Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Holocaust la plural în istoria României

1_.jpg

Pregătiri pentru deportarea evreilor în Ghetoul Cehei, județul Sălaj
Image source: 
© Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord

În perioada comunistă, implicarea României în Holocaust a fost o temă tabu. Mai ales în perioada național-comunismului lui Nicolae Ceaușescu, mai mulți istorici au încercat să reabiliteze treptat o serie de criminali de război. Tentativele au continuat după căderea comunismului. Nu întâmplător, cei care susțineau reabilitarea criminalului de război Ion Antonescu erau recrutați din rândurile negaționiștilor, care, la rândul lor, proveneau dintre cei care contribuiseră la edificarea cultului lui Nicolae Ceaușescu. ​

 

Elie Wiesel la Sighetu Marmației, 2002© arhiva Muzeului Maramureșan. Casa memorială Elie Wiesel

 

 

Ghetoul din Sighetu Marmației, după evacuare  © fotocopie arhiva personală Alina Marincean, după cartea ”The heart remembers”, Israel, 2003

 

 

Monumentul săpunului, Sighet, 1965, monument ridicat în amintirea victimelor Holocaustului © arhiva personală Alina Marincean

 

Jandarmi maghiari în Ghetoul Cehei, Sălaj, 1944 © Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord

 

 

Holocaustul din Transilvania de Nord

Realitatea implicării României în Holocaust este atestată atât de concluziile comisiei conduse de Elie Wiesel, cât și de mărturiile supraviețuitorilor acestui episod oribil. Cercetătorii susțin, însă, că despre relația dintre România și Holocaust trebuie vorbit la plural.

Pregătiri pentru deportarea evreilor în Ghetoul Cehei, județul Sălaj © Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord

 

Pe de o parte, a existat Holocaustul din Transilvania de Nord. Acest teritoriu fusese ocupat de Ungaria horthystă, care a organizat, cu eficiență, deportarea evreilor în lagărele naziste ale morții. În acest tip de Holocaust, România nu a avut nici un fel de responsabilitate directă, deși au fost români din Transilvania ocupată care, la fel ca și maghiarii și germanii din acest teritoriu, au profitat de măsurile discriminatorii la adresa evreilor și de deportarea lor pentru a le prelua afacerile, casele și alte bunuri.

 

Evreu deportat de fasciști, intrat în Cartea Recordurilor

Povestea clujeanului Paneth Farkas ilustrează Holocaustul din Transilvania de Nord. Născut într-o familie de evrei săraci din Cluj, Paneth Farkas a reuşit să facă sport de performanţă în pantofi de împrumut, pentru că ai săi erau prea găuriţi pentru a putea participa cu ei la competiţii. Clujeanul a intrat în Cartea Recordurilor, pentru cea mai lungă minge disputată vreodată într-o partidă de tenis de masă şi a cucerit prima medalie din istoria echipei României, cea de vicecampion european. 

 

Paneth Farkas în tinerețe © volumul ”Paleta și planeta, autor Paneth Farkas, apărută la Editura Star Transilvania, în 2003



Paneth Farkas devenise vedetă şi s-a căsătorit cu o tânără din Cluj. Părea că viaţa îi surâde, în sfârşit. Însă a venit Diktatul de la Viena : Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horthystă, iar familia sa a fost deportată.

Paneth Farkas a fost deportat și el de fascişti. A reuşit să evadeze, cu ajutorul condiţiei fizice de invidiat. Paneth Farkas a fost trimis iniţial în detaşamentele de muncă forţată, organizate de autoritățile maghiare. În anul 1944, fasciştii maghiari i-au adunat pe evreii din Cluj şi i-au trimis în lagărele morţii de la Auschwitz, Bergen-Belsen ori Bierkenau. Paneth Farkas a descris, pentru România liberă, experienţa traumatizantă prin care a trecut.

„Pe când trenul ce ne ducea în deportare trecea prin Cehoslovacia, la Eperjes, am sărit din vagon. Aproape să fiu împuşcat. M-am ascuns în munţii Presovului, am trecut în Ungaria prin Galanta, am ajuns până la Budapesta. Aici am fost ţinut ascuns de trei oameni minunaţi, care şi-au riscat propria viaţă. Dar lângă gara Keleti m-au prins din nou. Până la biserica Evrei Nyiregyhaza nici nu s-a oprit transportul deţinuţilor. Aici am fost din nou închis în ghetou, de unde iarăşi am evadat. M-au prins încă o dată, şi închipuiţi-vă de cât noroc ai nevoie pentru a rămâne în viaţă, nici acum nu m-au împuşcat. Evadări, arestări, aşa am ţinut-o până în 1945, când am ajuns din nou la Budapesta, dormeam în casa scărilor, mă ascundeam, ca să nu mor de foame scotoceam în gunoi”, povestește Paneth Farkas, supraviețuitor al Holocaustului din Transilvania de Nord.

Paneth Farkas a fost salvat de un căpitan din armata sovietică, care era, ca şi el, evreu şi care l-a transformat pe sportiv într-un soi de ordonanţă. Apoi, cu un tren de răniţi, Paneth Farkas a ajuns la Cluj. Aici a aflat că întreaga sa familia a fost ucisă de nazişti.



 

Campion mondial la tenis de masă

Paneth Farkas a reuşit însă să învingă şi de această dată. A redevenit campion naţional la tenis de masă şi, în calitate de antrenor, a cucerit titlul mondial. Paneth Farkas a fost demis din conducerea Federaţiei Române de Tenis de Masă pentru că a refuzat să devină membru al Partidului Comunist Român. În timpul Revoluţiei, a împărţit alimente în Piaţa Unirii din Cluj. 

Și-a luat din nou revanşa după Revoluţie, când a devenit eroul unui documentar al lui Steven Spielberg despre Holocaust.

Marele sportiv s-a stins din viaţă în 2009, în sărăcie, la 92 de ani. Ca să îşi cumpere medicamente, el îşi vânduse deja o parte a trofeelor cucerite de-a lungul carierei. 

Familia sportivului păstrează, pe lângă diplomele de campion, şi scrisoarea de mulţumire pe care i-a trimis-o lui Paneth Farkas renumitul regizor Steven Spielberg.

„Acceptând să împărtăşiţi mărturia Dumneavoastră personală de supravieţuitor al Holocaustului, aţi oferit generaţiilor viitoare posibilitatea de a stabili o legătură personală cu Istoria. Interviul Dumneavoastră va fi păstrat cu grijă ca o parte importantă a celei mai cuprinzătoare colecţii de mărturii constituite vreodată. Departe în viitor, oamenii vor putea să vadă o faţă, să audă o voce şi să observe o viaţă, pentru a asculta, a învăţa şi pentru a-şi aminti de-a pururi”, scria Steven Spielberg. 

 

”Lista lui Schindler” în variantă românească

Au existat și români care i-au salvat pe evrei, de la călăuzele anonime care, în 1944, i-au condus pe evrei peste Dealul Feleacului, pe teritoriul românesc, la viitorul cardinal greco-catolic Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, care i-a îmbrăcat pe unii dintre tinerii evrei din Cluj în reverende de studenți la Teologie și, astfel, i-a salvat de la deportare. În Holocaustul din Transilvania de Nord au pierit 130.000 de evrei. 

Episcopul Iuliu Hossu, viitor cardinal © Episcopia Greco-catolică de Cluj-Gherla

 

Un alt tip de Holocaust, mult mai bine organizat și mai înfiorător, a avut loc în Transnistria și în celelalte teritorii ocupate de România dincolo de Nistru și aflate sub administrația militară românescă. De data aceasta, crimele au fost îndreptate deopotrivă împotriva evreilor și romilor, care au fost trimiși să moară în lagărele amenajate de români în Ucraina de azi.

Deportarea în Transnistria a fost concepută de autorităţile antonesciene ca o variantă românească a Soluţiei Finale. Conform unor calcule, în Transnitria au fost lichidaţi între 115.000 şi 118.000 de evrei locali şi între 105.000 şi 120.000 de evrei români. Au fost omorâţi sau au pierit din cauza condiţiilor de viaţă impuse în lagăre şi ghetouri.

Lista de la Wannsse, locul în care, în 20 ianuarie 1942, oficialii superiori ai Germaniei au avut o prezentare despre planurile de aplicare a "Soluției finale a problemei evreiești”. A se observa numărul de evrei menționat în dreptul României și Bucovinei ©Wikipedia.org

 

 

La curent cu situaţia din Transnistria, Regina Elena, mama regelui Mihai s-a implicat în salvarea evreilor. Când rabinul Şafran a implorat-o pe Regina-Mamă să îi ia sub protecţia ei pe evreii deportaţi, Regina Elena a făcut-o. A început prin a-l aborda diplomatic pe ambasadorul german la Bucureşti, Manfred von Killinger, care a i-a răspuns ameninţător și violent.

 

Regina-mamă Elena și fiul său, Regele Mihai, în 1942 ©Muzeul Național Peleș

 

În toamna anului 1942, regina a trimis un tren cu medicamente şi alimente în lagărele din Transnistria, apoi a reușit să oprească planul lui Hitler de a scoate toți evreii din România. La 11 martie 1993, Comisia Memorialului Yad Vashem de la Ierusalim a conferit Reginei Mamă Elena titlul de "Drept între popoare". A fost recunoaşterea curajului Reginei Elena care a salvat zeci de mii de evrei în cel de-Al Doilea Război Mondial, riscându-şi viaţa.

Diploma de onoare primită în 1993 de Regina Elena, post-mortem, din partea Institutului Comemorativ al Martirilor și Eroilor Yad Vashem ©Romaniaregala.ro

 

Pogromuri la Iași, București și Dorohoi

Aceste episoade luminoase nu pot, însă, șterge faptele reprobabile ale românilor care au fost implicați în Holocaustul din Vechiul Regat. Progromul de la Iași, cel de la București sau cel de la Dorohoi, precum și trenurile morții trimise de la Iași la Pașcani, în care oamenii au fost lăsați să moară de arșiță, de sete și de foame, sunt evenimente care au arătat bestialitatea unor oameni care, ațâțați de propaganda antisemită, au participat cu entuziasm la maltratarea, jefuirea și uciderea evreilor. În fiecare dintre pogromurile amintite mai sus au murit mii de oameni.