Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Proteste, pandemie, prăbușire economică: America traversează o criză istorică

img_4744.jpg

Președintele Donald Trump cere guvernatorilor statali duritate maximă în reprimarea tulburărilor de stradă și plănuiește decretarea stării de insurecție.
Președintele Donald Trump cere guvernatorilor statali duritate maximă în reprimarea tulburărilor de stradă și plănuiește decretarea stării de insurecție.
Image source: 
site-ul France 24

În Statele Unite, după o săptămână de proteste și violențe, cele mai mari din ultimii 52 de ani, președintele Donald Trump cere guvernatorilor statali duritate maximă în reprimarea tulburărilor de stradă și plănuiește decretarea stării de insurecție, care autorizează, conform unei legi datând din 1807, desfășurarea forțelor armate pentru restabilirea ordinii interne. Elemente ale Diviziei a 82-a aeropurtate asigură deja paza marilor monumente ale capitalei americane, unele dintre ele, precum Memorialul Lincoln, vandalizate în decursul protestelor. Rezerviștii Gărzii Naționale acționează în Washington și în 15 state în sprijinul forțelor polițienești, iar în peste 40 de centre urbane, printre care și New York începând de ieri la orele locale 23, este în vigoare starea de asediu. Demonstrațiile, majoritatea pașnice, în sprijinul unor revendicări legitime de justiție și egalitate rasială, au fost punctate de scene de distrugere și vandalism într-o Americă încercată ca niciodată în istoria sa de pandemie și șomaj de masă. CORESPONDENȚĂ din SUA:

 

America se răzvrătește, America e în flăcări, America trăiește un coșmar ce nu se mai termină.

 

Scânteia mișcărilor de stradă, deseori violente, ale ultimei săptămâni a fost o crimă polițienească. Vreme de 8 minute și 46 de secunde George Floyd, afro-american din Minnepolis, a agonizat și s-a stins sub genunchiul unui polițist alb pentru vina de a fi plătit cu o bancnotă falsă de 20 de dolari la un magazin de cartier.

 

"Mă sufoc", a strigat iar și iar, dar polițiștii n-au avut milă. L-au lăsat să moară, deși o asistentă medicală aflată în preajmă i-a implorat, de cel puțin 15 ori să nu-l omoare, semnala Benjamin Crump, avocat al familiei victimei.

 

Înaintea cumplitei asfixieri a lui George Floyd a fost, în 2014, beregata lui Eric Garner prinsă în strânsoarea mortală a unui polițist alb din catierul newyorkez Staten Island pentru delictul de a fi vândut țigări cu bucata pe stradă, și în 2015 spinarea ruptă a lui Freddie Gray într-o dubă a poliției din Baltimore, în drum spre închisoare pentru posesie de armă albă.

 

“E ceva obișnuit în America neagră. Poliția acestei țări n-a fost niciodată altfel. Mesajul este că ne pot ucide în văzul lumii, în plină stradă, ignorind urletele de "mă sufoc", pentru că suntem inferiori. În fiecare dimineață ne trezim în această mizerie, pe care n-am curățat-o niciodată. Trayvon Martin, Michael Brown, Freddie Gray, alții și alții, până în acest an, când îi plângem pe Ahmaud Arbery, împușcat în februarie de doi civili albi, și pe Breanna Taylor, căzută sub gloanțe în martie, în propria-i casă, în timpul unei perchezițîi. America neagră în întregimea ei are senzația că se sufocă”, puncta jurnalistul Trymaine Lee.

 

"Mă sufoc", urletul comunității de culoare asediate de cruzimea polițienească a trecut pe pancartele manifestanților din Detroit și multe alte locuri, alături de "nu trage", un alt leitmotiv tragic al cotidianului afro-american. Acest strigăt nu i-a folosit nici lui Tamir Rice din Cleveland, copil de 12 ani care se juca, în noiembrie 2014, cu un pistol din plastic, nici lui Jamar Clark din Minneapolis, răpus de gloanțele a doi polițiști albi în noiembrie 2015, nici lui Philando Castile, împușcat de 7 ori, în iulie 2016, în mășina personală, pentru culpa de a nu-și fi pus suficient de repede mâinile la vedere.

 

După fiecare dintre aceste tragedii au fost proteste, spontane sau organizate de liderii mișcării Black Lives Matter/Viețile Negrilor Contează, creată în 2013 în replică la achitarea lui George Zimmerman, paznic comunitar floridian, pentru uciderea lui Trayvon Martin.

 

La pomelnicul victimelor demonstranții acestor zile au adăugat alte două nume: Mike Ramos în Austin, Texas, și Dion Johnson în Phoenix, Arizona. Nici pandemia n-a oprit acest masacru stârnit de pulsiunile întunecate ale istoriei rasiale americane.

 

“Poliția a omorât în martie-aprile 2020 cât în martie-aprilie 2019. Nici o schimbare. George Floyd a fost doar una dintre cele aproximativ 400 de victime de până acum în 2020. Noroc că a fost un video. Tulburările de azi îmi reamintesc de Ferguson în 2014, de Baltimore un an mai târziu, și alte orașe. În toate aceste cazuri, declanșatorul a fost violența polițienească”, preciza DeRay Mckesson, activist, unul dintre liderii mișcării revendicate Black Lives Matter.

 

Ferguson fusese stârnit de uciderea sadică, fără sens, a lui Michael Brown, Baltimore se ridicase întru dreptate pentru Freddie Gray. Dreptate nu i s-a făcut lui Gray, nici lui Brown, cum nu s-a făcut nici în celelalte cazuri notorii de omucidere polițienească. Urmări penale pentru făptași n-au fost, pentru că în esență violența polițienească este legalizată, regulile o permit. Este posibil ca și polițistul care i-a curmat viața lui George Floyd, și care sub presiunea străzii a fost demis și inculpat, să scape până la urmă nepedepsit juridic.

 

"Trăim într-o țară care, de un amar de vreme, îi brutalizează pe afro-americani, prin sclavie, linșaj, segregare, încarcerare în masă și violență polițienească", sublinia Ilhan Omar, deputată de origine somaleză care reprezintă în Parlamentul federal circumscripția din care face parte orașul Minneapolis, de unde a pornit valul protestatar de o amploare nemaîntâlnită din 1968, după asasinarea liderului mișcării pentru drepturi civile Martin Luther King.

 

“Nu-i vorba doar de George Floyd. Asistăm la execuțîi extra-judiciare în serie. Cerem ministerului Justiției să-și ia rolul în serios, să ancheteze toate aceste cazuri în mod sistematic, nu doar că incidente izolate”, solicita reprezentanta statului Washington în Parlamentul federal, Pramila Jayapal.

 

Acest apel la reforma sistemică însoțește fiecare perioadă de agitație rasială, dar șansele inițierii unei astfel de reforme acum, în epoca Trump, sunt infinitezmale. Se merge în direcție opusă, prin dezactivarea mecanismelor instituționale federale care ar permite o regândire a doctrinei și tacticilor polițienești.

 

Donald Trump e în buncăr, și la propriu și la figurat, păzit de vocile și furia mulțimii care, de câteva seri încoace, se adună în parcul washingtonian Lafayette, aproape de Casa Albă. Când s-a exprimat, a făcut-o cu intenția de a exacerba tensiunea în scop electoral, cu un limbaj împrumutat de la figuri sinistre ale rasismului american al anilor 1960, Bull Connor, care a reprimat mișcarea pentru drepturi civile în Alabama, și șeful poliției din Miami, Walter Headley care în 1967, după declanșarea tulburărilor din cartierul Liberty City, amenință, precum Trump în aceste zile, că "atunci când începe jaful încep și gloanțele să șuiere".

 

“Președinți de ambe partide și-au înțeles, de-a lungul istoriei americane, rolul de a uni țara, nu de a turna gaz pe foc. Când cădem în capcana pe care ne-o întinde îi facem un cadou, pentru că intenția lui Trump este, ca de obicei, să distragă atenția de la cauzele mâniei populare”, remarca președinta Parlamentului federal, Nancy Pelosi.

 

În loc de cauze, președintele și subalternii săi se ocupă de efectul aproape inevitabil al protestelor contemporane, violența. Caută "anarhiști", Antifa, agenți ai "extremei stângi", caută, cu dibăcie electorală și fără dovezi, să culpabilizeze prin asociere victimele.

 

“Suntem alături de protestatari, dar îi combatem pe militanții radicali Antifa care trec în faptul nopții granițele statelor și folosesc tactici militare pentru a incendia orașele noastre. Trebuie să înceteze. Președintele și ministrul Justiției vor să știe ce a făcut Poliția Federală pentru a infiltra, debilita și penaliza Antifa”, anunța Consilierul pentru Securitate Națională, Robert O'Brien.