Sharia în sportul iranian: Niciun fel de contact între antrenor și jucătoare

În film se vede cum antrenorul echipei naționale de volei a Iranului, în loc să le întindă mâna pentru ca jucătoarele să i-o atingă, așa cum fac în general sportivii, le întinde blocnotes-ul cu scheme de joc... Apoi mută blocnotesul în cealaltă mână, ca să poată da mâna cu un bărbat de pe banca de rezerve.  Asta pentru că în țara lor orice fel de contact fizic între bărbat și femeie în afara cadrului familial este interzis.

Meciul a avut loc în 19 iulie a.c. la Pula, în Croația, la turneul ”Global Challege”, la care au participat mai multe echipe naționale și de club. Echipa iraniană a învins în finală echipa americană de club BIP.

Legea iraniană, care se bazează pe Sharia, interzice categoric orice fel de contact fizic între bărbat și femeie în afara cadrului familial, iar separarea bărbaților de femei este o regulă strictă în multe domenii de activitate, inclusiv în sport.

De exemplu, femeilor din Iran le este strict interzis să asiste la meciurile de fotbal masculin, iar bărbaților li se interzice (cu anumite excepții, în special atunci când e vorba de delegații oficiale de oameni politici) să asiste la meciurile de fotbal feminin.

În urmă cu un an zeci de fete iraniene s-au deghizat în bărbați, purtând peruci și bărbi false, pentru a intra pe stadionul unde echipa lor favorită juca.

Guvernul permite angajarea de bărbați ca antrenori pentru echipe feminine, din lipsă de antrenoare femei, dar asta duce adesea la situații absurde, după cum relatează reporterii France24.

Oficial, funcția de antrenor este deținută de o femeie, în timp ce antrenorul bărbat este numit ”consilier tehnic”. Acesta nu are voie însă să meargă la meciuri pentru a vedea fetele cum joacă, pentru a le selecta pentru echipa națională de exemplu. El nu se poate edifica decât din relatările antrenoarei oficiale și din vizionarea înregistrărilor video.

Antrenor român demis din funcție pentru că o sportivă i-a sărit în brațe de bucurie

Un incident notabil a avut loc în 2017, când antrenorul echipei naționale de canotaj a Iranului, românul Nicolae Gioga, a fost imediat concediat după ce o sportivă din lot i-a sărit în brațe de bucurie după o victorie importantă, la Campionatele de canotaj ale Asiei din acel an. De notat că niciodată în istoria canotajului iranian nu se obținuseră rezultate atât de bune ca atunci.

O fotbalistă profesionistă iraniană, care se prezintă sub pseudonimul de ”Samira”, explică de ce relația cu antrenorii este atât de complicată:

”În Liga profesionistă de fotbal feminin a Iranului, șase echipe din zece au antrenor bărbat. Ei ne pregătesc, dar în timpul meciurilor e mult mai complicat, pentru că oficial nu au voie să asiste la meciuri.

Multe din cluburile gazdă, inclusiv gardienii, se fac că nu văd dacă antrenorul stă mai retras de la marginea terenului, dar în anumite cazuri e imposibil! În provinciile Gilan și Mazandaran (nordul țării – n.r.), de exemplu, gardienii îi opresc la intrarea pe stadion, fără excepție. Atunci antrenorul încearcă și el să facă ce poate: se urcă pe vreun acoperiș din apropiere, se uită din spatele barierelor, sau ține legătura prin telefon cu sportivele de pe banca de rezerve”.  

Shirin, o sportivă care practică karate și pilates, spune că există mulți bărbați antrenor în aceste sporturi, dar antrenamentele se desfășoară în locuri ferite, prin parcuri, sau în anumite cluburi particulare, din cartierele mai bogate ale Teheranului.