Legalizarea canabisului medicinal: De ce îi e frică Ministerului Sănătății?

Este, din nou, momentul ca România să schimbe abordarea și să nu mai reacționeze coleric la situații punctuale. Trebuie să conștientizăm că drogurile trebuie privite ca o problemă de sănătate publică și să transferăm responsabilitatea de la Minsterul de Interne la cel al Sănătății, explică la RFI Eugen Hriscu,  psihoterapeut la Clinica Aliat din București : 
 

Eugen Hriscu: Cu siguranță că este unul dintre elementele necesare. Sunt ani buni de când substanțe care odinoară erau considerate droguri, în momentul de față sunt folosite cu foarte mare succes în tratamentul unor probleme de sănătate. Vorbim în restul lumii, nu doar în vest. De exemplu ketamina este în momentul de față cel mai nou și unul dintre cele mai puternice antidepresive. Deja a fost aprobat de asociația americană, FDA, pentru tratatmentul depresiei rezistente la tratament. De asemenea, în Israel există un tratatment epntru tulburarea de sters post-traumatic, pentru șocul emoțional, care folosește ca substanță substanța activă din extasy. De asemenea, există mai multe cercetări care folosesc substanța activă din ciupercile halucinogene în tratamentul anxietății și al tulburarilor depresive. Fenomenul a început de mult. În momentul de față suntem într-un val, nu știu dacă spre finalul lui. Este clar că aceste substanțe au efecte benefice. Rămâne să găsim o modalitate prin care ele pot fi folosite cu riscuri cât mai mici pentru restul populației.

Rep: În alte țări pare că există o decizie de comun acord și se merge pe o logică instituțională. În România există o comisie la Ministerul Sănătății care nu a mai dat niciun semn, care analizează oportunitatea de ceva vreme. În cazul acestui proiect legislativ pare cumva că factorii de decizie ai statului nu comunică întotdeauna între ei spre a lua o decizie finală.

E.H: Ministerul Sănătății a fost foarte mult timp refractar în a se implica în orice aspect care ține de subiectul drogurilor. Mai degrabă a fost dispus să paseze tot ce ține de acest domeniu către Ministerul de Interne. Sper că în acest fel, poate, Ministerul Sănătății își declară disponibilitatea de a se ocupa de un domeniu care este foarte important în societatea româneasvă, în principal prin efectele negative asociate. În momentul de față, avem foarte mari lipsuri legate de activitatea de prevenire, de activitatea de tratament a dependenței. Nu avem formări pentru medici și pentru psihologi care să trateze oameni cu probleme legate de droguri. 

Rep: Pentru că sunt văzuți ca infractori.

E.H: Din mai multe cauze, asta fiind una dintre ele. Cred și sper că Ministerul Sănătății nu se va opri punctual doar la acest element care ține de o inovație terapeutică și că va fi dispus să intre mai puternic în acest domeniu care a fost ignorat de foarte mult timp în România. 

Rep: Proiectul presupune legalizarea unor derivate pe bază de canabis. Nu presupune fumatul propriu zis. Mai mult, implică  utilizarea uleiului sau a unei tincturi derivate. Utilizatorii spun că deja foarte mulți pacienți români își procură aceste substanțe de pe piața neagră. Este o zonă gri. Așa s-ar justifica nevoia scoaterii la lumină. Până la urmă, de ce autoritățile ar avea o atitudine de teamă sau de prudență excesivă? De ce le-ar fi teamă să își asume o astfel de decizie?

E.H: Pentru că drogurile au fost un subiect tabu în societatea românească. Pentru că poliția a fost cea care s-a ocupat în mod tradițional de acest domeniu, inclusiv de tratatment. În momentul de față ei sunt cei care gestionează și tratamentul dependenților și băgarea lor la pușcărie. Pentru că este o schimbare de viziune. Și pentru că nu prea avem specialiști. Orice început, de la mai mult sau mai puțin zero, este foarte dificil. 

 "Este timpul să scoatem capul din nisip"

Rep: Există o problemă și de comunicare? Dacă apare o știre cu un traficant de droguri care merge la un festival la mare cu 10 kg de droguri și e prins, pare că întreaga opinie publică deja vede România ca acest focar și nimic altceva.

E.H: Cred că ar trebui să ieșim din această logică a reacțiilor punctuale la diferite crize sau la diferite probleme care la un moment dat ajung în fața opiniei publice, după care se sting și să începem să conștientizăm că drogurile sunt o problemă de sănătate publică de cel puțin 20 de ani, de la sfâșitul anilor 1990, când a avut loc prima epidemie de heroină. De-a lungul timpului am trecut prin mai multe epidemii. Ultima a fost un foarte mare val din consumatori dependenți și morți din consumul de etnobotanice. Este timpul să scoatem capul din nisip și să ne dăm seama că este o problemă complexă cu elemente multiple care are nevoie de un răspuns mai larg, care să explice atât distribuția legalizată, sub anumite forme, a acestor substanțe, mai ales a celor care se dovedesc că au beneficii terapeutice, dar și răspunsul de tip prevenire, de tip tratament, dezvoltarea centrelor de tratament și a competențelor la medici și la psihologi, care în momentul de față lipsește. E costisitor să inventezi o agenție special pentru o singură măsură și cred că ar fi mult mai util să putem dezvolta o agenție sub direcția prim-ministrului. Este acest gen de problemă care afectează populația și la nivel de sănătate și la nivel de asistență socială și la nivel de învățământ. Să avem o agenție care să privească fenomenul drogurilor, al consumului de droguri din punct de vedere al sănătății publice și al sănătății publicului.