Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cum combini moderna școală online cu programa tradiționalistă?

tired-female-student_pexeles.jpg

Image source: 
pexels.com

Cursurile online sunt obligatorii deși în România, mai mult de un sfert de milion de elevi nu au acces la internet sau tehnologie, după cum recunoaște chiar ministrul Educației. Părinții care și-au permis financiar, le-au cumpărat copiilor ce aveau nevoie pentru a participa la cursuri dar asta nu e destul. Trebuie să facă și pe profesorii întrucât, mai ales copiii din clasele primare, nu se descurcă fără ajutor. Pe lângă toate acestea mai sunt și mulți profesori care nu s-au adaptat noului mediu de predare, iar copiii se plictisesc.

Aproape 3 milioane de elevi vor încheia anul şcolar 2019-2020 învățând virtual. Epidemia de coronavirus a mutat școala pe internet, din sala de clasă în bucătărie sau în dormitor. Obligativitatea cursurilor online i-a împovărat și mai mult pe părinți, iar cei care și-au permis financiar, au cumpărat tehnologia necesară copiilor. Conform ministrului Educaţiei, în România, mai mult de un sfert de milion de elevi nu au acces la internet sau tehnologie. Potrivit părinților din București cu care am stat de vorbă, copiii s-au dovedit a fi mult mai pregătiți decât profesorii lor pentru școala online. Cei din urmă au fost reticenți în a învăța să folosească Skype, Zoom sau Google classroom și nu s-au adaptat noului mediu de predare. În plus, profesorii sunt acum sub lupa părinților care au ocazia să-i vadă ce fac și cum li se adresează copiilor… Pe de altă parte, părinții sunt puși acum și în postura de profesori lucru care le-ar putea afecta, în timp, relația cu proprii copii, avertizează psihologii.

Școlile din România au fost închise în luna martie din cauza epidemiei de coronavirus, iar cursurile se desfășoară acum online. Autorităților spun că școala va fi reluată în format clasic în septembrie, dar deocamdată nimic nu este sigur. Avocatul Răzvan Vasiliu are doi copii și spune că a fost complicat să asigure logistica necesară și pentru copii, dar și pentru ei, părinții, care lucrează de acasă. "Recunosc că este destul de greu această școală online. Și eu și soția mea lucrăm de acasă ceea ce impune două calculatoare, doi copii care fac școală online încă două tablete. În momentul în care școala se desfășoară online, de acasă, poți să asiști în mod direct și la cursurile la care participă cei mici și poți cumva să evaluezi și actul profesoral în mod direct.

Reporter: V-au dezamăgit profesorii până acum?

Unii da, alții nu. Dezamăgirile au avut de fapt la bază altceva și anume: nu a existat o abordare unitară a claselor online. Clasele online se țin, pentru același copil, atenție, de către aceeași școală, pe Zoom, pe Skype, pe Google classroom, pe WhatsApp, pe kinderpedia. Deci cumva copiii sunt destul de bulversați, trebuie să treacă dintr-o oră în alta, trebuie să schimbe platformele. Cel mare știa să schimbe aceste programe, aceste softuri, mai greu era cu cel mic dar până la urmă învățat și el.

Reporter:  Cât de eficientă este școala online în cazul copilului mai mic, care este la grădiniță?

Este destul de dificil să se concentreze pentru că fiind într-un mediu familial, fiind în camera lui, are foarte multe atracții: jucării, cărți, fratele mai mare, e interesat de ce se întâmplă în alte camere. Așa, la școală există o anumită rigoare, o anumită disciplină. Cel puțin în prima perioadă după ce a început această școală online am constatat reticența unor profesori la tehnologie. Nu trebuie să ai foarte multe cunoștințe pentru a putea opera un program gen Zoom, da?  sau un Skype. Ei bine, am constatat că, de multe ori, copiii spuneau profesorilor cum să facă ca să se conecteze. Deci cumva, din acest punct de vedere, copiii erau înaintea profesorilor. Cel puțin la cel mare am constatat niște șotii... Colegi de clasă care și au dat afară profesorii în timpul orelor bazându-se pe faptul că aceștia nu știau să opereze foarte bine programele, da?"

Delia Grigoroiu, coach, spune că părinții au avut așteptări prea mari de la școala online: "Pot să spun că în primele patru zile a fost haos pentru că majoritatea copiilor nu sunt obișnuiți să stea într-un mediu online, să aibă răbdare să vorbească ceilalți copii, să aibă răbdare să o audă pe învățătoare. Pentru noi cu școala cred că aveam o așteptare ca toată lumea să știe ce are făcut și să se organizeze.

Reporter: Cum a fost pentru voi ca părinți să fiți și în postura de educatori?

Asta a fost nou. A fost nou încă din martie când primeam de la învățătoare fișele și temele pe WhatsApp și recunosc că în prima săptămână l-am cam lăsat de capul lui după care am început să ne uităm în caiete și am început să ne prindem că are nevoie de ajutor, are nevoie de ghidaj. În ultimele săptămâni am fost cot la cot cu el.

Reporter: Fiind totul online, acum practic ați putut și să asistați la ore, lucru pe care nu l-ați fi făcut în mod normal. Ați avut surprize plăcute, neplăcute?

Sunt surprize de toate felurile mai ales la profesori. La învățătoare nu, din fericirea avem o învățătoare care se descurcă foarte bine, dar la ceilalți profesori, la religie, la sport, la engleză, e foarte complicat pentru ei să se adapteze. Mi se pare că ei nu au atâta răbdare pe cât au copiii. Deocamdată încercăm să fim și noi înțelegători, să-i lăsăm să se adapteze, îmi imaginez că e o schimbare foarte mare pentru toată lumea, dar observăm metode pedagogice care nu au ce să caute."

Psihologul Diana Vasiliu explică la RFI că relația părinte-copil poate avea de suferit odată cu școala online, părinții fiind nevoiți să fie și profesori și nu mulți sunt dotați cu vocație de educator: Greu de conciliat rolul de părinte și rolul de educator formal, că  orice părinte are în misiunea sa, față de copilul lui, această componentă a educației, dar e un altfel de educație. Dacă luăm părintele și îl punem să învețe la cot cu copilul și să ajute la lecțiile de la clasă s-ar putea să iasă o combinație nefastă pentru foarte mulți dintre părinți. Mă gândesc acum la oamenii care poate nu au o vocație și în a preda la clasă, o vocație psihopedagogică sau măcar pedagogică. Și atunci, din această combinație pot să iasă foarte multe  situații volatile în care o relație între părinte și copil decentă bună chiar, începe să fie fisurată tocmai prin introducerea acestei dimensiuni pedagogice. În cocktailul ăsta nefast pot să intre o sumedenie de reprezentări, mai mult sau mai puțin conștiente, ale părintelui față de actul educațional. Mai exact bagajul cu care părintele vine din propria lui istorie de viață, din propria lui experiență în calitate de elev, copil al propriilor părinți, care s-au implicat sau nu în parcursul lui școlar. Deci tot bagajul ăsta și-l aduce în relația cu propriul copil, pe dimensiunea asta educațională. Să vezi atunci circ de proiecții care se întâmplă. Psihologul Diana Vasiliu lansează o întrebare pentru specialiștii în educație: cum combini o abordare extrem de modernă, școala online, cu un conținut clasic, tradiționalist?