Coronavirus, de la statistici seci la desene explicative: unde greșesc autoritățile române

Premierul, Ludovic Orban, le cere cetățenilor să se informeze din surse oficiale în legătură cu infecțiile cu coronavirus. Duminică, autoritățile române au intrat în alertă după valul de îmbolnăviri din Italia și au anunțat măsuri speciale în vămi. Pe site-ul ministerului Sănătății însă, până luni la ora 13, erau doar informaţii despre consumul excesiv de antibiotice sau combaterea ambroziei. Secțiunea sfaturilor legate de coronavirus a apărut abia la ora 14. 

Institutul național de sănătate publică menționează coronavirusul la alerte internaționale. Dacă dai click, ajungi pe o pagină dedicată dar plină de linkuri și fiecare în parte presupune descărcarea unui document. Duminică, mai mulți localnici au protestat la Bechet, după ce autorităţile au anunţat că persoanele care vin din zonele de carantină din Italia vor fi izolate într-un campus şcolar din zonă. În acest context, expertul în politici de sănătate, Vlad Mixich, spune că lipsa unor informații explicate pe înțelesul tuturor poate produce panică:

 

            

Panica apare pe fondul absenței unor informații foarte clare, explicate chiar vizual și diseminate într-un grad suficient pentru a ajunge la cât mai mulți oameni. Altfel, evident că temerile și fricile sunt justificate, reacționăm emoțional, de cele mai multe ori la astfel de amenințări. Creierul nostru nu este construit ca să aprecieze rațional și statistic astfel de riscuri și tocmai de aceea într-un astfel de context e foarte importantă o campanie de informare cât se poate de solidă și consistentă.       

Rep: Cum ar trebui să arate o astfel de campanie? 

Cred că un exemplu foarte bun în contextul epidemiei de coronavirus este site-ul de informare realizat de ministerul sănătății din Singapore unde găsești explicat, într-un limbaj foarte simplu, ce este coronavirusul, care sunt simptomele, ce trebuie să faci. Sunt explicații specifice, inclusiv pentru categorii profesionale în parte de pildă pentru cei care lucrează în școli sau pentru cei care călătoresc sau pentru vameși. Sunt inclusiv prezentate desene cu ce trebuie să faci, unde  trebuie să mergi în cazul în care crezi că ai așa ceva. Practic e informație foarte detaliată, dar cu toate acestea foarte simplă care e și foarte vizibilă și ușor de găsit de oricine. 

Rep: Cum vi se pare ce au făcut până acum autoritățile române? 

Factual, până la ora la care vorbim, există un pachet de informații pe site-ul institutului național de sănătate publică. E adevărat că trebuie să cauți aceste informații, ele nu sunt foarte vizibile și în general există o absență a reprezentărilor vizuale și grafice ale acestui tip de informație care sunt recunoscute în comunicare în sănătate publică ca fiind cele mai eficiente instrumente pentru a transmite astfel de informații. 

Rep: Nu putem pune foarte multă bază pe informațiile care circulă pe internet pe diverse site-ri, bloguri. Organizația Monsială  Sănătății avertizează că panica stârnită de știrile despre coronavirus poartă numele de infoedemie. Cât de aproape suntem de așa ceva în acest moment?

Foarte aproape. Deja dacă vă uitați pe rețelele sociale, inclusiv pe Twitter, în România coronavirusul este cel mai important trend al zilei. Atâta timp cât folosim și citim informații, pe internet, care vin din surse autorizate sau cu expertiză, și mă refer aici în special la specialiști în sănătate publică și la medici și epidemiologi, atunci internetul poate să fie o unealtă bună, foarte utilă. Atunci când nu facem asta, și ne lăsăm să cădem pradă chiar teoriilor conspiraționiste și sunt foarte, foarte multe pe internet, rețelele sociale devin periculoase într-un astfel de context. Pot fi comparate cu un cuțit. Poți să tai cu el pâine sau să înjunghii pe cineva. 

Rep: Rata de vaccinare la gripă este în jur de 30%. În sezonul gripal de anul trecut au murit aproape 200 de oameni. Cât de educați suntem din punct de vedere medical în acest context? 

Educația medicală în România este în general deficitară și datorită unei absențe aproape totale a autorităților publice în acest domeniu. Dacă în alte țări există departamente sau chiar instituții întregi care se ocupă în mod special cu comunicarea în sănătatea, care este o disciplină de sine stătătoare, în România, în ciuda repetatelor solicitări din partea corpului medical, din partea pacienților și din partea mass-media pentru a exista astfel de unități sau de departamente organizate special să facă comunicare în sănătate publică, mai mult, comunicare în situații de criză, nu avem așa ceva. Rezultatul este acesta, o educație medicală la un nivel redus în România.