Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Templul, potârnichea și șoferul grec nervos

templu_potarniche_sofer_grec_nervos.jpg

Templul lui Poseidon, din Sounio (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)
Templul lui Poseidon, din Sounio (Foto: RFI/Cosmin Ruscior)

”Over there, over there”, ne arată un șofer de autocar un pic iritat locul de unde ar trebui să luăm cursa spre Cap Sounio. Sau Sounion. Sau Sunio. În Grecia, orice nume de localitate pare să aibă două-trei versiuni.

Autocarul care avea să ne ducă la Sounio a ajuns în stația de plecare din inima Atenei cu o întârziere de câteva minute, dar a plecat imediat, așa că am ajuns la destinație în fix două ore, adică exact atât cât era prevăzut.

Șoferul, un tip puțin spre deloc amabil, i-a grăbit pe turiștii care urcau în autocar, urlând la ei un fel de ”buluki, buluki!!!”, care ne-a făcut pe mine, soția și fata noastră să izbucnim în râs.

Două ore înseamnă destul de mult pentru un drum de numai 50-60 de kilometri, dar cum traficul din Atena este similar celui din București din multe puncte de vedere, ca să ieși din oraș durează o veșnicie. Biletul ne-a costat vreo șapte euro de om și se putea plăti inclusiv cu cardul de credit în autocar.

Drumul până la Sounio a fost cel puțin interesant. Putea fi chiar perfect, dacă în spatele nostru nu s-ar fi luat la ceartă doi pasageri, un bărbat și o femeie, care au urlat unul la celălalt minute bune, aparent din cauză că el asculta muzică la volum prea tare.

După ce s-au calmat, a început să urle șoferul. Vorbea la telefon cu cineva care pesemne că-l supărase rău, altfel nu se justificau răcnetele care i-au amuțit pe toți turiștii din autocar.

Am mers zeci de kilometri pe malul mării și am trecut prin tot felul de localități aflate la periferia Capitalei Greciei, una mai cochetă ca alta.

 

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Blocurile, casele și hotelurile înșirate de-a lungul șoselei la doi pași de malul mării arătau o armonie de culoare și de arhitectură cum rar vezi pe litoralul românesc, de exemplu. Totul părea nou, curat și îngrijit. Rar am putut vedea câte o clădire cu tencuiala căzută și asta doar din cauză că eram noi obișnuiți cu asemenea peisaje urbane dezolante, deci aveam ochiul format. Aici nu era cazul.

 

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Odată ajunși la Sounio, am dat fuga pe colina de pe malul Mării Egee, unde trona Templul lui Poseidon. Mai bine zis ruina acestui monument de un farmec aparte conferit nu doar de arhitectura lui, ci și de peisajul natural din jur.

 

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Locul este renumit și pentru apusurile de soare spectaculoase. Un asemenea apus am prins și noi, moment în care coloritul pietrelor și bolovanilor din jurul templului a devenit roșiatic aprins, încât ziceai că ești pe Planeta Marte.

 

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

În jurul templului, destul de mulți turiști, chiar și pentru luna ianuarie. Totuși, o atmosferă degajată și plăcută. Oamenii pozau templul din toate unghiurile și făceau selfie-uri pe bandă rulantă, în așa fel încât să prindă în poză și apusul spectaculos.

 

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Mi-au atras atenția vreo șapte-opt potârnichi aflate la poalele templului, unde cerșeau mâncare de la turiști. Am hrănit și noi câteva din palmă, spre bucuria fetei noastre, care părea mai interesată de ciudatele păsări, decât de monumentul de lângă.

 

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Am pornit înapoi spre apartamentul închiriat din Atena, pe fundalul unui apus de soare spectaculos, care ne-a însoțit minute bune.

 

Foto: RFI/Cosmin Ruscior
Foto: RFI/Cosmin Ruscior

 

Șoferul autocarului era același de mai devreme. De data aceasta, părea mai calm. În autocar, turiștii făceau ultimele poze pe geam. Odată ajunși la Atena, am dat piept cu aerul greu respirabil, plin de noxe, cu gândul la Templul lui Poseidon din Sounio. Și la potârnichi.