Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Medic: COVID-19 e altceva decât ce ne așteptam de la o infecție respiratorie

man-in-gray_pexeles.jpg

Image source: 
pexels.com

Apariția cheagurilor de sânge la unii pacienți cu COVID-19 i-a luat prin surprindere pe specialiști, care nu se așteptau la așa ceva de la o infecție respiratorie. Medicul Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta, din București, spune că efectele virusului continuă să fie vizibile la computerul tomograf chiar și după ce testele de laborator ies negative. Doctorița cere responsabilitate și după relaxarea restricțiilor pentru că e greu să nu poți fi alături de cei dragi mai ales când sunt bolnavi. "Eu sunt sunată și noaptea la 2:00, la 3:00, de aparținători speriați și disperați că li s-ar întâmpla ceva rău celor dragi lor".

 

Institutul Marius Nasta din București, cel mai mare spital de boli pulmonare din România, nu are niciun angajat infectat cu coronavirus. Asta în condițiile în care aproximativ unul din 10 pacienți cu COVID-19 este cadru medical. Doctorul Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie, spune la RFI că explicația reușitei de până acum e una simplă: respectarea procedurilor. Referitor la efectele acestei boli, ea afirmă că medicii au fost surprinși de apariția cheagurilor de sânge, la unii pacienți, și de faptul că la computerul tomograf continuă să se vadă impactul virusului chiar dacă testele de laborator sunt negative. Beatrice Mahler face apel ca oamenii să fie responsabili și după relaxarea restricțiilor pentru că e greu să nu poți fi alături de cei dragi mai ales când sunt bolnavi, în spital.




Beatrice Mahler: Este o muncă de echipă în care fiecare are contribuția lui. Pe de-o parte managementul, pentru că am încercat să asigurăm circuite astfel încât pacienții pozitivi, în momentul în care sunt depistați, să aibă zona roșie unde toți angajații circulă complet echipați, cu măsuri suplimentare de atenție și de echipament, o zonă portocalie unde se realizează dezechiparea, zonă portocalie care este prevăzută cu ferestre largi și cu tot ceea ce este necesar pentru ca dezechiparea să se facă în etapele normale, tocmai pentru a evita contaminarea, și o zonă verde, administrativă.  Am spus că este o muncă de echipă pentru că nu ajunge doar circuitul să fie creat și procedura să fie scrisă. Este obligatoriu ca ea să fie asumată și respectată de către angajați și aici este meritul fiecărui coleg care are grijă ca măsurile stabilite să fie respectate.

Reporter: Ce credeți că s-a întâmplat la alte spitale? Și nu mă refer neapărat la Suceava, unde este un dezastru, dar iată, chiar și la Spitalul de Boli Infecțioase din București, sunt cazuri de cadre medicale infectate. Ce ați făcut diferit față de alte instituții?

Beatrice Mahler: Eu nu știu care este organizarea spitalelor respective. Există dreptul managerului, prin procedurile pe care le aplică în instituție, obligatoriu cu respectarea legislației în vigoare și a recomandărilor Institutului de Sănătate Publică, să facă pași suplimentari pentru a-și proteja pacienții și angajații. Ce pot să spun este că la Institutul Marius Nasta, în procedură, este prevăzut ca toți angajații, care finalizează etapa de activitate la pacientul pozitiv cu Sars-CoV-2, după o perioadă de autoizolare la domiciliu sau în hotel, pentru că într-adevăr sunt camere puse la dispoziție printr-un parteneriat cu Sanitas pentru angajații institutului, cei care nu au posibilitatea să realizeze această perioadă de autoizolare în condiții optime la domiciliu, să fie testați. Această testare o facem la șapte zile, până în prezent toată lumea fost negativă.

Reporter: Ce v-a surprins până acum la acest virus?

Beatrice Mahler: Este o altfel de afectare decât ceea ce ne așteptam noi la o infecție respiratorie cunoscută până acum, dată de alte virusuri sau bacterii. Ultimele săptămâni indică că mecanismele de afectare sunt combinate. De la afectarea directă a virusului cu furtuna de citokine, despre care s-a tot vorbit și care determină o reacție inflamatorie importantă în organism, ultimele date au relevat apariția unor microtromboze la nivelul vaselor, acele cheaguri de sânge, dar care modifică tot tabloul și care aduc o simptomatologie, și aici mă refer la cazurile servere, pe care o lungă perioadă de timp nu ne-am putut-o explica. De exemplu aceste saturații foarte mici cu care pacienții vin, nevoia crescută de oxigen pentru a se echilibra și mai e ceva ce am depistat și chiar împreună cu colegii mei analizăm aceste lucruri: aspectul imagistic. Noi, în protocolul de evaluare a pacienților, efectuăm computer tomografie la toți pacienții care se internează în acest moment. Imagistica lor trenează o perioadă după ce ei sunt negativi în testele de laborator și sigur că da, ei vor fi urmăriți și evaluați în continuare.

Reporter: La ce vă așteptați să se întâmple după data de 15 mai când autoritățile vorbesc despre o relaxare?

Beatrice Mahler: Nu vreau să cred că va fi o relaxare, sau dacă va fi, va fi o relaxare cu responsabilitate din partea fiecăruia dintre noi pentru că, practic, autoritățile transferă un pic din responsabilitatea lor către noi ca persoane, către noi ca indivizi, și asta trebuie să ne facă să fim foarte atenți. E bine că avem locuri în spitale, e un lucru bun și un efect al măsurilor aplicate și respectate de fiecare dintre noi dar,  trebuie să fim la fel de precauți și în viitor.

Reporter: Cum este pentru familiile celor care sunt internați în spital? Cum este pentru familiile celor care și-au pierdut viața? Cum au murit acei oameni?

Beatrice Mahler: Este foarte dificil. Este o emoție și o traumă, oricum, pierderea cuiva drag. În acest context, în care apar anumite restricții, inclusiv de a-ți vizita pe cel drag, care este în spital, lucrurile sunt mult mai greu de suportat. Eu sunt sunată și noaptea la 2:00, la 3:00, de aparținători speriați și disperați că li s-ar întâmpla ceva rău celor dragi lor. Eu cred că suntem împreună și nu neapărat apropierea fizică este cea care contează. Cred că suntem mai mult decât trup, pentru că dacă doar fizic vom dori să fim unii lângă alții, vom fi cu adevărat singuri dacă altfel nu suntem...