Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Școala online văzută "de la catedră": Nu ești magician

woman-in-red-t-shirt-pexels.jpg

Image source: 
pexels.com

O profesoară de istorie de la Liceul Teoretic "Nichita Stănescu" din București vorbește la RFI despre cât de frustrantă poate fi școala online pentru profesori, care simt uneori că vorbesc singuri în fața unui ecran. Pentru disciplinele la care se dă examen, elevii au fost ceva mai interesați, pentru restul însă, profesorilor le-a fost mult mai greu să-i atragă la ore. Iar bâlbâiala autorităților cu corigențele a încurajat și mai mult dezinteresul unor elevi.

Mai puțin de jumătate dintre elevii clasei a VIII-a și o treime dintre cei de clasa a XII-a din capitală vor participa la pregătirea de la școală pentru examenele de final. Pentru ceilalți, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti anunță că vor fi organizate activităţi de pregătire online sau de pregătire alternativă. Conducerea instituției îi asigură pe elevi, părinţi profesori că "toate unităţile de învăţământ sunt pregătite să primească elevii în condiţii de siguranță, în contextul pandemiei de coronavirus.

În sălile de examen pentru bacalaureat și evaluarea națională băncile vor fi amplasate la doi metri distanță. Elevii vor purta mască și, pentru prima dată, vor putea depune contestații online. Pe 15, 17 şi 18 iunie sunt programate probele scrise la Evaluare Naţională. În cazul bacalaureatului, prima probă scrisă are loc în 22 iunie.

Invocând pandemia, în ultimele zile au fost discuții intense și în presă și în mediul online legat de anularea examenelor naționale, dar mai ales a bacalaureatului. Lipsa acestuia e o miză pentru așa numitele fabrici de diplome, universități private dar și de stat, afectate de declinul demografic. Roxana Rusin, profesor de istorie la Liceul Teoretic "Nichita Stănescu" din capitală spune că riscăm să anulăm orice progres obținut din 2011 încoace în educație. Ea aduce în discuție inclusiv meditațiile plătite de părinți cu mari eforturi. Este păcat să-i pui acum pe toți, la grămadă, spune profesoara. Roxana Rusin vorbește cu sinceritate și despre cât de frustrantă este școala online pentru profesori, care simt uneori că vorbesc singuri în fața unui ecran. Pentru disciplinele la care se dă examen, elevii au fost ceva mai interesați, pentru restul însă, profesorilor le-a fost mult mai greu să-i atragă la ore. Iar bâlbâiala autorităților cu corigențele a încurajat și mai mult dezinteresul unor elevi.

 

Roxana Rusin: Nu știu câți sunt speriați strict de pericolul contaminării, cât se vede aici o șansă de a nu mai da examenul pur și simplu, să promovezi fără să mai dai examenul. Mi se pare că e formă de anulare a oricărui progres pe care am început noi să îl facem din 2011 când ne-am mai salubrizat un pic în privința organizării examenelor, când fostul ministru al educației, domnul Daniel Funeriu a introdus camerele video. A fost o decizie destul de controversată, dar s-a constatat că după introducerea camerelor promovabilitatea nu a mai fost chiar atât de mare ca înainte.

Reporter: De ce credeți că s-a pus foarte mult accent pe anularea bacalaureatului, dar nu neapărat și a evaluării naționale? Bacalaureatul pare să fie foarte important, pentru cine și de ce?

R.R: Bacalaureatul este important și pentru universități. Noi am început să ne formăm o tradiție în universitățile private cu nume obscure și personalități la fel de obscure legate de numele lor. A da liber foarte multor persoane să aibă diploma de bac înseamnă că le oferi drum deschis către o universitate. Absolvind o universitate au o diplomă care mai târziu le deschide drumul spre altceva. Dacă facem chestia asta ar trebui să nu ne mai plângem de consecințe. În fiecare an vedem al știri dezastrul examenelor de la titularizare, cu profesori care nu obțin note peste 4.

Rep: Cum este pentru copiii care au învățat, care s-au pregătit?

R.R: Cred că este frustrant. Să vorbim în termeni mult mai omenești. Sunt părinți care au făcut eforturi foarte mari în timpul anului ca să le ofere o formă de școală independentă. Au făcut meditații ca să se pregătească pentru diferite facultăți care necesită o admitere riguroasă, medicină, arhitectură, politehnică. E o investiție. Copilul ăla a învățat. Nu îi ia nimeni ce a învățat. Dar e păcat să îi punem la grămadă pe toți. Unii provin din familii care au făcut eforturi extraordinare ca să poată susține niște meditații. Sunt copii care s-au pregătit intens tot anul sau au făcut pregătiri pe platforme online și nu își permiteau să piardă materia. Cineva care se pregătește pentru admitere la medicină nu își permite să stea trei luni degeaba. Uită ce a învățat. Ce se întâmplă cu efortul copilului? Nu ne gândim la asta?

Rep: Cum a fost pentru dumneavoastră ca profesor școala online?

R.R: A  fost un experiment ca pentru toată lumea. Am văzut și categoria de profesori hiper entuziasmați de copii foarte implicați. Nu zic că nu sunt. Cred că asta se aplică mai degrabă copiilor de gimnaziu sau de la clasele I-IV. Am și colege care predau la gimnaziu. Cred că au simțit cumva energia asta mai mare a copiilor de învățământ primar și gimnazial. Dar la liceu entuziasmul nu e chiar așa mare. Personal, am ajuns să fac cu ei lucruri pe care nu le puteam face la clasă din cauza lipsei de de infrastructură, a timpului. Ai de parcurs o programă, trebuie să le predai un conținut. Am zis că în timpul ăsta în care stăm acasă și putem să folosim internetul și resursele să facem ceva interactiv. Am ajuns să facem lucruri distractive pentru care am observat o implicare. Dar e greu. Din 30 de elevi câți ai la clasă, intrau de obicei 15, cu greu 20.

Rep: Aceasta a fost cea mai mare provocare a acestei perioade, să le mențineți atenția trează?

R.R: Și eu să îmi mențin atenția, calmul, cumpătarea și să rămân motivată. Nu ești un magician. Ai niște limite umane. Obosești. Te enervezi la un moment dat. Ne trezim în postura de a vorbi în fața unui ecran și la final să nu primești niciun fel de feed-back. În timpul școlii online e un efort mult mai mare din partea unui profesor care predă o materie ce nu intră în programa de examen să poată să țină pe linia de plutire a atenției copiii. Dacă eu predau istorie și știu că acei copii dau examen de bacalaureat la istorie, ceva tot acționează asupra lor să intre la oră, să vorbească cu mine, să facă niște subiecte, să îmi trimită niște teme. Dar cineva care predă educație vizuală la clasa a XII-a poate să își ia adio de la orice participare a copiilor. La final cum contorizează cineva că toți profesorii au muncit? Până la urmă nu e nici vina profesorului de educație vizuală că cei de clasa a XII-a nu intră la oră. Pentru ei nu prezintă absolut niciun interes materia. În clasa a XII-a sunt preocupați de altceva. Mi se pare că școala online a antagonizat și mai tare în interiorul profesorilor, mult mai mult decât eram înainte. Dacă unele ore s-au putut ține, cred că au avut succes materiile pentru examen. Am colege profesoare de limba română care ies din orele online absolut amețite, zăpăcite pentru că sunt foarte solicitate. Cu copiii de V – VIII, poate și îndemnați de părinți sau pur și simplu pentru că și părinții simt nevoia la un moment dat să îi trimită și către altcineva, orele sunt foarte solicitante. Îmi spuneau colegele că nu mai știu ce să lucreze cu ei. Au lucrat și din culegere și materia era predată. Ce poți să faci mai mult de atât? E foarte greu în clasă să menții atenția vie a copiilor și să îi faci să comunice. Nu vă închipuiți că orele se desfășoară mereu atât de frumos, eu întreb ceva, ei răspund, mai întreabă și ei. Nu, sunt momente în care parcă suntem în Călăuza lui Tarkovski. Stăm, toată lumea tace. Ne uităm pe pereți, pe geam. La un moment dat nu mai poți. Închipuiți-vă cum e în fața unui ecran. E infernal să poți să faci lucru ăsta pe durată lungă. Am înțeles. Sper că a fost o cârjă acum ca să menținem cât de cât contactul cu elevii. Dar, în sine, nu e o activitate care să fie făcută fără interacțiune fizică. Limbajul nonverbal, gesturile contează foarte mult aici.

Rep: Ce impact a avut anunțul inițial al ministrului conform căruia elevii pot să își anuleze notele slabe prin simpla activitate din această perioadă, pentru care oricum profesorul are obligația să ceară acordul părintelui când vine vorba de o eventuală evaluare?

R.R: Impactul l-am constatat în timpul unei ore online pe care o țineam eu la clasa a XII-a. Din discuția pe care o aveam despre subiectele de bac, copii au început să întrebe dacă mai pot rămâne corigenți și îmi tot trimiteau linkuri cu știrea. Era foarte greu să mobilizez copiii și înainte ca să intre la orele online și să participe. Majoritatea orelor se desfășurau fără camera video pornită. Mulți spuneau că nu au, mulți că nu le funcționează. Am convenit să folosim doar audio. Nu știam ce fac copiii ăia pe acolo, cât de atenți sunt la ce vorbim noi, cât lucrează. Eu am constatat live o scădere bruscă interesului copiilor față de orele online.