Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


UK: Imigranții în prima linie a luptei cu coronavirusul. Exemplul lui Hassan

Refugiat în UK de 5 ani, sirianul Hassan Akkad, profesor de engleză și un remarcabil realizator de filme, s-a oferit voluntar pentru a face curățenie într-un spital din Londra. Pe contul său de Twitter, el povestește despre bătălia împotriva coronavirusului și apără cu fermitate drepturile lucrătorilor din domeniul sănătății.

Începând cu 7 aprilie, Hassan Akkad, un refugiat sirian în vârstă de 32 de ani, face curat într-un spital din estul Londrei, unde sunt tratați pacienți cu coronavirus. Profesor de limba engleză în Siria și realizator de documentare în Marea Britanie, unde a primit azil, acesta nu mai lucrase niciodată într-un spital. Până acum s-a vorbit despre Hassan Akkad după ce a câștigat prestigiosul premiu Bafta pentru realizarea unui documentar care urmărește povestea exilului său de la Damasc la Londra, unde a ajuns în 2015.

Dar de mai bine de o lună, cinci zile pe săptămână, începând cu ora 7 dimineața, viața lui de zi cu zi s-a schimbat. El dezinfectează camerele pacienților și podeaua Spitalului Whipps Cross din Londra pentru a preveni răspândirea bolii.

„Am simțit că trebuie să fac ceva", a declarat el pentru ziarul britanic The Independent. „Când am fost în situații similare înainte, nu am stat degeaba, am acționat."

„Nu vreau să pierd încă o casă”

Originar din Damasc, Siria, Hassan a participat la mișcarea de revoltă pașnică împotriva dictaturii lui Bashar al-Assad în 2011. Cu camera în mână, el a inregistrat protestele, purtând vocile protestatarilor în  întreaga lume. „Activismul meu a fost cauza pentru care am fost reținut și torturat - de două ori - și apoi a trebuit să fug din țară", declară el pentru presa engleză.

Nu a ezitat nici o secundă să-și ofere ajutorul, când a înțeles amploarea crizei de sănătate cauzată de Covid-19. „Pentru mine, Marea Britanie este acum țara mea.  Mi-am pierdut deja casa în Siria, nu vreau să mai pierd pierd una ”, spune el.

Ca și alții, Hassan Akkad s-a înscris în programul de voluntariat al National Health Service (NHS), serviciul britanic de sănătate publică. Fomat în regim de urgență, acesta a ajuns în spitalul din cartierul său, care nu avea personal de curățenie.

De atunci, își împărtășește câte puțin din viața cotidiană pe Twitter. În prima sa postare, el poartă un echipament special, cu vizieră, mască de protecție, bluză și mănuși. „Londra a fost casa mea de când am părăsit Siria, iar eu pot să mă asigur măcar că vecinii mei și personalul incredibil al NHS sunt sănătoși și în siguranță”, a scris el. Mesajul său a devenit viral imediat.

Imigranții în prima linie

Zi de zi, Hassan Akkad, care nu și-a pierdut deloc pasiunea pentru documentare, face portretul colegilor, îngrijitorilor, personalului de curățenie și al asistentelor cu care lucrează. Cei care lucrează în prima linie, cei pe care îi numește „eroi”.

Câțiva dintre colegii lui Hassan Akkad: Perlita, asistentă medicală de peste 30 de ani, mamă a două fete tinere și a unui băiat student în același domeniu, pe care l-a adus să lucreze în acest spital. Giby, din India, care tratează pacienții din Anglia în timp ce starea părinților săi, care au rămas în India, cuprinsă și ea de pandemie, o îngrijorează. Și Albert, în vârstă de 50 de ani, din care ultimii 15 i-a petrecut curățând holurile spitalului din estul Londrei. El a fost cel care l-a pregătit pe Hassan. „L-am întrebat pe Albert, când l-am fotografiat, « de ce vă riscați viața venind zilnic aici în timpul acestei pandemii? » El a zâmbit și a spus: „Hassan, trebuie să fac curățenie și trebuie să-mi hrănesc fiicele”, povestește refugiatul sirian într-un tweet dedicat colegului său.

În Marea Britanie, 13% din personalul sanitar nu este britanic. „ În acest spital, suntem 99% imigranți, care provin din Siria, Ghana, Italia, Polonia sau din alte țări", argumentează Hassan într-un interviu acordat ziarului Libération. „Fără acești imigranți, care și-au părăsit familiile, această țară nu ar funcționa”.

O atitudine care a schimbat decizii guvernamentale

Hassan susține guvernul britanic „care încearcă să continue o politică receptivă privind migrația". Dar este și un susținător al „unei dezbateri naționale” mai ample. „Dacă ar trebui să învățăm ceva de la această pandemie, ar fi că migranții și refugiații pot fi oameni de încredere”, argumentează el.

Totuși, în ultimele zile, speranțele refugiatului sirian au fost spulberate de anunțurile guvernului britanic, care a decis să excludă curățătorii spitalului din așa numitul „program de doliu” al pandemiei. În cadrul acestui program, dacă un lucrător din spital moare de Covid-19, persoanele aflate în întreținerea acestuia, primesc automat un permis de ședere permanentă în Anglia precum și dreptul de a studia și de a lucra acolo.

Într-un videoclip postat pe 20 mai, Hassan, dezamăgit, el îl contestă pe Boris Johnson: „Mă simt trădat, înjunghiat pe la spate, șocat să aflu că guvernul dvs. a decis să mă excludă pe mine și pe colegii mei (...) Dacă mor de Covid-19, partenera mea nu va avea dreptul să vă ajute? Așa ne mulțumiți pentru ceea ce am făcut? Dacă noi murim, puteți măcar să le permiteți familiilor noastre să rămână aici. "

În cele din urmă videoclipul său și mobilizarea generală au schimbat decizia guvernului, care a renunțat chiar a doua zi la excluderea personalului de curățenie din acest program.

O altă măsură va fi de asemenea abolită: premierul Boris Johnson a anunțat majorarea impozitului anual destinat finanțării serviciului public de sănătate. Acesta trebuie plătit de personalul care provine din țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene. Respectiva taxă urma să crească la 624 de lire sterline (696 de euro) în octombrie, în loc de 400 de lire sterline (446 de euro) cât este în prezent. Până la urmă, premierul a decis să o retragă sub presiunea colegilor săi și, fără îndoială, a opiniei publice.

Într-un ultim videoclip, publicat joi, 21 mai, Hassan și-a regăsit zâmbetul. În fața camerei, ca de obicei, acesta le mulțumește britanicilor pentru schimbarea părerilor prim-ministrului și mărturisește că  încă  este puțin mișcat de aceste vești: „Mi-am pierdut speranța, apoi mi-am recăpătat credința în această țară (...)  Dacă Marea Britanie este o țară mare, este așa datorită vouă."

 

Traducere de Anda Costiuc după infomigrants.net