Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mihai Alexandru Hash (Mikey Hash): Nu am fost încurajați să fim unici. Am fost încurajați să stăm în banca noastră

mh.jpg

Image source: 
https://www.facebook.com/MikeyHash

Mikey H sau, mai nou, Mihai Alexandru HASH , unul dintre cei mai cunoscuți vloggeri români este invitatul campaniei RFI Ce am făcut în ultimii 30 de ani.  Ce a însemnat pentru el trecerea de la generația cu cheia la gât la vlogging? Și cât l-a ajutat sistemul românesc de educație? 

Mihai Alexandru Hash: Sunt un tip obișnuit dintr-un oraș mic din Transilvania, care a postat la un moment dat o chestie pe internet, care a avut succes și care a speculat cumva potențialul a ceea ce face și prin multă muncă, perseverență, lacrimi și sudoare a ajuns să aibă un oarecare succes pe internet în România. 

Reporter: Câți ani aveai atunci?

M.A.H: Aveam 24. 

Rep: Acum ai 32?

M.A.H: Da. 

Rep: Ai intuit de la început ce ușă ți se deschide și ce potențial e acolo sau totul a venit organic și poate la început te-a luat prin surprindere?

M.A.H: Totul a venit organic, asta e clar. Însă am intuit pentru că urmărea fenomenul care deja decolase puternic în Statele Unite și în alte țări, care erau mai avansate ca noi din punctul de vedre al content-ului online.

Rep: Ce ai postat la început? Cum arătau video-urile tale?

M.A.H: Un clip în care făceam caterincă de niște filmulețe amuzante pe care le-am găsit pe internet. Comentam pe marginea lor.  M-am inspirat de la un alt YouTube-er care făcea asta în America. Tipul se numește Ray William Johnson. Făcea o emisiune similară. Mie îmi plăcea foarte mult. Am încercat să copiez cumva succesul lui într-un format românesc și a mers.

Rep: Și ulterior?

M.A.H: Mi-am dat seama, într-un final, cât de mare este responsabilitate pe crae o port pe umeri din punct de vedere al mesajului pe care îl transmit către oamenii care mă urmăresc. De asemenea, mi-am datc seama că tinerii din România duc lipsă de modele, de oameni pe care să îi admire. Mi-am dat seama că idolii pe care tinerii din România îi au și pe care societatea din România îi scoate în față sunt idoli superficiali, fără profunzime și de carton, cum îmi place mie să zic. 

Rep: Ți-ai propus să fii un model?

M.A.H: Mi-am dat seama că e necesar să împărtășesc valori sănătoase cât de mult pot. De asemenea, mi-am dat seama ce oportunitate este ca o persoană din online să înceapă să aibă o narativă mult mai constructivă. Este motivul pentru care acum m-am axat pe un alt tip de content. De exemplu, acum am făcut un documentar. Primul meu documentar, de care sunt foarte mândru. 

Rep: Ți-ai propus să fii model? 

M.A.H: Nu mi-am propus să fiu model. Am ajuns să fiu model dintr-o greșeală. Dar pentru că asta e o consecință a ceea ce fac mă responsabilizează, evident. Nu e ușor. Să nu crezi că e ușor să nu poți să mergi într-un mall. Acum cinci ani, când emisiunea pe care o făceam era la apogeu, mă cunoșteau toți copiii de liceu și generală din România. Toți, nu puteam să merg într-un mall. Era imposibil. Acumk oamenii ăia au crescut. Au și ei 20 și ceva de ani și content-ul meu reflectă și maturizarea lor. Abundența este în jurul tău în permanență. Dacă ești concentrat pe ea, dacă ești focusat ca în ficare zi să găsești oportunități, să găsești uși deschise, să găsești oameni care să te poată ajuta în cariera ta, asta o să îți sară în ochi. O să le vezi și o să le trăiești și o să le ignori pe restul. Dacă ești concentrat că e greu, că ți-e greu, că totul este nasol și că e gri în jurul tău, asta o să primești. E atât de simplu.

Rep: E un mod de gândire. Sunt filtrele fiecăruia. În egală măsură, cum arată România de astăzi? Trebuie să fie și niște trăsături pe care le vedem cu toții, indiferent dacă suntem optimiști sau pesimiști din fire.

M.A.H: Categoric da.

"Noi am trăit într-o lume în care dacă nu te descurcai, dacă nu aveai pile, dacă nu cunoșteai pe cineva nu reușeai. Am trăit într-o lume în care trebui asă știi ca să fii șmecher."

Rep: Care e România de astăzi? Cum o vezi tu?

M.A.H: Eu cred că România a învățat foarte multe în 30 de ani de la revoluție, dar a învățat și foarte puține. Există discrepanțe enorme între oameni. Sunt cei care și-au dat voie să evolueze din toate punctele de vedere, au văzut alte țări străine și au văzut ce înseamnă civilizația. Și există alți oameni care nu au avut acces la astfel de lucruri în viața lor și au rămas blocați în lumea trecutului. Există această discrepanță enormă. De asta vedem și ce se întâmplă în politică și oamenii care votează cum votează. Avem prăpastia asta în societate. Uite ce se întâmplă în Statele Unite cu Donald Trump. S-au făcut americanii de mare rușine că și-au ales un președinte ca Donald Trump, dar oamenii au votat așa ceva. Alții au spus că nu pot vota așa ceva. Nu numai în România se întâmplă treaba asta. Mi se pare o greșeală să pretindem că numai în România se poate întâmpla asta, că numai în România se întâmplă așa ceva, că asta e România. Nu doar în România se întâmplă. Nu doar în România sunt lucruri nasoale. Cred că suntem de-o vârstă. Noi am trăit într-o lume în care dacă nu te descurcai, dacă nu aveai pile, dacă nu cunoșteai pe cineva nu reușeai. Am trăit într-o lume în care trebui asă știi ca să fii șmecher. Trebuia să ai bani, să ai relații, să dai șpăgi. Nu mi-a plăcut deloc lumea aia.  

Rep: Să ne întoarcem pentru moment în lumea aia. Să ne întoarcem un pic în timp în anii 1990. Sunt anii care ne-au format pe amândoi, la urma urmelor. 

M.A.H: Atunci am copilărit.

Rep: Cu ce ai rămas din perioada de tranziție, generația cu cheia la gât?

M.A.H: Pe de o parte a fost o perioadă în care unii oameni au găsit niște oportunități grozave. Pe de altă parte, din cauza faptului că statul nu avea grijă de toată lumea, foarte mulți oameni au rămas în urmă cu foarte multe, din punct de vedere al educației, al filozofiei de viață. Noi am avut cumva o ocazie unică să trăim în anii 1990 și să vedem cum a arătat România în anii 1990. Cred că ne-a călit foarte mult. Cred că ne-a învățat niște lucruri pe care tinerii de astăzi nu le mai pot învăța foarte simplu. Tinerii de astăzi sunt foarte privilegiați din multe puncte de vedere, dacă te uiți cum am trăit noi și cum trăiesc ei.

Rep: Nu cumva ne-a și tarat perioada respectivă? Nu cumva nu avem sechele din perioada anilor 1990?

M.A.H: Nicio lecție dură nu te lasă fără sechele. E clar. Dar în același timp, cel puțin pe mine, m-a inspirat să vreau mai mult, să îmi dau seama de unde am venit. Să înțeleg cât de multe s-au schimbat și să pot să visez la cât de multe s-ar putea schimba în continuare. 

Rep: Ce ți-a transmis familia ta, rostogolind, poate, lucruri de dianinte de revoluți și din anii 1990? Care sunt lucrurile pe care le-ai luat de la ei? În ce măsură ești produsul acelor ani și a ceea ce ai luat din familie? 

M.A.H: Realizez că a  fost o periadă în care îți judecai părinții. Erai mic și prost și înți judecai părinții și le spuneai că nu le-ai cerut să te facă, de ce te chinuie. Recent am ajuns la înțelegerea asta. Mi se pare un exemplu foarte bun. Când era de vârsta mea tatăl meu trăia în comunism. Punct. Toată formarea lui ca om, tot caracterul lui, tot acest mod de a fi om s-a format în perioada respectivă.

Rep: Cât ți s-a transmis ție mai departe? Cât ai preluat tu, organic?

M.A.H: În momentul în care a picat comunismul oamenii au rămas șocați. Nu știau încotro să o ia. Nu au făcut cursuri de pedagogie. Nu exista parenting, așa cum este astăzi, despre cum să îți crești copilul. Nu exista așa ceva. O făceai după ureche, după cum îți spuneau părinții tăi probabil.

Rep: Ai păstrat ceva furie față de toate lucrurile astea? 

M.A.H: Sub nicio formă. Din contră, sunt foarte recunoscător pentru toate experiențele pe care le-am avut. Unele dintre ele, de exemplu școala, care mi-a distrus încrederea în mine ca și copil. Din punctul ăsta de vedere m-a făcut să fiu pe nicărieri. Dar le văd ca pe niște lecții importante și mai mult acum pentru că am ajuns să am încredere în mine și să am un limbaj al corpului corect și să pot să vorbesc când vreau să spun ceva. Cumva îl văd ca pe un lucru foarte prețios pentru că l-am obținut singur și l-am obținut în detrimentul a ceea cea fost.

"Noi nu am fost încurajați să fim unici. Noi am fost încurajați să stăm în banca noastră, să fim la fel ca toți"

Rep: Vorbești foarte mult despre educație în ultima perioadă. Unde anume a greșit sistemul românesc de educație față de tine și față de generația noastră?

M.A.H: Alex și tu poți să rezonezi cu asta. Când eram în liceu sau în școală, proful de mate ne-a pus vreodată să creăm noi un exercițiu de matematică? Să îți zică să faci tu un exercițiu de matematică ca să vadă ce îți coace mintea. Temă de casă să creăm o problemă de matematică. Te-a pus proful de sport vreodată să creezi tu vreun exercițiu care ar putea încălzi mușchii lombari, de exemplu? Ce vrei tu, un exercițiu pe care ulterior să îl facă toată clasă și să iei o notă pe exercițiul ăla. Noi nu am fost încurajați să fim creativi. Noi nu am fost încurajați să fim unici. Noi am fost încurajați să stăm în banca noastră, să fim la fel ca toți și dacă aveai curajul să vorbești, să spui că nu ești de acord, erai marginalizat și trimis în fundul clasei și văzut ca un paria al școlii.

Rep: Spuneai mai devreme că tinerii de astăzi, generația 17 – 18 ani, sunt cei privilegiați. Sunt curios, cum îi privești în ansamblu? Eu am contact, rar ce-i drept, dar ocaziile în care stau de vorbă cu ei pe mine mă uimesc într-un sens cât se poate de bun, de pozitiv. Eu văd în ei niște calități pe care cred că eu nu le am nici acum și nici nu cred că o să le mai am vreodată.

M.A.H: Sunt o generație de super oameni. Sincer le zic tuturor, celor care ne ascultă acum, nu aveți nicio scuză să nu reușiți în viață. Aveți absolut toate uneltele pe care cineva le-ar putea visa. Astăzi puteți să fiți orice. Puteți să inventați voi job-uri noi. O să prindeți o perioadă extraordinară în care creativitatea și profesionalismul o să explodeze. Capitalizați pe asta și folosiți-o. 

Câtă influență au vloggerii în România? Cât de responsabili sunt atunci când produc conținut? Răspunsurile în interviul pe larg: