Medic Arad: Vin din ce în ce mai mulți pacienți cu COVID-19

Potrivit acestuia, au fost și aici cîteva scăpări de ordin organizator care au condus la această situație. Una dintre ele: trimiterea medicilor rezidenți în vama de la Nădlac, pentru trierea epidemiologică și readucerea lor în spital.

Adrian Weiner: Până se raportează, noi vedem ce vin ca număr de pacienți. Vin într-un ritm din ce în ce mai crescut. Se internează pacienți cu suspiciune mare de COVID -19, din ce în ce mai mulți în fiecare zi. Spitalul care a fost dedicat inițial pentru tratarea pacienților cu COVID e plin, undeva pe la 100 de locuri. Deja sunt și pe alte secții.

Reporter: Și chiar pe alte zone. Înțeleg că încercați să vă extindeți și spre celelalte localități, spre groaza lor.

A.W: Da, pentru că nu avem ce face. E infrastructură sanitară care trebuie pusă la dispoziție pentru acești pacienți. Se încearcă în Arad și medicalizarea complexului expo, care are mai multe pavilioane. Încercăm să fie compartimentat astfel încât să poată să adăpostească pacienți dacă va fi nevoie.

Rep: Uitându-ne spre Suceava, un punct vulnerabil l-a reprezentat situația cadrelor medicale. Ele au căzut primele. Cum e situația la Arad?

A.W: Cred că alaltăieri erau vreo 24 de cadre medicale infectate și medici și asistente și infirmiere. Sper să se stabilizeze numărul ăsta. Acum toată lumea pleacă de la premisa că fiecare pacient care vine este suspiciune de COVID și se iau măsurile corespunzătoare. Până în 23 martie metodologia de testare era una foarte rigidă. Nu permitea testarea pacienților decât dacă aceștia aveau transabilitate epidemiologică, adică dacă erau veniți în ultimele 14 zile dintr-o zonă roșie sau erau contacți direcți ai unei persoane deja confirmate. Se făcea abstracție de faptul că aveam deja în România transmitere comunitară, ceea ce era evident pentru toată lumea. Neputând testa unii dintre pacienți au intrat pe circuitele de spital asumând că sunt negativi. Asta a fost una dintre probleme. Iar în Arad, o problemă specială a fost că medicii rezidenți au fost trimiși în vamă la Nădlac pentru triajul epidemiologic care se face acolo pentru persoanele care intră și ulterior au venit în spitale, unii dintre ei contaminați. Nu e vina lor, dar trebuiau separate aceste două circuite. Un focar cu probabilitate mare de COVID, mă refer la oamenii care vin din zonele roșii în vamă și spitalul trebuiau complet separate epidemiologic. Nu au fost. Acum, retrospectiv, dânșii au învățat acest lucru. Sperăm să fie suficient de devreme încât să nu mai avem și alte cadre medicale bolnave. În rest nu e un fenomen de masă cel al demisiilor sau cel al concediilor medicale. Situația este în zona responsabilității tuturor colegilor. Nu cred că e o problemă.

Rep: Cum stați cu echipamentele? Un motiv pentru care cadrele medicale pleacă este acesta.

A.W: Foarte prost, înțelesesem că mai erau pentru o zi la ultima comunicare a managerului, dar nu am mai reușit să urmăresc. S-ar putea să mai fi intrat ceva. Ce au mai venit și la secția unde lucrez eu și la spital, au venit din donații. Zona civică s-a organizat exemplar. Cu toții trebuie să fim mândri că avem o astfel de zonă activă asociativă civică care reacționează empatic și mai repede decât decidenții. E foarte bine. Am primit ceva donații, dar nu este suficient nici pe departe. E o mare problemă, dar cred că e în toată țara. Nu e o problemă specifică Aradului faptul că echipamentele de protecție sunt într-o cantitate foarte mică. Înțeleg că foarte multe capacități de producție s-au converit spre producerea de echipamente medicale și în scurt timp vom avea independență în România din punctul ăsta de vedere. Vom avea disponibil de la producători români echipamente de producție. Mai rămâne problema medicației. Medicamentele, cele care cât de cât sunt eficiente, dincolo de tratamentul suportiv, tratamentele specifice, Plaquenil, Kaletra, medicamente care sunt în protocoalele de tratament în alte țări, nu îmi dau seama dacă disponibilitatea lor este suficientă nu numai pentru Arad, ci pentru România în general.

Rep: Din ce am urmărit până acum, o mare problemă ține și de faptul că spitalelel județene nu au fost în mod special gândite pentru a primi bolnavi COVID 19. Totuși, ei ajung acolo, așa cum s-a dovedit până acum. Cadrele medicale au fost instruite, chiar în ceasul al treiprezecelea? E nevoie de măsuri speciale. Specialiștii spun că e pur și simplu vorba de ore de antrenament ca să știi cum să te echipezi, să te dezechipezi.

A.W: Nici vorbă, nu, mulți dintre colegii mei au învățat din filmulețele care circulă pe internet. Nu am avut mostre de combinezoane pe care să facem probă. Bunul simț clinic și informațiile obținute din ghidurile Organizației Mondiale a Sănătății și filmulețele acelea care circulă pe internet au fost utile în sensul ăsta. O mare problemă este capacitatea de izolare a suspecților până cînd ei se confirmă sau infirmă din primul test. Nici nu știu dacă se fac teste la Arad, dar sper ca în curând să fie undeva la 100 – 200 de teste pe zi. Dar la o capacitate de procesare cum este cea a Aradului înseamnă un timp de așteptare de două, trei zile până când vin rezultatele celor suspecți. Aceștia, la un moment dat, nu vor putea sta decât unii lângă alții în saloane. Sigur că unii vor fi pozitivi și alții negativi dintre cei suspecți, dar problema va fi că ei au fost în contact în zona spitalului. Astfel, COVID-ul devine din ce în ce mai evident că va fi o infecție nosocomială majoră. Într-adevăr, spitalele nu sunt concepute cu circuite epidemiologice distincte, cu capacitate de izolare, cu acces la toalete individual, nici vorbă. E o infrasctrutură veche. Urlăm de 20 de ani că infrastructura de spital este complet neadecvată la povara de boală din România. Acum este mai mult decât evident acest lucru.