Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Psihoterapeut: Social media e ca un narcotic, creează iluzia că suntem împreună

singuratate_pixa_bay.jpg

Image source: 
pixabay.com

Am ajuns să creăm un on-line în care să căutăm ceea ce nu am găsit în viața reală: să fim văzuți, să fim auziți, să contăm. Asta poate că vine social media și ne vinde fiecăruia dintre noi, spune psihoterapeutul Diana Vasiliu. 

Realizatoarea de televiziune, Cristina Ţopescu, a fost găsită fără viaţă, în locuinţa ei. Poliţia a fost alertată duminică de o vecină, care a spus că nu a mai văzut-o pe Cristina Ţopescu de trei săptămâni. Potrivit unui mesaj publicat pe Facebook, pe pagina oficială a Cristinei Țopescu, de o persoană care susține că este prietena ei și administratorul contului, jurnalista avea „obiceiul de a schimba planurile în ultima secundă și să nu sune”. Ea a încercat astfel să clarifice de ce nu a sesizat nimeni că realizatoarea de televiziune lipsea de ceva vreme. Unul dintre cunoscuții Cristinei Țopescu a comentat la un post de televiziune că i s-a părut ciudat că jurnalista nu a mai postat nimic pe Facebook. 

Cât de profunde sunt relațiile de prietenie în social media? Cât de singuri suntem, în ciuda celor 500 sau 5 mii de prieteni? Ce înseamnă pentru noi o mie de likeuri? Încearcă să răspundă la aceste întrebări psihoterapeutul, Diana Vasiliu:

Singurătatea este expresia unei anxietăți, anxietatea de separare. E o teamă de separare față de celălalt, deci se formează într-o relație. Singurătatea are două fațete: una a abandonului, a sentimentului de a fi respins. E o fațetă mortiferă, care distruge, deci e pusă în slujba morții. Poate avea și o fațetă în serviciul vieții: când cel care e singur găsește în propria singurătate un izvor de cunoaștere, de sens, și pune toate aceste lucruri în slujba relațiilor cu ceilalți. (...) Anxietatea de separare este în miezul unui întreg ansamblu de suferințe umane deopotrivă fizice și psihice. Este un flagel, momentan. 

(...) Social media a venit cumva, între ghilimele, ca un narcotic, să repare aceste anxietatăți. E o reparație iluzorie, temporară, asemeni drogurilor. Ea creează iluzia că suntem împreună mereu, fără limite, fără granițe. Limita însăși este abolită. Timpul și spațiul dispar, deci cumva e o dulce fantasmă în care dacă nu ne ținem bine de frâiele realității, riscăm să ne scufundăm cu toții. 

(...) Oamenii au tot felul de nevoi: narcisice, de comunicare, iar social media vine și se mulează exact pe aceste nevoi. Ce înseamnă, să zicem, o mie de like-uri? Înseamnă validare? Ce înseamnă un milion de followeri? Ce nevoi se caută de fapt? Mai curând aș spune că nu ajungem să căutăm în viața reală ceea ce căutăm în  online, ci invers! Am ajuns să creăm un on-line în care să căutăm ceea ce nu am găsit în viața reală: să fim văzuți, să fim auziți, să contăm. Asta poate că vine social media și ne vinde fiecăruia dintre noi. 

(...) Nu știu dacă este un deziderat realist în zilele noastre să nu avem nicio prezență on-line, dar cred că putem face eforturi să căutăm conectările, în realitate, cu ceilalți. Dacă mergem pe firul acestei ipoteze, în care singurătatea se creează în urma unei frici teribile de separare de ceilalți, atunci doar într-o conectare cu ceilalți, într-o relație, putem să ne găsim vindecarea și atunci ce nevoie mai avem de milioane de followeri și de mii de likeuri?