Medic, la RFI: Ne pleacă medicii tineri, nu știu cine mai rămâne în țara asta să ne trateze. Problemele sunt mai grave decât un mop murdar

Laura Zarafin: Proiectul a început când a murit o colegă de-a noastră în vârstă de 44 de ani, acum aproximativ 6 luni. Se întâmpla după o serie de decese la medici tineri. Atunci, ne-am strâns mai mulți medici și ne-am gândit să facem ceva. Am constatat că suntem câteva mii care credem că e cam multă muncă în anumite specialități, mai ales la cei care fac gărzi. E vorba de medicii care fac gărzi în spitalele publice. Am zis că trebuie făcut ceva pentru a preveni astfel de tragedii. Am făcut un memoriu, semnat în 48 de ore cam de 2.000 de medici. Am avut surpriza să găsim parlamentari interesați de acest proiect, care s-au implicat. Aceste proiecte legislative s-au născut de la memoriul nostru. De ce a fost respins? Cred că a fost respins doar politic. Nu cred că există o altă motivație. Pur și simplu acest proiect nu ar pune presiune pe bugetul României. Pensiile medicilor sunt extrem de mici, nu ar duce sub nicio formă la înrăutățirea asistenței medicale, ci dimpotrivă.

Un medic obosit nu numai că nu dă randament, ci este chiar un pericol pentru pacienții lui. Sunt foarte mulți medici tineri care nu își găsesc de muncă în România. Ăsta e paradoxul medicinei românești la ora actuală. Mai este o încă problemă extrem de interesantă. Un medic primar gradația 5 primește salariul de două ori cât primește un medic specialist gradație 1. Nu văd motive obiective.

Reporter: Aș dori să facem o paranteză și să îmi explicați ce înseamnă o gardă pentru un medic și ce înseamnă garda în ochii statului. Am văzut că sunt interpretări diferite. O gardă poate dura chiar și 30 de ore. Pe de altă parte, statul spune că un medic face în jur de 18 ore de gardă lunar. Vă rog să îmi explicați.

Laura Zarafin: În lege și pe hârtie, o gardă este obligatorie  pentru completarea normei de bază, întrucât medicii au program mai scurt în teorie. Practic stăm cât e nevoie la spital de când am început rezidențiatul. Fiecare dintre noi face asta. Niciunul nu și-a lăsat pacienul pe masă și a plecat acasă. Acelea sunt cele 18 ore pe care statul român spune că le face un medic. Acum să vă spun de ce în realitate nu se întâmplă niciodată așa. Fiind puțini, nu o să prea vedeți medici care vin în gardă la ora 14,  când începe garda. Vin la 8 dimineața la program, rămân în gardă până a doua zi dimineața la ora 8, când, dacă nu sunt suficienți și nu suntem suficienți, rămân în continuare la program. Una scrie în lege, 18 ore de gardă obligatorie și alta se întâmplă în realitate. Dincolo de asta, noi suntem obligați să asigurăm continuitatea activității medicale în specialitate, în linia de gardă. În hârtie această obligație nu revine medicului, ci angajatorului. Dar angajatorul nu are cum să facă gărzi. De fapt, obligația e tot a noastră. La deficitul de medici care există la ora actuală, asta înseamnă, că o să vedeți, mai ales în provincie, medici care fac 6, 7, 10 gărzi pe lună. De la 18 ore, am ajuns la 180 de ore lucrate în plus. E muncă suplimentară deși nu e recunoscută ca muncă suplimentară. De ce? Noi avem două contracte cu acest angajator, un contract pe perioadă nedeterminată dacă ești angajat al spitalului și un contract cu timp parțial numai pentru aceste gărzi, ca să asigurăm continuitatea. Numai că fiind pe contracte suplimentare sunt un fel de ceva pe care nimeni nu știe cum să le definească, dar, de fapt, sunt ore muncite tot de noi. Tot noi suntem persoanele care le muncim. Fiind pe două contracte, nu au regim de muncă suplimentară, deși din ele ni se rețin contribuții pentru sitemul de pensii.

Rep: Dumneavoastră câte gărzi faceți pe lună?

Laura Zarafin: Eu acum, având peste 50 de ani, fac 3,  4 gărzi pe lună. Dar, timp de 10 ani am făcut și 10 gărzi pe lună.

Rep: Ați spus că această pensionare cu cinci ani înainte de termenul legal nu ar reprezenta o povară pentru Guvern, pentru buget. Într-un punct de vedere trimis de către Guvern la Camera Deputaților se spune că „prelungirea vieții active, respectiv încurajarea persoanelor de a rămâne un timp mai îndelungat pe piața muncii constituie principala soluție pentru redresarea dezechilibrelor din sistemul public de pensii”.

Laura Zarafin: E adevărat că sistemul public de pensii este dezechilibrat de multă vreme. Se știe asta. Dar, sub nicio formă, nu este dezechilibrat de medici. Oricum, un medic trebuie să fie în putere. Pe dumneavoastră ce fel de medic ați vrea să vă opereze, unul de 50 de ani sau unul de 70? Întrebarea asta e retorică. Nu este vorba de a ne jigni colegii. Poți să ai creierul foarte limpede, dar cine este cinstit cu el și cu pacientul știe că nu este la fel să operezi la 45 – 50 de ani sau la 67 – 70, cum aud acum. E ceva halucinant. Muncim cu oamenii. Cine spune asta halucinează. Noi nu avem cum să dezechilibrăm sistemul de pensii. Pensiile medicilor sunt extrem de mici. 26 de ani am fost plătiți mult mai puțin decât un șofer de primărie, cam la jumătate.  

Rep: Ajungem al postarea dumneavoastră de pe pagina de socializare. Am văzut că v-ați întrebat colegii medici ce ar trebui făcut pentru a repara o nedreptate de decenii, cea legată de salariul respectiv pensia medicilor.

Laura Zarafin: Întrebarea mea era „Cum se poate acum repara, chiar dacă de un an de zile primim un salariu decent?”. Recunosc asta. Cum s-ar putea repara toți cei 25 de ani în care am fost bătaia de joc a sistemului? Am colegi care au muncit 43 de ani, cu tot cu gărzi pentru care se rețin contribuții la sistemul de pensii și au ieșit la pensie, anul trecut, cu aproape 3.000 de lei. Cei care fac gărzi au punctul de pensie mai mare decât cei care nu fac gărzi. Cum este posibil? Iar un medic de familie are între 1.100 și 1.300 de lei pensie. Cum este posibil așa ceva? Apropo, salariul decent este doar la medicii de spital. Să fie foarte clar pentru toată lumea. Colegii noștri, medicii de familie, au un regim de nici nu mai știu ce sunt...Sunt și  și IT-iști pentru că nu  le merge niciodată sistemul acela mare și vestit..., sunt și scriptologi, sunt manageri. Trebuie să fie de toate. Ei ies la pensie cu o sumă ridicolă, care chiar nu ne face cinste. Chiar nu este posibil ca un medic în România să iasă la pensie cu 1.300 de lei. De ce ne mai mirăm?

Rep: Cum vedeți dumneavoastră rezolvată această această problemă?

Laura Zarafin: O văd rezolvată numai într-un singur fel, dacă într-adevăr absolut toate partidele politice ar realiza cât de importantă este sănătatea și ar face un plan comun cu 10, 15, 30 de puncte. Nu o să rezolve  niciodată separat. Pot să dea salarii și de 20.000 de euro. Ar putea să dea. Nu am sărăci bugetul. Am rămas foarte puțini. Nu ar sărăci România din salariile medicilor. Ăsta este un alt lucru de-a dreptul ofensator. De un an, aud numai... „medicii au niște salarii!”. Serios? Haideți să fim serioși! Câți au pensii speciale de sute de milioane pe lună în această țară? Dacă s-ar dori cu adevărat ca medicii să rămână în România, s-ar lua măsuri inteligente, nu așa de ochii lumii, praf în ochi și aruncăm vina pe medici. Nu. Trebuie luate punct cu punct. Problemele sunt extrem de multe, mult mai adânci decât un mop curat sau un mop murdar sau că nu s-a spălat medicul pe mâini. Asta deja este ofensator. Problemele sunt mult mai profunde și mai grave. Trebuie să le privim cu toții, medici și pacienți. Asta nu s-a înțeles. Asta s-a reușit cu ura și cu zâzania. Până nu o să înțeleagă că suntem de aceeași parte în acest sistem, noi suntem cei care suferim...și medicii, și pacienții. Și medicii suferă, pentru că noi suntem cei care stăm zilnic în acele spitale în care sunt infecții nosocomiale. Nu poți să amendezi personalul medical că e colonizat. S-a colonizat la locul de muncă, nu s-a colonizat în parc plimbându-și copiii. Există o medicină a muncii. Noi ar trebui să avem controale periodice. Eu îmi fac exudate că știu unde lucrez. Dar medicina muncii ce face? Există boli profesionale.  În sistemul ăsta, sunt atât de multe probleme. Dacă ar fi după mine și după sufletul meu, vă spun un singur lucru, cine vrea să facă ordine în acest sistem trebuie să îi pună împreună pe pacienți și pe medici, nu să tot încerce să arunce vina pe personalul medical. Nu se rezolvă nimic. Nu o să fie decât mai rău. Cei care sunt tineri își vor lua lumea în cap. Nu pleacă de bani. Medicii nu pleacă din cauza banilor.

Rep: Asta voiam să vă spun. Ați vorbit despre salariile decente pe care le-au primit în ultimul an medicii din spitale. Cu toate acestea, ați mai auzit în ultimul an de prieteni sau cunoștințe medici care au părăsit România pentru a lucra în străinătate?

Laura Zarafin: Da, foarte mulți și în special cei tineri. Eu chiar mă țin să îi conving să rămână. Dincolo de orice, suntem și noi oameni și ne gândim că vom fi și noi la rândul nostru pacienți. Nu este nimic de glumă. Vă spun cu toată responsabilitatea că îmi este frică că peste câțiva ani când voi avea nevoie de medici nu știu cine anume mai rămâne în țara asta ca să ne trateze. O spun cu toată răspunderea. Știu ce vorbesc. Tinerii noștri nu mai vor să rămână în România. Sunt pur și simplu scârbiți, dra, repet, nu din cauza salariilor.

Rep: Dacă ați fi ministru al sănătății ce ați face în acest moment? Cu ce ați începe? E clar că sistemul trebuie resuscitat, ca să folosesc un termen medical.

Laura Zarafin: Nu o să fiu niciodată ministrul al Sănătății, dar aș începe cu resursa umană. Ei trebuie să fie mulțumiți. Nu e vorba numai de medici, sunt asistente, sunt brancardieri, sunt infirmiere. E o echipă întreagă. I-aș întreba pe fiecare ce trebuie schimbat. La fiecare vei găsi idei bune. Aș face un plan și spitalele noi. Să nu furăm căciula. Aceste spitale existente, chiar dacă le renovăm, nu mai pot să facă față medicinei de astăzi. Ele au fost proiectate pentru o medicină de acum o sută de ani. Nici numărul de paturi nu mai este suficient. Dacă ați veni la internări, o să vedeți oameni scandalizați și medici distruși pentru că nu mai au paturi. De acolo sunt și nervozitățile astea. În timpul sărbătorilor la unitățile de stroke nu mai existau paturi.

Am văzut colegi de-ai mei cu lacrimi în ochi spunându-mi „Doamna doctor, dacă îmi vine unul acum de 40 de ani cu AVC, eu unde îl mai pun? Nu mai am niciun loc.” Așa se pune problema. Dimensionarea pe patologii e foarte ușor de făcut. Se vede ce patologii sunt mai frecvente în România. Există toate statisticile. Noi le cunoaștem. Trebuie să redimensionăm toată infrastructura. Nu ai ce să mai faci cu aceste spitale. Nu mai corespund. Medicina a evoluat atât de mult în ultimii 20 – 30 de ani astfel încât nu ai cum. Degeaba poți să îmi dai 2.000 de acreditări dacă nu ai spațiul corespunzător. Mi-a venit acum în minte ideea cu spațiul și cu deținuții. Poftim? Pacienții din spital au spațiu? Nu au, vă spun eu. Circuitele la fel. Dacă clădirile alea sunt atât de înghesiute. Sunt făcute de 150 de ani. Ce chirurgie se făcea acum 150 de ani? Ne apucăm o dată să facem ceva serios? În străinătate, la un moment dat, la 20 – 30 de ani, se construiesc, pur și simplu alte spitale. Nu e vorba de spitale de 100 de ani. E vorba de spitale de acum 20 de ani. Apropo de infecțiile nosocomiale, pentru că toată lumea se pricepe la infecțiile nosocomiale. În cazul infecțiilor nosocomiale poți să te speli de o sută de miliarde de ori pe mâini că ele apar din multe motive. Apar de la folosirea de antibiotice, de la imunitatea scăzută a pacientului, de la faptul că nu ai spații de izolare... apropo de circuite. Tu vrei să îl izolezi, dar nu ai unde să îi izolezi. Celălalt îți țipă la ușă că nu îl mai operezi o dată. Sunt tot felul de probleme. Nu ai spațiu suficient pentru asta.

Rep: Ne întoarcem la proiectul de lege care prevede includerea gărzilor în vechimea de muncă și pensionarea cu cinci ani înainte de termenul legal. Se află în dezbatere în cadrul comisiilor de specialitate din Camera Deputaților. Ce veți face dacă va fi respins și acolo?

Laura Zarafin: Suntem aproape 4.000 de medici care am semnat petiția. Văzând că suntem atât de mulți, am zis că totuși să facem o petiție. Colegii noștri sunt de acord să mergem în instanță. Să dea instanța un răspuns. Nu există o legislație foarte clară a gărzilor. Cu asta începeam discuția. În fapt, ele sunt muncă suplimentară. Noi le facem. V-am explicat de ce sunt peste program și de ce trebuie să le facem. V-am explicat că niciun medic nu o să refuze să facă o gardă, chiar dacă este obosit, chiar dacă nu este ziua aia. Trebuie acoperit. Să spună instanța, în funcție de toate celelalte legi dacă avem sau nu dreptate. Nu sunt jurist și nu știu să explic. Există un cod al muncii cu tot felul de prevederi. Cu orice risc, să spună instanța dacă avem sau nu dreptate. Noi ajungem să cotizăm cam 50 de ani la fondul de pensii, cei care trăim. Au murit colegi de-ai noștri extrem de tineri și de acolo a pornit. Ne-a impresionat. Ne-a impresionat și reacția oarecum șocantă a multor oameni. Despre colegul nostru anestezist de 38 de ani s-a spus că era obez și fumător. Pe cuvânt? Câți nu sunt obezi și fumători în Parlamentul României și nu mor la 38 de ani?

Rep: Societatea civilă vă este alături în acest demers?

Laura Zarafin: Asta îmi este foarte greu să vă spun. Probabil multă lume nu înțelege. Am avut probleme să explic și apropiaților cam cum e treaba. Dar dacă le explici înțeleg. Eu zic că munca noastră ca medici ar trebui să fie în direcția asta, să explicăm, să nu obosim. Să explicăm pacienților că suntem, de fapt, aliații lor. Și ei ar trebui să fie aliații noștri. Până la urmă, românii când se salută, se salută cu sănătate. E cea mai importantă dintre toate, în fond, dacă e să fim cinstiți. Aunci, să facem ceva pentru sănătate. Să nu ne mai lăsăm duși de nas de un politician sau altul, indiferent ce partid ar fi. Adevărul este că ne găsim în această situație. Nu s-a făcut nimic în sănătate timp de 27 de ani. Sigur, acum ni s-au dat salarii, dar asta nu rezolvă problema nici pe departe.