Sculptura antisemită „Scroafa evreilor” încinge spiritele în Germania

Sculptura medievală, anti-semită, amplasată pe un zid exterior al bisericii orăşeneşti din Wittenberg, din landul federal estic, Saxonia anhaltină, nu va fi îndepărtată. Această sentinţă a pronunţat marţi tribunalul din Naumburg. Instanţa a respins recursul înaintat de către Michael Dietrich Düllmann, după un verdict similar al tribunalului din Dessau-Roßlau. Relieful controversat, cunoscut sub denumirea „Judensau” – „scroafa evreilor”, datează din secolul al 13-lea. În plîngerea sa, Düllmann a invocat argumentul că lucrarea plastică este o jignire a evreilor, defăimează evreii şi simbolizează antisemitismul cotidian şi bisericesc din cadrul societăţii.

Pe sculptura din Wittenberg pot fi văzuţi un rabin care se uită sub coada unei scroafe şi cîţiva evrei care sug laptele animalului. Sculptura a fost completată în secolul 18 cu o inscripţie denigratoare a religiei iudaice. În această biserică a predicat şi reformatorul Martin Luther.

Lăcaşul este un monument istoric, declarat de UNESCO drept moştenire culturală mondială.

Pe de altă parte se ştie că prin cîteva scrieri Luther a contribuit la răspîndirea anti-iudaismului tradiţional creştin.

După izbucnirea controverselor legate de sculptura din Wittenberg au existat voci pro şi contra îndepărtării reliefului. Felix Klein, responsabil al guvernului federal pentru problema combaterii anti-semitismului, a propus înlăturarea şi conservarea într-un muzeu.

Istoricul evreu, Michael Wolffsohn, în schimb, s-a pronunţat împotriva îndepărtării reliefului pe care l-a calificat drept „o porcărie perversă”.

Într-un interviu radio-difuzat, Wolffsohn a spus miercuri că anumite episoade istorice nu pot fi negate.

„Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat şi nu poate fi declarat drept ceva inexistent. De aceea e necesară o analiză de conţinut.”

Pe de altă parte, Wolffsohn a criticat faptul că justiţia pronunţă verdicte asupra istoriei. El a mai arătat că în apropierea reliefului a fost instalată deja în perioada RDG-istă o placă explicativă cu un text de distanţare faţă de mesajul medieval.

Procesul legat de relief va continua. Cel care l-a declanşat a anunţat că va face recurs.

Motivul anti-iudaic al sculpturii controversate poate fi văzut astăzi pe cel puţin 30 de clădiri sacre sau publice şi pe faţadele unor case de locuit din Germania. De asemenea, basoreliefuri sau sculpturi similare există şi în Belgia, Franţa, Polonia, Suedia, Elveţia şi Austria. Inclusiv celebrul dom gotic din Köln găzduieşte trei asemenea creaţii plastice, medievale. Totodată, motivul poate fi întîlnit în literatură şi în folclor.

„Iconografia repulsivă”

Referindu-se la „scroafa evreilor”, Andrei Oişteanu, autorul studiului de referinţă, „Imaginea evreului în cultura română” (ed. I, Bucureşti, 2001), vorbeşte despre „iconografia repulsivă” care-l reprezintă pe evreu „venerînd şi călărind o scroafă, sugîndu-i laptele şi îngurgitîndu-i excrementele”. Trecînd în revistă, folosirea şi instrumentalizarea politică a anti-iudaismului de obîrşie creştină, autorul studiului citează versurile unui cîntec din perioada nazismului, în care apare motivul „porc de evreu”.

„Nu vrem să fim creştini, / Isus a fost un porc de evreu” („Wir wollen keine Juden sein, / Christus war ein Judenschwein”), se spune în acest cîntec, intonat de naziştii radicali care pledau pentru înlocuirea creştinismului cu o religie nordic-germanică. Teologi pro-nazişti, ceva mai moderaţi, cereau, în schimb, renunţarea la Vechiul Testament, calificat drept o creaţie evreiască. De propagarea acestei idei se ocupa la Eisenach aşa numitul „Institut pentru Studierea şi eliminarea influenţei evreieşti asupra vieţii bisericeşti germane” (Institut zur Erforschung und Beseitigung des jüdischen Einflusses auf das deutsche kirchliche Leben). Teoriile privind necesitatea „dezevreizării” Sfintei Scripturi sau aberantele afirmaţii legate de o descendenţă ariană a lui Cristos au avut adepţi şi în România. Pe lîngă binecunoscutul politician antisemit A. C. Cuza (1857-1947), lider al Ligii Apărării Naţional-Creştine (LANC) erau convinşi şi cîţiva teologi ai Bisericii Evanghelice (lutherane) C.A. din Ardeal că din religia creştină trebuie eliminate toate trimiterile la rădăcinile iudaice ale creştinismului. Astfel se explică faptul că sub denumirea „Institut pentru Studierea Influenţei Evreieşti asupra Vieţii Bisericeşti Germane” (Institut zur Erforschung des jüdischen Einflusses auf das deutsche kirchliche Leben) s-a înfiinţat, în martie 1942, şi la Sibiu un aşezămînt ca şi cel din Eisenach, condus de teologul Andreas Scheiner (1890-1960).