Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Tânăr pacient cu COVID, după 28 de zile de spitalizare: Vreau să trag un semnal de alarmă, oamenii trebuie să rămână precauți și să nu lase garda jos

ab.jpg

Image source: 
https://www.facebook.com/andrei.balint

Este prima zi de relaxare a unor măsuri impuse de autorități din cauza pandemiei de coronavirus. Starea de uregență a fost înlocuită de starea de alertă - oamenii pot circula ceva mai liber în interiorul localităților, fără declarații, pot merge în parcuri și chiar la saloane de înfrumusețare și frizerii.  Cu toate acestea, mesajele autorităților, în frunte cu apelul președintelui Iohannis,  vizează PRUDENȚA. Epidemia va fi cu noi multă vreme de acum încolo și orice ignorare a regulilor (de la purtatea măștilor în spațiile închise la menținerea unei minime distanțe) poate să provoace un nou vârf de îmbolnăviri și decese. 

Apel la prudență face, la RFI și Andrei Balint. Este un tânăr de 32 de ani din Cluj, proaspăt tătic și fost pacient de COVID-19. Ultima lună a fost un carusel pentru el. 

 

După 28 de zile de spitalizare (cinci la terapie intensivă), după zece teste și o pneumonie severă, Andrei spune că oamenii trebuie să înțelagă că nu e de glumit cu acest virus: 

A.B.:  A început totul în noaptea pe 9 spre 10 aprilie, când am avut primele frisoane, febră, foarte mare oboseală, dureri de spate. A doua zi, când mi-am luat temperatura, aveam undeva la 38,5. Am sunat la medicul de familie care mi-a recomandat Paracetamol câteva zile. Într-adevăr, trecea febra, scădea, dar după șase-opt ore, după ce se termina efectul paracetamolului, revenea febra. După două-trei zile, a început și tusea. Eram convins că-s foarte mari șanse să fie COVID. Pe data de 14, mi s-au recoltat probe acasă, iar în noaptea dinspre 14 spre 15 aprilie, deja aveam probleme de respirație și toată noaptea a fost cu tuse. 

A doua zi, pe 15, am sunat la ambulanță, am fost dus la triaj, mi s-a făcut o radiografie, câteva analize de sânge pentru oxigenare. Așa am ajuns la spitalul de boli Infecțioase din Cluj, unde mi s-a confirmat diagnosticul. Am început tratamentul standard cu Plaquenil. Am făcut iar radiografie. Nu aveam chef de nimic, simțeam foarte mult oboseală. În câteva zile am început să am și mai mari probleme de respirație. Am primit supliment de oxigen, dar nu am fost intubat sau ceva, a fost doar masca de oxigen. 

Rep.: Dar ai stat la terapie intensivă.

A.B.: În prima fază am stat opt zile pe salon, cu tratamentul cu Plaquenil, dar mi s-a făcut un CT cu vreo trei zile înainte să ajung la Terapie Intensivă care arăta că pneumonia a ajuns la 75% ca întindere. Am mai făcut niște proceduri de respirație încă în salon, după trei zile am făcut iar un CT, cu contrast, unde s-a văzut că pneumonia, deși nu a mai avansat ca suprafață, devenea mai intensă. Și atunci au decis să mă transfere la terapie intensivă. 

Rep: Câte zile ai stat la Terapie Intensivă?

A.B.: Cinci zile. În prima fază, mi-a fost frică de terapie intensivă, dar în toată experiența asta și mai ales acolo m-am simțit în foarte mare siguranță. 

Rep: De ce?

A.B.: Pentru că vedeam cum toată lumea era concentrată să mă fac bine. De la infirmiere până la medici. Se vedea că știu ce fac și am avut o siguranță că o să fie OK, o să fie bine. Am făcut și mai multe proceduri de respirație, trebuia să stimulez plămânii, să respire. După cinci zile, m-am întors în salon. Între timp, a ajuns și soția mea la spital, tot cu COVID. I s-a confirmat și ei după o săptămână jumate, după ce am fost eu confirmat. Am fost colegi de salon și, după alte patru zile, am avut o durere destul de urâtă în spate, sub omoplatul drept. A fost o durere groaznică, absolut orice mică mișcare, simțeam ca niște ace. M-au trimis la Terapie Intensivă o noapte, pentru supraveghere și mai multe analize amănunțite. Am mai făcut un CT cu contrast și diagnosticul a fost de inflamație a unei zone, o urmare a pneumoniei pe care am avut-o înainte. După câteva zile și-a revenit și problema asta și, cumva, după data de 4-5 mai, m-am simțit mult mai bine. 

Rep.:Colegii tăi de salon, ceilalți pacienți cu COVID, pe ei cum i-ai simțit?

A.B.: Saloanele sunt de două persoane la spitalul de Boli Infecțioase de la Cluj. În prima parte am avut  un coleg, un domn mai în vârstă, care părea destul de liniștit. Iar în a doua parte, am fost coleg cu soția mea. Ea a făcut o formă foarte ușoară, mai mult ca o răceală, dar a fost mai bine așa, pentru că era gravidă în luna a noua. A și născut în data de 8 mai, în condiții speciale. Cel mic e bine, e negativ, după două teste, l-am luat acasă. 

Rep: Nu ți-ai putut vedea copilul la început? 

A.B.: S-a izolat de noi. Ea era la maternitate, noi eram în altă clădire, în spital. 

Rep.: Familia voastră cum a reacționat din toată situația asta?

A.B.: Din ce am povestit cu ei la telefon, erau destul de calmi, dar îmi dau seama că au fost destul de îngrijorați, și-au făcut gânduri, dar probabil ca să nu ne îngrijoreze mai mult, la telefon, au mascat chestia asta. Acum avem o eliberare toți, că suntem acasă, bine. 

Rep: Cum erau asistentele, medicii. Ai vorbit de profesionalism la Cluj, însă, în plan uman, cum i-ai simțit?

A.B.: Au dat dovadă de multă empatie, chiar dacă eram supărat sau trist sau anxios. Încercau să ne liniștească, căt totul va fi bine, doar că trebuie să avem răbdare. Și răbdarea trebuie pusă pe primul loc într-o asemenea situație. Dacă medicii își fac treaba și ai răbdare, ajungi să ai și rezultate bune, să-ți revii

Rep: Toată experiența ta de spitalizare a fost strict atributul spitalului sau ai contribuit în vreun fel, ca pacient?

A.B.: Nu am contribuit cu absolut nimic, dar mi-ar face plăcere să fac o donație în perioada următoarea, tocmai în semn de apreciere pentru serviciile de care am avut parte. Nu știam cum sunt condițiile, oamenii, dar am rămas foarte plăcut surprins. 

Rep: Te gândești să donezi și plasmă? Înțeleg că pacienții care s-au vindecat de COVID-19, plasma lor are o valoare pentru spital, pentru medici. 

A.B.: Pacienții care au trecut prin COVID și au și anticorpi, ceea ce am și eu, pot dona plasmă. Și eu, la externare, mi s-a spus că pot să donez, dacă dorec, undeva cam într-o lună. După ce mă mai pun pe picioare și îmi revin fizic, e o opțiune pe care o iau în considerare. 


Image source: 
facebook.com / andrei balint

Rep: Ai pus acel grafic pe Facebook cu experiența ta. Sun niște cifre care arată ce calvar este pentru un pacient de COVID-10. Tot pe Facebook circulă tot felul de postări, de teorii, cum că nu e mare lucru acest COVID. 

A.B.: Nu, nu e nicio teorie a conspirației, pentru noi, COVID-ul e foarte urât ca și manifestare. Vreau să trag un semnal de alarmă celor care nu cred că există COVID sau au alte teorii ale conspirației și consider că oamenii trebuie să rămână precauți ca și până acum. Să nu fie relaxați, să nu lase garda jos. În continuare, să poarte mască, mănuși, să se spele bine pe mâini, să respecte distanța socială și celelalte măsuri care trebuie. Trebuie să rămânem precauți. 

Rep: În momentul în care medicii ți-au spus că te-ai vindecat, că ai acei anticorpi acum, ți s-a explicat mai departe ce înseamnă asta. Tu ești în afara unui nou pericol de contagiune, nu ești? Ai informațiile de tipul acesta? 

A.B.: Am anticorpi, doar că, medicii nu știu exact cât de mult vor ajuta ei în viitor, într-o lună, două, trei. Cumva încă riscul de contaminare este. Nimeni nu cunoaște dinamica acelor anticorpi și cum pot fi ei folosiți de sistemul imunitar. Îți dai seama dacă m-am bucurat că au ieșit două teste negative consecutive, știam că voi veni acasă, dar în continuare voi rămâne în izolare 14 zile, deși e doar o recomandare. NU este obligatorie. E o recomandare să rămân în casă încă două săptămâni tocmai pentru că să nu fiu expus unei noi infecții. 

Rep: Ai timp să-ți exersezi tehnica de împăturire a scutecelor, de exemplu. 

A.B.: Da, am început de ieri. Și e destul de simplu.