Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Răspuns la propunerile Academiei: De ce trebuie să știe un instalator limba latină?

academia.jpg

Image source: 
Facebook / Academia Română

Ideea că elevii nu au nevoie de cunoştinţe, ci de practică este periculoasă, atrage atenția Academia Română, care a venit cu propriile propuneri de reformare a sistemului educational. În loc să se introducă discipline noi, mai bine sunt aduse cele de bază la zi, susțin academicienii. De exemplu: protecția mediului să se studieze la Geografie.

E o idee bună? Andreea Orosz l-a întrebat pe Ștefan Vlaston, expert în educatie:

Ștefan Vlaston: Trebuie să pornim de la ideea, cred că acceptată și de domnii academicieni, că o școală nu este bună sau rea în sine. Este bună atunci când răspunde solicitărilor, nevoilor societății la o etapă a evoluției sale. Așadar, școala de astăzi trebuie să răspundă nevoilor societății de astăzi, care înseamnă o explozie a tehnologiei, o societate informatică în care orice informație e la un click distanță, globalizare care presupune mișcarea oamenilor și a forței de muncă dintr-o parte în alta. Toate caracteristicile astea trebuie să se afle în actuala curriculă și în actuala școală, alta decât cea pe care au învățat-o domnii academicieni.

Văd că spun că presiunea prin care se cere eliminarea sau reducerea drastică a teoriei în favoarea deprinderilor practice este periculoasă. Cum este periculoasă? Dacă nu învață încă de mici să facă față acestui asalt tehnologic, când să învețe? Conceptul modern, inclusiv în Europa, sună așa, educație și formare profesională. Nicidecum nu putem dezlega educația de formare profesională, așa cum am văzut că propun unii, că educația e una, profesionalizarea este alta. Nu e adevărat. Înseamnă un tot unitar care se realizează în școală. Când copilul pleacă din școală, la 16 sau 18 ani, dacă nu are toate deprinderile practice, nu teoreme, nu axiome, nu lucrui savante, de a se descurca în viață și de intra în piața muncii ca să își câștige o pâine onorabil, atunci când să le învețe? Toate astea mie îmi spun că domnii academicieni trăiesc în paradigma educațională de acum 50 de ani.

Reporter: Înțeleg că cei de la Academie încearcă să spună că nu te poți baza doar pe practică pentru a învăța, ci e nevoie și de cunoștințe?

Ș.V: Da, numai că aici e vorba de proporții. Dacă școala funcționează doar cu cunoștințe teoretice în proporție de 80% și cu practică 20%, e o greșeală. Dacă funcționează 50% - 50%, atunci se mai apropie de realitate. Academia spune că există o presiune nejustifiocată pentru introducerea de noi discipline școlare.  În Franța, în Anglia și în alte țări există, la gimnaziu și uneori chiar la liceu, discipline integrate, agregate, discipline de tipul științele vieții, științele mediului, educație pentru societate. Sunt discipline noi, care trebuie introduse și la noi pentru că oferă elevului un sistem coerent de cunoștințe și o capacitate de a aplica în practică, în viața de zi cu zi ce învață în școală. În viață nu te duci cu sertărașe de tip matematică, istorie, fizică, chimie. În viață te duci să rezolvi probleme din ce în ce mai complexe care presupun cunoștințe din toate aceste sertărașe pe care să le aplici simultan, nu pe rând. Acum îți aduci aminte ce ai învățat la matematică, mâine îți aduci aminte ce ai învățat la fizică.

Rep: Pe de altă parte, văd că Academia propune introducerea unor teme de actualitate în materii bine stabilite, cum ar fi protecția mediului la geografie. Vin cu câteva idei. Se țin?

Ș.V: Dar cum să le învețe copiii, teoretic sau practic, sau și teoretic și practic, cât la sută teoretic, cât la sută practic? Știți ce pretind în plus testele Pisa față de ce avem noi în școală? Caracretul interdisciplinar și aplicație practică. Asta este. Școala noastră mai are un mare defect. Nu se pliază pe nevoile, aspirațiile, talentele, înclinațiile, personalitățile elevilor. Se comportă ca un malaxor în care intră toți elevii și scapă cine poate, ca un pat al lui Procust. Noi avem două, trei trasee, printre care liceul și copiii care intră cu doi, trei sau patru la liceu trebuie să învețe după aia integrale, derivate, fizică cuantică, binomul lui Newton și teorie literară. E normal să facem așa? Când or să învețe copiii ăia? Vă mai spun o chestie. În Germania a fost un șoc cu testele Pisa în anii 2000 pentru că s-au clasat la mijlocul clasamentului. După aceea s-au luat numeroase măsuri, printre care și despărțirea filierei teoretice de cea profesională începând cu clasa a V-a. Și-au dat seama că nu toți copiii pot să învețe la fel. Unii care au inteligență dominant conceptual teoretică învață mai ușor. Alții care au inteligența dominat aplicativ practică învață să devină meseriași buni și specialiști. Alții sunt înclinați spre inteligență socială, emoțională sau artistică sau sportivă. Școala trebuie să găsească trasee educaționale pentru fiecare din această categorie. Altminteri se întâmplă ca acum. Apoape un milion de elevi au făcut liceul degeaba în ultimii 10 ani. Nu au luat bacul sau nici nu s-au prezentat la el. Cui folosește chestia asta?

Rep: Tot Academia Română spune că școala nu trebuie redusă la o instituție de prestări servicii. Cum ar trebui să privim școala?

Ș.V: Ce înseamnă prestări servicii? După opinia mea, un copil termină liceul, chiar dacă în filieră teoretică, trebuie să fie capabil să își găsească imediat un loc în piața muncii. Nu e de acceptat ideea că toți copiii care termină filiera teoretică trebuie să se ducă la facultate. Nu se duc toți. Ce fac după terminarea liceului dacă nu sunt capabili să se angajeze sau se angajează încărcator descărcător de mărfuri la supermarket-uri? De ce au făcut liceul? Nu e nevoie să faci liceul ca să fii încărcător descărcător de marfă. Noi trebuie să avem foarte mare grijă ca un copil când termină școala să fie capabil să intre în piața muncii. Cu ce intră dacă nu faci informare profesională în școală?

Rep: Ca o concluzie, Academia Română a avut în ultimii ani intervenții foarte rare. Va avea vreun efect?

Ș.V: Eu sper că nu. Și pentru noi, în sfârșit, rezultatele Pisa au constituit un șoc. Am văzut că și ministrul și-a schimbat opțiunile și opiniile de la o zi la alta. Globalizarea înseamnă să pleci din România și să știi limbi străine, nu limba latină. Nu am nimic împotriva limbii latine și a altor cunoștințe umaniste, cum zice Academia, dar să le facă cei câțiva pasionați de umanistică și de limba latină. Așa spune Academia Română, toți elevii de clasa a VIII-a să facă limba latină. De ce? Mâine, poimâine ajung instalatori. De ce trebuie să știe un instalator limba latină? Ca să aibă o cultura umanistă generală. Aia era pe vremea lor. Pe vremea noastră nu e așa, e altfel.

Ștefan Vlaston, expert în educație, intervievat de Andreea Orosz