Jurnalul unei studente franceze din Wuhan: Viața de zi cu zi într-un oraș în carantină

Ministrul francez al sănătății a anunțat recent că francezii expatriați la Wuhan care doresc să revină în țară sunt așteptați la mijlocul acestei săptămâni, dar Amélie nu e sigură că se va afla pe lista repatriaților:

”Nu avem încă suficiente informații. Vom fi obligați să rămânem în carantină timp de două săptămâni, dar nu știm încă exact unde. Și nici dacă asta se va petrece pe cheltuială proprie (...) Încerc să relativizez: sunt sănătoasă, stau acasă și am ce mânca”, scrie pe contul ei studenta franceză.

 

 

 

 

 

Penurie de alimente și apă

În imaginile postate de Amélie apar străzi și magazine de alimente aproape goale. Cele mai multe supermarketuri sunt închise iar cele care funcționează au foarte puțină marfă, sau chiar deloc.

”Guvernul face reaprovizionarea supermarketurilor, dar marfa se epuizează repede. Azi dimineață au adus legume. Eu am ajuns după amiază și deja nu am mai găsit nimic. Carnea, la fel, lipsește. Există teama că nu vom mai avea ce mânca. Cu apa la fel, e complicat. Apa de la robinet nu e potabilă în China, trebuie fiartă...

Facultatea la care învăț a anunțat reînceperea cursurilor pentru luna februarie, dar de fapt nici ei nu știu bine când va fi. Între timp îi ajută pe studenți, au început să le trimită platouri cu mâncare celor care duc lipsă...”, scrie studenta.

Universitatea din Wuhan distribuie și măști și medicamente

”Simptomele sunt foarte asemănătoare cu ale gripei. Mulți se duc la spital crezând că au virusul, deși au doar gripă, iar acolo, la spital, se contaminează”, mai notează Amélie.

Ea ține permanent contacul cu familia și refuză să intre în panică: ”Unii spun că vor fi 200 000 de morți, dar nu prea cred... Suntem bine informați, avec un grup pe Wattsup în care e și Consulatul Franței. Mulți francezi de pe aici au început să se enerveze. Toată lumea așteaptă să treacă mai repede toate astea... Când mă întâlnesc cu prieteni purtăm totdeauna măștile. Ne spălăm pe mâini de fiecare dată când venim acasă. Dată fiind amploarea pe care o ia virusul e mai bine să fim atenți...”