Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


România după 30 de ani: “Sunt Rareș. Am 14 ani. Și vreau să plec din țară”

rares.jpg

Image source: 
Alex Olaru / RFI Romania

La aproape 30 de ani de la Revoluție, locul din fața balconului unde Nicolae Ceaușescu își ținea ultimul discurs e acum revendicat de... skateri. E un loc ideal, pentru că e printre puținele care au marmură – spun tinerii, majoritatea născuți după anul 2000. Ce înseamnă pentru ei libertatea? Și cum văd ei România de astăzi? Răspunde Rareș. Are 14 ani și spune că știe deja ce-și dorește de la viață și, în general, de la România.

Eu sunt  Rareș. Am 14 ani. Și mă dau pe skate de un an. 

Rep.: De ce aici?

Rareș: Păi e unul din puținele locuri unde e marmură. De obicei în București nu prea sunt locuri atât de bune. Și locul ăsta are și istorie în spate.

Rep.: Știi ceva despre asta?

Rareș: Da, știu că în 1989 a fost Revoluția și că în 2004 s-a construit acest monument.

Rep: Care e cam distrus…

Rareș: S-au făcut renovări în spate, dar de la început nu a fost construit cum trebuie. Din această cauză nu e în starea în care ar fi trebuit să fie. Pentru că de exemplu în alte țări sunt monumente chiar mai vechi de atât care au fost construite mai bine de atât și unde sunt skateri care se dau. Cum ar fi în Barcelona. Acolo se țin ca și cum ar fi noi, majoritatea.

Rep.: Despre comunism ce știi? 

Rareș: Păi știu că a marcat foarte mulți români. A marcat familiile. Le-a luat libertatea și a ținut din 40’ până în 89’. 

Rep.: Care sunt libertățile la care ții tu cel mai mult și pe care nu ai concepe să ți le ia cineva?

Rareș: Skateboardingul mi se pare cea mai mare libertate a mea, deocamdată.  Eu când sunt pe placă mă simt sunt liber. Nu e nimeni care să-mi seteze reguli. Sunt doar eu cu placa sub picioarele mele. Totul în jur poate fi un obstacol și doar de mine ține cum le folosesc. Și dreptul de a spune ce vreau. Astea sunt cele mai importante pentru mine.

Rep.: Te-ai gândit vreodată că e posibil ca aceste libertăți să nu fie de-a gata, să trăiești o zi în care s-ar putea să le pierzi?

Rareș: Da, m-am gândit. M-am gândit cum ar fi ca skateboardingul să nu mai existe pentru mine. Și mi se pare aproape de neimaginat. Este cel mai de preț lucru pentru mine. Cum era și libertatea acelor români care au murit în 89

Rep: Părinții tăi ce zic de sportul pe care îl practici?

Rareș: Chiar mă susțin foarte mult. Au fost uimiți când le-am arătat unele filmări și unele chestii. Câteodată sunt speriați, dar chiar mă susțin și vor să fac ceva cu asta.

Rep.: În casă ai crescut auzind ceva despre perioada în care erau ei tineri?

Rareș: Am auzit destul de multe. Ei spuneau mereu că nu aveau nici pe departe atâtea portițe pe care le am eu, prin care pot să învăț, să fac ce vreau. Aveau un sistem foarte strict, în care trebuiau să facă mereu ce li se spune. Că nu prea aveau foarte multe lucruri de făcut și că eu sunt...cum ar fi...foarte privilegiat. Că am toate astea de-a gata. 
(...)

Rep.: Cât mai vrei să stai în România?

Rareș: Cel mai probabil până ajung la facultate.  

Rep.: Unde vrei să pleci?

Rareș: Nu știu. Cel mai probabil în Barcelona. Pentru skateboarding și pentru că acolo sunt niște facultăți foarte bine de business. Țara asta...nu prea mai ai ce să faci în ea. Nu prea mai ai ce să faci! Pur și simplu. Lumea începe să plece pentru că nu sunt lucruri de făcut aici.

Rep.: Ce te nemulțumește și ce ți se pare că ar trebui schimbat?

Rareș: Păi mi se pare că sistemul de aici e foarte corupt și asta face ca foarte multă  lume să se simtă prost din cauza asta. Să ne fie rușine când mergem în altă țară să spunem că suntem români. (...)  Și pur și simplu nu prea mai ai ce să faci.

Rep.: Dacă ai putea să iei o decizie imediată, care ar fi?

Rareș: E greu. Să se refacă Constituția și tot ce înseamnă Parlament în România. De la zero