Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Coronavirus: restrângerea „temporară” a libertăților individuale este ea reversibilă?

p042998-428434.jpg

Rue de la Loi lockdown
Cartierul european din Bruxelles golit de oameni si probabil si de putere
Image source: 
European Union 2020

Peste două miliarde de persoane la scară planetară se află acum obligate să rămână acasă, călătoriile aproape că au devenit imposibile, libertățile individuale sunt „temporar” îngrădite. In UE regulile sunt toate date peste cap. Va fi această tendință reversibilă sau nu? 

Odată ce Olanda și Marea Britanie au declarat și ele obligativitatea izolării, întreaga Europă se află de acum în aceeași situație.

In ultimele săptămâni, UE a început prin a anula reuniuni, apoi a interzis accesul la locul de muncă a funcționarilor europeni, a inițiat reuniuni la nivel înalt prin videoconferință și a sfârșit prin a închide frontierele interne, externe și de a-și suspenda propriile reguli de funcționare. 

Decizii care de obicei se luau prin consens sau prin vot, dar întotdeauna prin prezența fizică a reprezentanților statelor membre, sunt acum luate prin procedură scrisă. Si chiar și această procedură a fost inițiată fără consultarea unanimă a capitalelor, cum o vrea regula. 

UE este construită în baza celor patru libertăți fundamentale care acum în parte nu se mai aplică. Dreptul la libera circulație este primul și cel mai vădit atins

Si cu toate că frontierele interne Schengen sunt închise acum de 12 din cele 26 de state membre și asociate, cetățenii sunt mai departe tentați să călătorească. 

Ultima care a anunțat închiderea frontierelor sale este Belgia dar români trăind aici caută zilnic prin grupurile online ale comunității românești modalități de a pleca în România. Întrebați de ce o fac, majoritatea invocă „motive personale”. La Consulatul României din Bruxelles se lucrează aproape în foc continuu și în condiții de igienă sporite pentru a le emite acestora documentele necesare. 

Ideea că ar putea fi băgați în carantină odată ajunși în România nu-i sperie pe cei ce încearcă acum să plece întrucât „ e mai bine acasă decât aici”. Ce-i sperie de fapt, mai mult decât coronavirusului și decât carantina, este de fapt ideea – uneori neconștientizată ca atare -  că nu vor mai putea călători niciodată. 

Acest lucru este evident fals și totuși, câte din restricțiile impuse acum de lupta împotriva pandemiei sunt doar temporare? 

UE a suspendat deplasările fizice la locul de muncă în instituțiile sale; acestea vor fi bineînțeles reluate. UE a suspendat reuniuni, dar și ele vor fi reluate. 

UE a suspendat libertatea de călătorie prin închiderea frontierelor interne și externe, cu unele excepții pentru repatrieri și călătoriile urgente și esențiale. Nu există însă o definite a excepțiilor. Si nu există o delimitare în timp, imposibilă de altfel acum, a acestor restricții.

Dar spațiul Schengen se clatină serios încă din 2015 când a început marea criză a migrației. Din 2016 unele frontiere în nordul Europei sunt închise în ciuda ambiției Comisiei Europene numită „Back to Schengen” și acompaniată de diverse măsuri împotriva migrației. 

Spațiul Schengen era prin urmare deja văzut cu ochi răi de un numar de țări ; după criza actuală unele state - ca Austria sau Ungaria - nu vor mai redeschide frontierele. 

Pandemia actuală a făcut o victimă în plus: spațiul Schengen și odată cu el și libera circulație a bunurilor, nu doar a persoanelor. Iată o altă victimă a pandemiei: piața unică europeană. Iar ea afecta cu siguranță  și rigurozitatea bugetară a zonei euro

UE a suspendat Pactul de stabilitate al zonei euro. Este aceasta o măsură temporară pentru a le lua statelor membre de pe umeri constrângeri bugetare și de echilibru în momentul în care este nevoie de multe fonduri pentru sănătate? Sau va fi ea una definitivă?

Să nu uitam, pactul acesta imaginat în anii 90 după modelul disciplinei bugetare germane nu convine de fapt decât unui numar mic de state și acelea nu sunt Franța sau Italia care așteptau de mult ocazia de a scăpa de el. Pactul ar putea fi nu doar suspendat, ci pur și simplu mort.

Constatarea care se impune este de o infinită tristețe. Libertățile civile au fost câștigate în ultimii 60 de ani în Europa grație Uniunii Europene, dar din cauza acestei crize, statele recuperează acum de la UE puteri pe care apoi nu le vor mai ceda.

In fine, statele membre UE au luat fiecare măsuri naționale mai mult sau mai putin specifice , iar o parte dintre ele au decretat starea de urgență. In funcție de organizarea statală, aceasta a fost instalată cu sau fără acordul parlamentului, prin decret prezidențial sau nu și ne putem întreba dacă democrația are de suferit în țări ca Portugalia, Franța sau România?

Există oare astazi pericolul real al unei derive autocratice, așa cum o numește ministrul luxemburghez de externe Jean Asselborn? Sau ne putem încrede în promisiunile făcute de guvernul portughez care își asigură cetățenii că democrația nu a murit? Si ce ne facem cu anunțata lege slovacă prin care va putea fi urmărit semnalul telefoanelor mobile ale persoanelor aflate în carantină?

In urma pandemiei, fața Europei și lumii  – așa cum o știam , cu bune și cu ele - va fi dispărut. Întrebarea este: cum va fi lumea mai apoi ?