publice şi private de pensii, la creşterea cheltuielilor cu asistenţa medicală şi cu asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Îmbătrânirea populaţiei, inclusiv a populaţiei active economic (15-65 de ani), corelată cu nevoia de forţă de muncă va impune o discuţie despre modul în care se pot aduce în câmpul muncii acele resurse umane formate din persoanele vârstnice care dispun de capacitatea fizică şi psihică necesară desfăşurării unor activităţi economice. În spaţiul public românesc se poartă deja discuţii despre majorarea vârstnei de pensionare. Recent, s-a creat cadrul legal pentru ca persoanele în vârstă de pensionare să poate opta pentru continuarea activităţii profesionale. 

Studiul privind îmbătrânirea demografică poate fi consultat aici: https://anale.fssp.uaic.ro/index.php/asas/article/view/529