Acordul parental pune piedici educației sexuale în școli?

Mai mulți deputați și senatori PSD și PNL vor să modifice legea privind educația sexuală în școli, la nici două luni după ce a fost promulgată de șeful statului. Parlamentarii au introdus un amendament prin care se cere acordul scris al părinților pentru predarea acestei discipline. Multe state europene au introdus educația sexuală în școli încă de acum o jumătate de secol. România, ocupanta primului loc în Uniunea Europeană la numărul avorturilor în rândul adolescentelor, abia acum începe. Adriana Radu, fondatoarea platformei SexulvsBarza vorbește despre educație sexuală pe înțelesul tinerilor în peste 100 de videoclipuri văzute de mai mult de 12 milioane de ori. Ea se așteaptă ca numeroși părinți să-și dea acordul întrucât sunt mulți cei care îi cer să discute cu copiii pe teme de educație sexuală în timpul programului “Școala altfel”.

Adriana Radu: Cred că o mulțime de părinți sunt pentru educația sexuală. Îmi pare rău că felul în care a fost formulată această discuție politică face să sune cererea acordului părinților ca și cum părinții nu sunt de acord și că ideea educației sexuale este o idee care vine de la trei ONG-iști propagandiști. Cred că mulți părinți și-ar da cu drag acordul dacă ar fi întrebați. Cred că părinții care nu sunt de acord cu un minim de informare pentru copiii lor care stau toată ziua cu smartphone-ul în mână nu realizează că oricum primesc aceste informații din tot felul de surse. Am dificultăți să îmi imaginez că majoritatea părinților nu înțelege că acești copii ajung oricum la aceste informații.

Reporter: De ce este această teamă de subiectul educației sexuale în școli? Știe societatea ce înseamnă, de fapt, educația sexuală?

A.R: Cred că nu știe pentru că nu a avut această experiență. Familia nu a avut de unde primi educație sexuală pentru că nu a existat educație sexuală în școlile din România mai deloc până acum. Cred că reticența familiei vine tocmai din această lipsă de pregătire. Această lipsă de pregătire trebuie întreruptă undeva. Nu o putem întrerupe decât prin introducerea de educație sexuală în școli. Asta bineînțeles că provoacă anumite emoții printre părinți. Nu este un lucru rău. Este un lucru normal, căruia trebuie să îi fie răspuns cu responsabilitate pentru că educația individuală a copilului ține în primă linie de dreptul la educație al părinților. În același timp, statul e îndreptățit, prin datoria statului de a asigura educația, să organizeze educația formală. Asta ar trebui să includă și educația sexuală în școli. Bineînțeles că acolo există mereu o tensiune. Felul în care această tensiune a fost rezolvată de Curtea Constituțională germană în 1977 a fost să spună că educația sexuală este obligatorie în școli și nimeni nu are voie să își retragă copilul de la orele de educație sexuală. În același timp, părinții au dreptul să fie informați de ceea ce se întâmplă la orele de educație sexuală. Mereu înainte să se facă educație sexuală în școli se organizează o ședință cu părinții la care părinții sunt informați despre ceea ce li se va spune copiilor. Toate acestea formează o rețetă pentru a acoperi cele două chestii de care vorbeam, anume educația copiilor și, concomitent, educația părinților.

Rep: Sugerați că așa ceva ar trebui să se întâmple și în România?

A.R: Și în România avem acum parte de același tip de conflict care era discutat în anii 1970, în timpul revoluției sexulale, în Germania. Cumva e natural. Face parte din procesul natural într-o societate de a lua decizii pe aceste teme. Îmi pare rău că am mers cu un pas în spate și că politicienii nu oferă inițiativei de a aduce un pic mai multă educație sexuală în școlile din România suportul pe care îl oferiseră inițial și că și-l retrag acum, într-un context politic care are legătură cu viitoarele alegeri. În același timp suntem pe un drum normal cu aceste conversații.

Rep: Videoclipurile pe care le-ați realizat dumneavoastră sunt urmărite de milioane de persoane. Ce vârstă are cel mai tânăr copil care v-a contactat să vă adreseze o întrebare?

A.R: 8 ani.

Rep: Care sunt cele mai frecvente întrebări pe care vi le pun acești copii de 8 ani și ce întrebări vă adresează adolescenții?

A.R: Copiii de 8 ani sunt preocupați în legătură cu puberatea. Cel mai des am primit întrebări legate de menstruație de la fetițe de 8 ani. După aceea și de la fetițe și de la băieței mici am primit întrebări legate de cum se fac copiii. Sunt și teme panicarde. Împreună cu colegele de la Salvați copiii, cu care răspundem la întrebări pe pagina de Facebook a asociației SexulvsBarza, am petrecut destul de mult timp încercând să convingem o fetiță de 12 ani, care nu făcuse sex niciodată, că nu este însărcinată. Ea își făcea foarte multe griji și îi era teamă să vorbească cu mama ei despre asta. Adolescenții pun întrebări extrem de diverse. Educația pentru sănătate sexuală și reproductivă este un domeniu extrem de divers, care merge de la infecții cu transmitere sexuală la consimțământ, de la cum fac numai ceea ce vreau să fac, până la instanțe de violență între parteneri și violență sexuală, egalitate între fete și băieți. Relațiile dintre fete și băieți nu s-au schimbat mai deloc în lipsa educației sexuale generalizate. Primesc mesaje de la fete care povestesc despre niște prime dăți neplăcute, în care ele nu și-au dat neapărat consimțământul. Mi se pare trist că lipsa de educație este așa de mare și lipsa de empatie și de comunicare între parteneri este așa de mare din moment ce toți acești tineri sunt panicați de o posibilă sarcină. Înțeleg că ei nu fac sex pentru a avea copii, însă nu au nici măcar informațiile de bază legate de anatomie, care ar trebui să se dea la școală, pentru a înțelege cum funcționează din punct de vedere biologic actul sexual într-un fel în care îți poate da plăcere.

Rep: Pe ce aspecte se pune accent în funcție de vârsta copilului în cadrul educație sexuale?

A.R: La SexulvsBarza eu mă adresez copiilor de la 14 ani în sus, dar îmi scriu copii de 8 ani care au întrebări legitime despre ceea ce li se va întâmpla într-un an sau doi, anume pubertatea. Sunt o grămadă de aspecte care pot fi discutate cu copii de vârstă mai mică, de 8, 9, 10 ani, cu privire la ciclul menstrual, la transformările de la pubertate prin care trec băieții, la ceea ce se întâmplă din punct de vedere hormonal în corp. La vârste mai mari e clar că temele se diversifică, după cum am explicat. Iar la vârste mici, când copiii sunt la grădiniță, astea sunt lucruri despre care nu vorbim în România. Nu este posibil, nu avem resursele. Dar pentru părinții care sunt interesați să răspundă copiilor lor la întrebările pe care ei le au, (se pot găsi resurse). Cu siguranță copiii vor să înțeleagă ce sunt organele lor genitale, la ce folosesc aproximativ, cum se numesc. Numirea organelor genitale este foarte importantă. Ne scriu copii care au 13 ani și care încearcă să ne explice că s-a dezvoltat o mică ciupercă la nivel genital. Nu au cuvintele să spună strict asta, „am senzația că am o ciupercă la nivel genital pentru că am mâncărimi în zona labiilor”.  E o frază simplă, dar pe care copiii nu reușesc să o spună. Ne-o spun nouă cu cuvinte foarte trunchiate și cu foarte multă rușine și nu le-o spun părinților. Noi, în consilierea online, încercăm să le răspundem folosind aceste cuvinte tocmai pentru ca ei sa aibă vocabularul necesar ca apoi să meargă la părinți, lucru pe care noi îl încurajăm și să le spună că ei cred că au o problemă de sănătate sexuală.

Rep: S-a întâmplat să vă scrie și părinți?

A.R: Da, sigur că s-a întâmplat. Se întâmplă des ca părinții să ne scrie și să ne roage să venim în școli în timpul școlii altfel. I-am rugat pe urmăritorii mei să îmi spună câți ani au și în ce măsură i-a ajutat SexulvsBarza. Cred că cea mai în vârstă persoană care mi-a răspuns avea 41 de ani. Mi-a spus că au ajutat-o în propriile relații clipurile mele ca să își seteze anumite granițe întrea ea și partener, în comunicarea cu partenerul. Au ajutat-o să își dea seama cum comunică în relație cu alți oameni.

Rep: Încercați să îi convingeți pe părinți să accepte să își lase copiii la orele de educație sexuală de la școală.

A.R: Cred că părinților le-aș spune că este ok să le fie teamă. E ok să simtă o anumită panică legată de faptul că odată ce copiii lor au acces la aceste informații, o parte din ei, dintre părinți, trebuie să se confrunte cu realitatea faptului că și ei au dificultăți în sexualitatea lor, că și ei duc lipsă de cunoștințe în ceea ce privește sexulalitatea lor. În același timp, este total ok și trebuie să accepte pentru că niciunul dintre noi nu a avut parte de aceste informații de când eram mici. Este o rană de care noi suferim ca societate. Dacă părinții sunt sinceri cu ei înșiși și sinceri cu copiii lor cu privire la aceste necunoștințe, la aceste nesiguranțe, la această rușine, o grămadă de lucruri se pot îmbunătăți în relația copilului cu sine, în relația părintelui cu copilul și în relația părintelui cu sine însuși.