Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mariam, infirmieră din New York: „Sunt zile când nu mai am energie, încep să plâng fără motiv”

new_york.png

Image source: 
rfi.fr

Infirmierii sunt cei care se confruntă primii cu coronavirusul. Din Europa în America, trecând prin Africa și prin Orientul Mijlociu, RFI le dă cuvântul. Mariam (acesta este un pseudonim – n.r.) a decis să devină infirmieră după ce a participat la mai multe activități umanitare în Iordania. Licențiată de aproape doi ani, Mariam face parte astăzi din grupul de tineri profesioniști din domeniul medical care își încep cariera și se confruntă printre primii cu pandemia Covid-19 la New York, unul din cele mai afectate centre urbane la nivel mondial de această pandemie.

„Sunt zile când revin acasă după o gardă de 13 ore și încep să plâng fără motiv. Sunt zile când nu mai am deloc energie.” Mariam ne descrie la telefon cum i s-a schimbat viața după ce coronavirusul a ajuns la New York: un adevărat vârtej emoțional în orele lungi petrecute cu bolnavii.

La 31 ani, Mariam este infirmieră cu înaltă calificare. Responsabilitățile ei sunt mai numeroase decât cele ale unei infirmere obișnuite.

După ce și-a finalizat studiile la Universitatea din Columbia, în 2018, s-a angajat la o clinică din Manhattan unde se ocupă de îngrijirea pacienților cu accident vascular cerebral sau cu boli cronice. „Prefer să mă ocup de fiecare pacient în parte și să-l îngrijesc pe termen mai lung”.

Dar la finalul lui martie, când New Yorkul a devenit cel mai afectat oraș de pandemia de Covid-19 „spitalele au lansat un apel tuturor cadrelor medicale, indiferent de specializare sau experiență”, își amintește Mariam. „Ni s-a spus: Doar veniți și apoi vedem cum ne organizăm”, precizează ea.

Mariam a urmat un curs de formare timp de două zile pentru a învăța diferitele protocoale de la spitalul unde lucrează. „Este cu totul altceva”, explică ea. Și adăugă: „Știu să consult un pacient, dar tot ce este de făcut pe lângă, vorbitul cu celelalte echipe, coordonarea tratamentelor... am fost nevoiți să învățăm toate aceste lucruri într-un timp foarte scurt”.

„Este o nebunie”

Dată fiind experiența pe care o are cu victimele de AVC, Mariam este trimisă la secția de neurologie unde îi găsește pe pacienții bolnavi de Covid-19. „Au fost atât de multe cazuri de coronavirus încât treptat spitalul s-a umplut”, povestește aceasta.

De obicei, secția de neurologie tratează cam cinsprezece pacienți. Medicii își dau seama că, în ciuda a ceea ce se știa, virusul atacă și sistemul nervos. „Este o nebunie, chiar și neurologii cei mai experimentați se trezesc în fața unor complicații cu care nu s-au mai întâlnit până acum”, mărturisește tânăra infirmieră. Recunoaște că până acum „a suportat cu greu suferința prin care trec pacienții”. ”Sunt cazuri critice, unul mai critic ca altul.  În fiecare zi văd cum vin oameni inconștienți și dezorientați. Unii nici nu mai știu cine sunt și unde se află”, povestește Mariam.

Își amintește de primul pacient al său cu Covid-19: „Intrasem în încăpere și am rămas stană de piatră mai multe secunde. Aveam masca, casca de protecție, salopeta. El era întins la câțiva metri de mine, conectat la ventilatorul medical. Mă gândeam cum un virus atât de minuscul poate să ne doboare așa repede”.

 

„Nu cred că am mai dormit bine de săptămâni”

La New York, peste 170 000 persoane au fost infectate cu coronavirus. În aceste condiții, guvernatorul a semnat un decret prin care s-au extins responsabilitățile infirmierilor cu calificare avansată. Pentru a le ușura munca medicilor, aceștia pot acum să semneze și ei certificatele de deces.

Mariam nu era pregătită pentru această situație, deși se descrie ca fiind o persoană care se adaptează repede. Având specializare în medicină generală, nu și-a imaginat niciodată că se va ocupa de persoane aflate în stare critică sau la un pas de moarte. „Toată această situație mi-a provocat anxietate. În fiecare zi, când merg spre muncă, n-am nicio idee cu ce urmează să mă confrunt, ce pacienți vor înceta din viață”.

I se simte oboseala în voce când luăm legătura cu ea la telefon. „Nu cred că am mai dormit bine de săptămâni”, mărturisește Mariam, dar recunoaște că nu este singura în această situație. Mulți dintre colegii săi îi povestesc că au coșmaruri și insomnii.

Faptul că este departe de familie este un alt lucru dureros. Mariam trebuia să-și revadă părinții la finalul lui mai dar „am preferat să amân deplasarea, preventiv”.

Pe lângă stres se adăugă și frica. „Se spune că în spitale nu sunt materiale de protecție pentru personal”. Nu a fost cazul și la spitalul unde lucrează ea. Numărul de contaminări începe să scadă la New York. „O tendință care se simte în spital, fiindcă nu mai trebuie să alergăm așa mult”.

Întrebată dacă situația este mai ușor de gestionat, Mariam ezită, apoi răspunde: „Da și nu”. Pentru ea, adevărata dificultate este să-i vezi pe pacienți cum suferă. Mulți mor și sunt departe de familii. În ciuda stresului și oboselii, Mariam vede această criză ca pe o ocazie de asimilare de cunoștințe în condiții excepționale. „Lucrez alături de medici competenți care, în fiecare zi, se confruntă cu o nouă complicație”. Alături de ei, studiază cazuri și face comparații cu situația din China și Italia.

Mariam spune totodată că este mândră să lupte împotriva virusului. „Peste 20 ani, când cineva o să mă întrebe unde am fost în timpul crizei Covid-19, voi răspunde că am fost la spitalul din New York pentru a-i salva pe oameni”. Refuză să accepte cuvântul „erou”, utilizat de prea multe ori. „Ne facem meseria doar: facem tot ce putem pentru a salva vieți”.

În timpul acestei crize, un singur moment al zilei îi aduce ”cea mai mare bucurie”: seară de seară newyorkezii fac zgomot în semn de omagiu pentru cei din sistemul medical. „Prima dată când i-am auzit nu le-am dat multă atenție”, recunoaște ea. „Astăzi în schimb acest gest îmi amintește că am mai supraviețuit unei zile și că ne apropiem de sfârșitul epidemiei”.

 

*Spitalele din New York au rugat personalul să nu facă declarații în presă, de aceea autorul a modificat câteva detalii pentru a evita eventuale sancțiuni

 

Traducere de Smaranda Teodoriu după articolul publicat de rfi.fr