Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Revoluția la Televiziune. Marian Voicu: “Primul război hibrid împotriva propriului popor. TVR nu și-a asumat niciodată vreo vină”

voicu.jpg

Image source: 
https://www.facebook.com/Marian Voicu

Revoluția Română a avut printre simbolurile centrale Televiziunea Română, locul unde s-a strigat Poporul a Învins! Însă spre deosebire de alte state din regiune, unde tranziția spre democrație a fost pașnică, în România s-a vârsat sânge și s-a legitimat vărsarea de sânge pe micile ecrane.  Comunicatele transmise în decembrie 89 de TVR au întreținut o stare de panică generalizată și au creat senzația unui război civil.

A fost pentru prima dată când s-a folosit războiul hibrid împotriva propirului popor, crede la 30 de ani distanță, jurnalistul Marian Voicu, de la Televiziunea Publică. Iar TVR nu și-a asumat în niciun moment vreo vină, continuă Marian Voicu, în dialog cu Alex Olaru:

Marian Voicu: Cred că România a fost un caz aparte în șirul acesta de schimbări de regim comunist în estul Europei, în ceea ce eu cred că a fost primul război hibrid împotriva propriului popor. Astăzi, atât doctrina militară americană, cât și cea rusă definesc războiul hibrid ca fiind război convențional, plus război electronic, plus război al dezinformării. În cazul României nu a existat revoluție văzută, făcută la televiziune, cum s-a spus până acum. A fost un război al dezinformării în care televiziunea de stat a fost principala sursă de dezinfomare. Să nu uităm că în acea perioadă crainicii Televiziunii Române citeau comunicate despre care mai târziu am aflat că veneau de la etajul 11, unde era instituită o celulă de criză. Crainicii ne vorbeau despre faptul că apa este otrăvită, că elicoptere militare survolează autostradă București – Pitești, că Institutul de cercetări nucleare de la Pitești riscă să fie aruncat în aer de teroriști, că comandouri străine atacă portul Constanța. Crainicii făceau apel la populație să vină în sprijinul TVR. Îi chemau în ajutor cu mâna goală sau cu armele pe care le găseau la dispoziție. Îi îndemnau pe militari să nu mia asculte de superiori și să facă ceea ce trebuie făcut. În tot acest haos bine controlat au murit oameni. Faptul că ministerul public în comunicatul pe care l-a dat publicității în decembrie 2017 spunea că războiul dezinformării a fost unic în istoria României prin anvergură și complexitate spune multe. Procesul este în desfășurare. În comunicatul respectiv ministerul public ne spunea că au fost eluicidate principalele episoade ale revoluției române. Asta înseamnă participarea armatei înainte și după 22 decembrie. Asta înseamnă că episodul dezinformării a fost elucidat. Exista un singur semn de întrebare aflat atunci în lucru, anume războiul electronic. 

Reporter: În egală măsură, însă, televiziunea publică avea să legitimeze ce avea să urmeze, de pildă execuția soților Ceaușescu? Din moment ce noi vedeam la televizor, însemna că e în regulă. Nu era asta o formă de legitimare a ceea ce s-a întâmplat ulterior?

M.V: Exact ăsta e cuvântul, legitimare. Revin la comunicatul ministerului public. Diferența față de rezoluția prin care s-a închis dosarul revoluției în 2015 este că atunci se spunea că a existat un vid de putere, că din cauza stresului, a oboselii, soldații au tras unii în alții. În 2016 dosarul a fost redeschis, iar în 2017 ministerul public spune că nu a existat un vid de putere, ceea ce nu poate însemna decât că forța conducătoare în statul român dinainte de 1989 a rămas la putere și după 22 decembrie. Ori aceasta era reprezentată de Partidul Comunist și structurile de forță, Securitatea și armata. Cred că Partidul Comunist, Securitatea și structurile ascunse din armată au relegitimat Partidul Comunist. Ăasta e cuvântul cel mai bun. A fost nevoie de o jertfă de sânge. A fost confiscată revoluția. Au fost confiscate momentele de entuziasm popular când oamenii au ieșit cu piepturile goale în fața gloanțelor. S-a produs o diversiune în cel mai pur stil bolșevic. Au fost inventați dușmanii străini, ungurii și sovieticii, teroriștii, iar Televiziunea Română a devenit atunci principala sursă a dezinformării.

"Televiziunea de stat nu și-a asumat niciodată vreo vină"

Rep: De ce a fost totuși, televiziunea publică un simbol atât de puternic în România, spre deosebire de alte revoluții din regiune?

M.V: Pentru că menținerea la putere a nomeclaturii comuniste a avut nevoie de o jertfă de sânge, iar toată această diversiune a avut nevoie de implicarea Televiziunii Române în dezinformare. Astfel TVR a devenit un simbol al dezinformării. Amintiți-vă momentul în care a început să se tragă în piață, în 22 decembrie. A fost după ora 18, când la balconul fostului Comitet central au ieșit foști nomeclaturiști crae s-au prezentat ca fiind emanația puterii. În acel moment, lumea care fusese convocată la miting prin Televiziunea Română liberă a început să strige „fără comuniști, fără comuniști”. Atunci a început să se tragă. Gândiți-vă că la ora 16, când a fost convocată ședința la Ministerul apărării, Ion Iliescu avea în subordine toate structurile de forță. Practic, în acel moment revoluția învinsese. De ce a trebuit să se tragă două ore mai târziu? Care este explicația? 

Rep: De ce la 30 de ani de la revoluție credeți că încă mai avem astfel de discuții? De ce a trebuit să zică asta a fost, nu a fost? De ce limpezim încă lucrurile și nu am reușit să o facem în trei decenii? 

M.V: Pentru că miza este uriașă. La baza statului post-comunist nu stă în acest moment scarificiul uman, ci minciuna. După 30 de ani, justiția încă lucrează pentru a afla adevărul. Toate probele sunt acolo. Martorii sunt din ce în ce mai puțini. Mulți martori cheie au murit pe parcurs, au dispărut probe. Justiția este singura care se află în posesia probelor. În acest caz, jurnaliștii nu pot face altceva decât să ne livreze fragmente de adevăr. Toate probele sunt în justiție.

Rep: Există și vinovății morale. Din punct de vedere moral, televiziunea publică și-a asumat după faptul că a fost un instrument de propagandă, fake news și legitimare a unor atrocități?

M.V: Televiziunea de stat nu și-a asumat niciodată acest lucru. Teodor Brateș este considerat în continuare un erou. Mi-a confirmat și Teodor Mărieș faptul că Brateș nu va fi citat, nu va fi convocat ca acuzat în față instanței. De ce nu se întâmplă lucrurile astea vom afla. Este ciudat că atât timp cât ministerul public vorbește de un război al dezinformării cu consecințe catastrofale, nimeni nu este considerat responsabil pentru asta.