Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Toamna, la munte: Peisaje de poveste și stridența prostului gust (galerie foto)

toamna_munte_peisaje_poveste_prost_gust_galerie_foto.jpg

Peisaj de basm, între Cabana Trei Brazi și Cabana Secuilor (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)
Peisaj de basm, între Cabana Trei Brazi și Cabana Secuilor (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

”Voi știți câte poze am făcut sus pe munte?!”, le-am întrebat pe soția mea și pe fata noastră de 10 ani, când ne-am așezat la masa de prânz. ”Vreo 75”, am continuat, după un calcul rapid, cu ochii în galeria foto a telefonului mobil, la finalul unei zile însorite și călduroase în mult prea subestimata stațiune montană Predeal.

Întotdeauna am fost convins că peisajul cel mai frumos de pe Valea Prahovei este la Predeal, o stațiune care altfel nu prea are ce oferi. Dacă-ți place arhitectura caselor vechi, te duci la Sinaia, dacă vrei trasee montane și-ți place aglomerația, mergi la Bușteni.

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

 

Odată ajunși în gara ponosită din Predeal, am urcat într-un taxi și-n zece minute am ajuns la Cabana Trei Brazi. De acolo, am străbătut pe jos traseul de un kilometru până la Cabana Secuilor.

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

 

Atracția principală pentru noi nu a fost nici Cabana Trei Brazi, nici Cabana Secuilor, ci peisajul dintre ele: o vale împădurită, plină de copaci pictați în culori de toamnă, pe care simți nevoia să-i imortalizezi în cât mai multe poze, ca să ți se fixeze parcă pe retină acea imagine cumva ireală.

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

 

Zeci de turiști stăteau aliniați pe marginea drumului și făceau poză după poză, selfie după selfie. Vreme însorită și neobișnuit de caldă: o maximă de 18 grade, dar probabil că erau peste 20 la soare, altfel nu am fi putut sta doar în bluză cu mânecă lungă, fără geacă pe noi. ”Au și schimbările climatice partea lor bună”, îmi spun cinic.

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

 

Coborâm apoi pe jos spre stațiune și undeva pe drum ne oprim să luăm prânzul pe terasa acoperită a unui restaurant cu animale moarte expuse pe pereți, în interior. Mâncare bună, personal bine instruit, dar atmosfera a fost cam îmbâcsită, din cauza clienților care fumau nestingheriți, deși terasa avea patru pereți și-un acoperiș, deci era teoretic un spațiu închis, unde fumatul ar fi în mod normal interzis.

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

 

La o masă alăturată, vreo 20 de persoane cam stridente, la 30 și ceva de ani: bărbații erau genul acela în pantaloni de trening, care postează de regulă pe Facebook numai selfie-uri la volanul bolidului cumpărat din străinătate și cu ochelarii de soare pe nas, în timp ce femeile păreau mai degrabă tipul celor care-și petrec mai tot timpul prin mall-uri. Masculii urlau: ”Dă-mi și mie scobitorile alea!”, iar femeile strigau după chelneriță: ”Hei, hei !!!”.

Să nu-și imagineze cineva că au mâncat bulz ciobănesc sau vreo friptură banală cu cartofi prăjiți. Și-au comandat cele mai excentrice feluri de mâncare, pe bază de carne de cerb sau de mistreț, iar comanda a fost făcută în gura mare, ca să audă toți clienții restaurantului ce gusturi rafinate au ei.

La plecare, au urcat în mai multe limuzine de zeci de mii de euro, cu numere de Galați. Lângă un bolid de lux 4X4, șoferul îmbrăcat în blugi mulați cu model de stropi albi își pregătea urcarea la volan scobindu-se cu pasiune cu degetul în nas.

Mai târziu, ne urcăm în trenul de București. Vagonul nostru are două numere pe el: 2 și 19! După ce ne asigurăm că e vagonul corect, urcăm. Avem bilete la clasa I. Nu că asta ne-am fi dorit noi, ci nu am mai găsit altceva disponibil când am cumpărat biletele online.

În vagon, boierie: scaune confortabile, iar între locurile față în față e atât de mult spațiu, încât trebuie să țip ca să mă audă nevastă-mea de vizavi. Ne întindem picioarele satisfăcuți. Doi metri mai încolo, o femeie se ceartă cu un bărbat. Ea are bilet fără loc, el are loc și e bolnav. Un pic mai încolo, lângă toaletă, doi pasageri stau direct pe jos.

Pentru mine, ziua aceasta a însemnat o dublă premieră: a fost pentru prima dată când am mers la munte toamna (de obicei, merg vara sau iarna) și a fost pentru prima oară în viața mea când am călătorit cu trenul la clasa I. Probabil și ultima...