Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


România, de la haos la economie de piață. Bogdan Chirițoiu: Am recuperat cel mai mult din decalaje. Avem prea puține ambiții

romania_chi.jpeg

Image source: 
www.pexels.com

Ce a înțeles statul român în ultimele trei decenii? Cum a evoluat, de la privatizările haotice din anii 90, până astăzi? Și mai ales cât de relevantă este România în regiune, după aderarea la Uniunea Europeană?

Răspunde, în cadrul campaniei RFI Ce am făcut în ultimii 30 de ani , Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței:

Bogdan Chirițoiu: Suntem țara din zona de est care a recuperat cel mai mult din decalajul față de vestul Europei. Alături de bulgari am intrat ca cei mai săraci în Uniune. Aveam undeva la sub jumătate din cât câștiga sau cât producea un european mediu. Acum suntem undeva la două treimi din cât produce un european mediu. Pentru zece ani e un salt bun. Nicio altă țară nu a făcut un salt atât de mare pe cât am făcut noi. Politic a fost vraiște. Dar dincolo de zgomotul politic economia a mers destul de bine, pe cât de bine putea ea să meargă. Poate și pentru că a fost lăsată în pace, politicienii find foarte ocupați cu tensiunile, jocurile politice nu a rămas foarte multă energie ca să facă rău economiei. 

Reporter: La 30 de ani de la revoluție, în ce măsură statul român, în ansamblul lui, înțelege ideea de concurență?

B.C: Nu cred că statul nostru a devenit foarte deștept și înțelege foarte multe. Dar are două avantaje. Primul este faptul că preluăm reguli bune de la europeni, lucruri care la ei au fost create în zeci de ani, uneori și mai mult. Noi nu mai trebuie să reluăm toate erorile lor, toate lecțiile lor. Putem să le luăm de-a gata. Asta ne ajută să facem un salt mult mai rapid. Al doilea avantaj este faptul că lăsăm economia în pace. Faptul că nu avem nici prea multă pricepere, nici prea mult timp pentru ea, până la o limită ajută.

Rep: Ce sectoare au luat-o înaintea vremurilor în cei 30 de ani? Ce sectoare au rămas în urmă?

B.C: Saltul mare vine de la IT. Pornind de la zero reușim să progresăm bine, să fim în pas cu alte țări sau înaintea altor țări. În paralel vedem cât de rapid s-a dezvoltat sau cât de bine a penetrat cablul în România,  televiziunea prin cablu, internetul prin cablu. Este o industrie privată care a reușit să se extindă foarte repede. În câțiva ani a ajuns la o penetrare mai bună decât avea telefonia fixă. Genul acesta de industrie a explodat în România.

Rep:  Cine a rămas în urmă?

B.C: În general, sectoarele în care avem mult stat. Mai sunt două. În general, statul român s-a retras mult din activitatea economică. Sunt două zone în care e dominant, zona de energie și zona de transporturi. În aceasta din urmă e aproape exclusiv stat. Ultimele redute ale economiei socialiste sunt energia și transporturile. 

Rep: Privind în urmă la perioada de tranziție, anii 1990, cum ați descrie privatizările statului român?

B.C: Evident că a fost haotic. A fost foarte multă ineficență și probabil foarte multă hoție. Dacă se putea face un transfer mare de proprietate altfel mi-e greu să spun. E foarte greu să faci asta când ai un stat care e în construcție și când trebuie să privatizezi toate economia. În anii 1990 erau foarte puține operațiuni și nu aveam expereință. Acum nu avem scuze. Acum avem puține lucruri de privatizat. Sunt doar câteva companii care trebuie restructurate. Până la urmă, privatizarea e un mijloc de a le face să meargă mai bine.

Rep: Poșta Română, Tarom sunt companii care ar fi trebuit privatizate ieri?

B.C: Personal, cred că soluția de a restructura o companie, de a o face eficientă, este privatizarea. Mai ales când ne juităm la cât de slabă e capacitatea administrației românești, ministerele ar trebui să se concentreze în a-și face treaba. Trebuie să  genereze legislație, să urmărească aplicarea legislației. Să ne imaginăm că niște oameni care nu sunt în stare să facă asta sunt niște mari oameni de afaceri sau se pricep să conducă companii, mi se pare că ne furăm căciula singuri. Asta e prezumpția mea personală. De la Electrica din 2008 privatizare completă nu am făcut decât la Oltchim pentru că era o firmă aproape de faliment. Altfel, statul român, de zece ani, nu a mai privatizat.

Rep: Sunt state în regiune, cum e Polonia, despre care se consideră că reușesc să aibă o politică ceva mai protecționistă pe anumite sectoare, luptându-se mai mult la Comisia Europeană. Mă gândesc la fermieri, de pildă, la producătorii de lapte polonezi care sunt foarte bine susținuți de statul polonez. României i se reproșează că nu reușește să facă același lucru.

B.C: Trebuie să vedem pe termen mediu cine merge mai bine, Polonia, România, Ungaria. Ungaria, care merge bine de ani de zile, dacă ne uităm pe termen lung, este țara cu cea mai slabă performanță economică din toată Europa de Est. E un stat care stătea destul de bine în anii 1990, acum nu mai stă atât de bine în termeni relativi. Polonia e un stat care a mers bine după intrarea în Uniune, ca și noi. Mi-e greu să spun acum dacă ce face guvernul polonez de unul sau doi ani este o politică buna. Succesul îl judecăm după mai mult timp. În fiecare țară o să vedeți nemulțumiri. Mi se pare foarfte interesant ce se întâmplă  cu cehii. Până de curând spuneam ce proști suntem noi, românii, că nu ne ducem să cumpărăm firme în străinătate, că noi nu ne extindem în străinătate și să ne uităm la alții, la cum au venit cehii la noi și ce companie a statului ceh a cumpărat proprietăți în România. Cehii spun invers, „ce proști suntem noi că ne cheltuim banii în România, în loc să ni-i ținem la noi în Cehia„. Acum guvernul ceh îi pune să vândă participația din România ca să aducă bani în Cehia ca să construiască o centrală nucleară acolo. Cred că, în general, România are o atitudine benefică pentru noi, atitudinea pro europeană și colaborativă pe care o avem. În același timp, e clar că țara are poate prea puține ambiții. Suntem o țară mare, nu atât de mare precum Polonia, dar suntem o țară destul mare în Uniune și suntem cumva subreprezentați. Asta vine, în bună măsură, din faptul că ne consumăm multă energie în luptele dintre noi. Avem multă instabilitate politică și asta nu ne permite să ne proiectăm interesele în afară.

Rep: La un moment dat, într-un anumit context, pe care nu insist, ne-am pus întrebarea că și în România e posibil să avem o formă de iliberalism care să ia, inclusiv în economie, măsuri extrem de populiste, pripite, de pe o zi pe alta. Cât de mare e riscul să ne confruntăm și noi, ca alte state din regiune cu problema aceasta?

B.C: Am avut perioade de acest gen. Sunt convins că societatea românească nu e complet imunizată. Pericolul acesta există. Vedem comportamente de genul acesta în state din jurul nostru. Un lucru care cred că joacă în favoarea noastră este că avem, proporțional, o diasporă mult mai mare. Cred că asta creează în România o presiune pentru a păstra relații bune, pentru a fi deschiși colaborării cu restul statelor din Uniunea Europeană. Riscul există și e treaba noastră să facem ca instituțiile statului să  funcționeze bine, să convingem populația că sistemul actual e benefic, că statul își face bine treaba, că asigură condiții pentru dezvoltarea economică și în general a societății. Colaborarea cu celelalte state europene e cel mai bun mijloc prin care putem să asigurăm bunăstarea românilor.