Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Primele zile de relaxare fragilă la Berlin

cafenele.jpg

De teama contaminării cu noul coronavirus mulţi germani preferă să ocolească localurile din nou deschise.
Image source: 
RFI/William Totok

Un raid prin cîteva restaurante şi cafenele, situate în partea de vest a Berlinului. După redeschiderea localurilor, nu s-a produs afluxul aşteptat. De teama contaminării cu virusul corona mulţi preferă să ocolească localurile din nou deschise. Într-o ordonanţă a autorităţilor land-ului Berlin, patronii sînt obligaţi să-i înregistreze pe clienţi. Aceştia ar trebuie să-şi treacă datele, numele, adresa şi numărul de telefon, într-un caiet, pentru a putea fi identificaţi în cazul în care cineva infectat a frecventat localul. Cele mai multe localuri ignoră această decizie, iar clienţii nu doresc să-şi dezvăluie datele personale.

Vineri, 15 mai 2020. Au trecut aproape trei luni de cînd au fost impuse restricţii în vederea restrîngerii riscurilor de contaminare cu virusul corona. Pericolul încă nu a trecut. Totuşi, începînd de vineri aproape în toată Germania s-au redeschis restaurantele şi cafenelele. Hotelurile rămân în continuare închise. La Berlin, unde oricum atmosfera era cu mult mai relaxată în timpul carantinei, rămîn deocamdată închise numai tavernele şi birturile rezervate fumătorilor şi barurile. Au fost redeschise şi toate magazinele. Intrarea e permisă doar cu o mască de protecţie.

O mască de protecţie trebuie să poarte şi chelnerii. Vineri aceştia au aranjat mesele regulementar, respectînd distanţa de cel puţin 1 metru şi jumătate. Deşi după lunga perioadă de „prohibiţie”, patronii aşteptau ca lumea să dea năvală, localurile erau apoape goale. În cafeneaua franţuzească „Garçon” din cartierul Wilmersdorf, vineri bătea vîntul. Două femei în vîrstă, învelite în pături, stăteau la o masă, pe terasă, fumînd şi bînd o cafea. În restaurantul italian de alături, ceva mai multă lume. La cîteva mese se mînca.

Într-o cafenea tradiţională din cartierul vestberlinez Schöneberg, „Romantica”, o femeie şi-a comandat înăuntru un aperol.

Iese însă repede din local, îşi aprinde o ţigară şi spune că se simte mai sigură afară. Chiar dacă-i frig, preferă să bea singură, la aer, fiindcă pericolul de contaminare nu e atît de mare. „Ajunge să stau în încăperi închise în octombrie. Acum gust aerul.”

 

Sîmbătă, 16 mai. E ceva mai cald decît vineri. Deşi soarele străluceşte, nu sînt mai mult decît vreo 15-16 grade. Este ziua a 2-a de cînd restaurantele sînt deschise. Dau o raită într-o altă zonă cu restaurante şi cafenele, din cartierul vest-berlinez Wilmersdorf-Charlottenburg. Am impresia că lumea încă nu a depăşit inerţia restricţiilor. Mulţi poate nici nu au aflat că de acum încolo se pot plimba mai mult decît două persoane fără a fi obligate să păstreze distanţa fizică de 1,50 m. Poate nici nu au auzit că la petreceri particulare pot participa 20 de persoane. Între 20 şi 50 de persoane pot să asiste şi la ceremonii religioase. 50 au voie să participe la demonstraţii. Afluxul manifestanţilor, însă, nu mai poate fi controlat de nimeni. Sîmbătă au avut loc iaraşi demonstraţii cu sute de participanţi care cereau anularea tuturor restricţiilor. Pe alocuri au avut loc altercaţii violente. 200 de persoane au fost reţinute. În timp ce numărul participanţilor la demonstraţii era foarte mare, terasele şi restaurantele, care la ora 22 trebuie să se închidă, au rămas destul de goale.

Se spune că la Berlin sînt atît de multe cafenele şi restaurante, încît cineva care ar vrea să viziteze una pe zi ar putea să facă asta timp de circa patru ani. Cîte or fi supravieţuit corona-restricţiilor încă nu se ştie. Unele au rămas închise şi în aceste zile. Altele preferă să ofere mîncare şi băuturi doar „la pachet”. Pe o tablă dintr-o cafenea din apropierea parcului popular (Volkspark) din Wilmersdorf se poate citi următorul anunţ: „Dragi clienţi, din cauza măsurilor de siguranţă ne-am decis ca, deocamdată, să facem vînzările doar în afara localului. Vă mulţumim pentru înţelegere.”

 

Duminică, 17 mai. Vremea s-a mai îmblînzit. Sînt aproape 19 grade. Mă duc într-una din cafenelele mele preferate, situată în piaţa Victoria Augusta. În cafeneaua care poartă numele celebrului film al lui Serghei Eisenstein, „Potemkin”, de obicei e plin. Pe terasa, altădată aglomerată, totuşi se află mai mulţi clienţi decît în alte părţi. În interiorul cafenelei, în care pe pereţi se află fotografii cu secvenţe din filmul lui Eisenstein, nu este absolut nimeni.

De la terminarea Berlinalei, pe data de 1 martie, e pentru prima dată că mă aflu din nou într-o cafenea. Chelnerul cu mască îmi aduce o cafea. De obicei vin aici ca să citesc. Recuperez primăvara şi vara, la lumina zilei, ce nu am citit iarna. La Berlin din mai pînă-n iulie zilele sînt lungi şi se poate citi la aer, fără probleme, pînă la 10 seara. Nu am nici o carte, beau repede cafeaua şi ma gîndesc la virus. Dacă la „Potemkin” aş fi fost obligat să-mi dezvălui identitatea, nu aş fi făcut-o. Nu ştiu dacă a început normalitatea, dar ştiu că relaxarea e fragilă.

Primele zile de relaxare fragilă la Berlin