Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Medic rezident care a lucrat în secţie COVID: Noi, rezidenții, nu am primit stimulentul de risc

poza_scurta.jpeg

Image source: 
Arhivă personală dr. Ion Alexandru Voropanov

Semnal de alarmă tras de medicii rezidenți. O mare parte dintre cei care au lucrat cu pacienți infectați cu SARS-CoV-2 încă mai așteaptă indemnizația de 500 de euro, promisă de Guvern și plătită  din fonduri europene. Mirela Dădăcuș a stat de vorbă cu Ion Alexandru Voropanov, medic rezident pneumolog pediatru, implicat în linia întâi în pandemia COVID 19, unul dintre medicii care nu au primit stimulentul de risc. Dincolo de această problemă, medicul a adus în discuție și situația sporului de pericol, despre care spune că nu a fost niciodată cel notat pe pontajul de la spitalele în care a făcut stagii, ci un spor minim. Și asta, pentru că legea permite acest artificiu.

Dr. Alexandru Voropanov: Eu am lucrat toate cele trei luni la Terapie Intensivă copii, la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”. Era programat să fac acest stagiu de anul trecut. Mi-am depus repartiția de stagiu încă din decembrie. Am venit pe stagiu dorind să învăț foarte mult partea de Boli Infecțioase, boli eruptive infecțioase. Prima lună, au fost meningite, encefalite, diverse patologii pe care le întâlnești doar în stagiul de infecțioase. De abia la finalul lunii, a început starea de urgență și au apărut primele cazuri de infecție cu virusul SarsCov2, de boală Covid19 în România. Am început să facem externări pentru a primi pacienții confirmați. Pe secția noastră, s-au internat în special forme moderate și forme ușoare și familii cu copii, asta întrucât Terapia Intensivă de adulți a luat cele mai grave cazuri, cazurile de pacienți intubați, ventilați mecanic. Copiii au avut, în general, forme cu puține simptome: febră, dureri în gât, lipsă de gust, de miros, oboseală, dureri musculare, mialgii. Aveau simptomatologia care putea fi tratată cu medicamente simptomatice. O parte din ei au avut și pneumonii, în sensul în care au avut modificări radiologice și au necesitat tratament suplimentar pe partea pulmonară. Sunt bucuros că nu am văzut cele mai grave cazuri, acestea fiind, în general, la persoanele vârstnice și la persoanele cu comorbidități, adică cu alte boli asociate.

Reporter: V-a fost teamă, având în vedere experiența colegilor medici din alte țări, din Italia, de exemplu?

Dr. Alexandru Voropanov: A fost foarte multă incertitudine și asta pentru că, inclusiv definițiile de caz se modificau de la o zi la alta pentru că înglobau din ce în ce mai multe țări de proveniență a românilor. Inițial a fost Italia. După aceea, au fost adăugate, pe rând, Spania și toate celelalte țări din vestul Europei. Acele țări au fost trecute, treptat, în zona roșie. Pe lângă faptul că se modificau definițiile de caz, se modifica și diagnosticul. Și circuitul pacientului în cadrul spitalului era de învățat. Era un lucru complet nou. Pacienții trebuiau să vină pe anumite culoare și să folosească anumite lifturi pentru a fi transportați, urmând ca alte culoare și alte scări să rămână în zona verde, fără contact cu pacienții infectați. Totul se schimba, inclusiv măsurile de protecție au fost reglementate treptat. Ne era teamă pentru că aveam și noi familii. Știam că pentru următoarea perioadă nu o să ne mai vizităm rudele, că nu o să mai mergem la părinți, la bunici. Dar, ne era teamă că vom fi și noi infectați pentru că nu există posibilitate de protecție 100%. O să vă explic și de ce nu există posibilitate de protecție 100%. Eu, inevitabil, într-un minut îmi duc de câteva ori mâna la față, fără să îmi dau seama. Într-adevăr, dacă port mânuși, aproape că nu mai sunt aceste mișcări ale mâinilor către ochelari sau către păr sau către alte  părți ale feței. Ar trebui să ai dezinfectant pe mâini în permanență ca să știi că nu există risc de infectare. Nu trebuie să exagerăm și trebuie să considerăm că măsurile de protecție pe care le-am avut pe secție și în saloane, la pacienți, au fost suficiente. Dovadă este faptul că nu ne-am infectat cu toții. O parte din noi au fost infectați. Citeam recent un raport în care era scris că una din șase persoane care lucrează în sistemul medical s-a infectat cu virusul.

Rep: Am văzut că ați declarat că o parte din colegii dumneavoastră ( medici, asistente, infirmiere) s-au infectat cu SarsCov2. Cum a evoluat boala la aceștia? Au fost cazuri grave? Ce s-a întâmplat cu ei?

Dr. Alexandru Voropanov: Colegii pe care i-am cunoscut personal nu au avut forme grele deși s-au negativat mai greu. Nu e ușor să stai internat o perioadă mai lungă de timp. Marea majoritate s-a vindecat fără niciun fel de sechelă. Există în continuare câteva infirmiere internate, pozitive, astfel încât, nu toată lumea a trecut hopul.

Rep: Ce perioadă ați stat în spital? În ce consta munca dumneavoastră?

Dr. Alexandru Voropanov: Toți rezidenții care efectuează stagii în spitalele de Boli Infecțioase, fac și gărzi. Gărzile reprezintă, dacă sunt în cursul săptămânii, începând cu prânzul până a doua zi. Dacă este vorba de weekend sau sărbători legale, se stă 24 de ore la compartimentul Primiri Urgențe, respectiv la Centrul Antirabic, pentru că și Centrul Antirabic a funcționat în această perioadă. În momentul în care consulți un pacient care vine pentru diverse simptomatologii, febră, tuse sau alte lucruri, trebuie să îți iei toate măsurile de precauție. Nu știi dacă este infectat sau nu. Din luna aprilie, a început să existe o transmitere comunitară, o transmitere în care nu știi de unde a intervenit prima infectare, care a fost focarul, dacă este cadru medical sau dacă este o persoană care a călătorit în străinătate. Nu știi acest lucru, fiindcă dispar, fiind infecții intracomunitare. Nu ai o anchetă epidemiologică posibilă până la sursă. Această transmitere comunitară face destul de dificilă identificarea doar pe baza clinicii a unui pacient infectat. Trebuie să îi privim pe toți pacienții ca fiind infectați. În continuare, sub supravegherea medicilor specialiști și primari de pe secție, am intrat la pacienți, am consultat. Într-adevăr, la cei care au fost confirmați, nu la suspecți, în primă etapă intrau mai mult medicii specialiști și primari, tocmai din perspectiva faptului că doream să eficientizăm cât mai mult măsurile de protecție, respectiv combinezoanele și măștile cu factor de protecție superior. Medicii rezidenți au intrat ulterior, nu în prima etapă la pacienții confirmați. Dar cu toată protecția medicului rezident, el vine în spital, el stă în secția în care există pacienți confirmați. El scrie în foi,  tratamentul și evoluția. Ulterior, când am intrat și la pacienți, a existat și această frică, această idee de „Oare și eu mă voi infecta?”. Tot timpul stăteam puțin emoționat când ieșeam din ture și așteptam rezultatul testului PCR. Ne făceam test PCR în momentul în care trecea săptămâna, ieșeam din lucru și aveam câteva zile libere. Voiam să știm dacă suntem sănătoși sau ne-am infectat și noi. Faptul că am putut să ne testăm noi, personalul medical, a fost un lucru foarte bun, pozitiv. Mi se pare că de aici ar fi trebuit să se plece în multe alte spitale. Eu am fost bucuros că am putut să mă testez.

Rep: Am două întrebări care cumva se leagă. Ați fost plătit pentru gărzile făcute? Știu că la începutul lunii aprilie a fost publicată în Monitorul Oficial o ordonanță de urgență prin care se acordă un stimulent de 2500 de lei brut lunar celor care sunt implicați în gestionarea crizei provocate de noul coronavirus. Dumneavoastră ați primit acești bani?

Dr. Alexandru Voropanov: O să răspund mai complex la toate lucrurile. Chiar dacă noi efectuăm stagii în diferite spitale, fiecare din noi are un spital care ne plătește lună de lună salariul, din bani veniți de la minister. Spitalul meu plătitor e Spitalul Sfântul Ioan. Nimeni din rezidenții Spitalului Sfântul Ioan nu a primit până la această dată acea indemnizație Covid pe luna aprilie, în condițiile în care în jurul datei de 15 mai am primit salariul pe luna aprilie. Mai departe sunt sporurile minime. Legea permite spitalelor plătitoare să nu plătească sporul de pe pontaj, sporul spitalului, ci plătesc sporul minim cu motivația că nu au fonduri suficiente. Legea le permite acest lucru. Eu pot spune că, de când sunt rezident, în ultimii patru ani, nu am fost niciodată plătit cu sporul de pe pontaj, ci cu un spor minim de 5%, 10%, 12%, în funcție de stagiul pe care îl efectuam. În cazul de față, tot Spitalul “Matei Balș” a avut spor de 25%, cu excepția Terapiei Intensive adulți, care chiar merita un spor mai mare, mai puțin rezidenții, care au fost plătiți în funcție de spitalul plătitor: unii cu spor mai mare, dacă aveau un spital plătitor care plătea sporul de pe pontaj, alții, printre care mă număr și eu, cu sporul minim. Pe lângă acest lucru, nu am primit nici banii de indemnizație Covid, risc la care am fost supus cu siguranță. Pe partea de gărzi, marea majoritate a spitalelor din țară au câteva linii plătite de rezidenți și restul liniilor suplimentare, mai ales rezidenții de an mic- I, II și III- nu sunt sunt plătite. Niciodată rezidenții de an mic nu au fost plătiți în gărzi. În ceea ce mă privește, eu, în prezent și în trecut, am făcut gărzi plătite la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului, de care aparțin, dar la “Matei Balș” nu am dorit să fiu în prima linie, singura linie plătită de rezidenți. Atunci, am făcut gărzi fără plată. Este o situație particulară. În special rezidenții de an mare au o linie de gardă care este plătită. Restul, încă doi rezidenți, nu sunt plătiți. Sunt pe linii suplimentare.

Rep: Ați spus că nu ați primit indemnizația Covid. Aveți o explicație pentru acest lucru?

Dr. Alexandru Voropanov: Pot să vă zic că a existat o întreagă birocrație. Am trimis, în același mail, pontajul, repartiția de stagiu și un raport de activitate semnat de șeful secției și de coordonatorul de stagiu. Erau în același mail. Salariul l-am primit. În schimb, acel raport de activitate semnat de șeful secției și de coordonatorul de stagiu nu a fost luat în calcul. Ulterior, pe la jumătatea lunii mai, am aflat că ar fi trebuit și o adeverință semnată de managerul spitalului sau de directorul medical. Nimeni nu ne-a informat cu privire la niciun aspect și nu a existat niciun fel de comunicare, întrucât seriviciul RUNOS (n. red. Resurse Umane Normare Organizare Salarizare) al spitalului Sf. Ioan avea telefonul mai tot timpul închis. La mai puțin de 24 de ore după ce am aflat această informație, adeverința semnată de managerul spitalului  Matei Balș, în care îmi făceam stagiul, era trimisă, din nou, către spitalul plătitor. Ulterior, RUNOS ul spitalului Sf. Ioan a spus că nu s-au primit bani, că unitatea sanitară nu are fonduri. Eu am înțeles din presă că este vorba despre fonduri europene. Toate aceste indemnizații vor fi finanțate din fonduri europene. Nu înțeleg de unde această explicație că spitalul nu are bani. Nu înțeleg nici explicația potrivit căreia s-a trimis o listă la Ministerul Sănătății și cei care au fost omiși de pe acea listă nu mai pot primi niciun fel de indemnizație. Eu sunt omis de pe acea listă din cauza faptului că nu am avut o parafă a managerului spitalului, neștiind că este nevoie de această parafă. Nu sunt singur, suntem mulți în această situație. Dacă am fi știut și eu și colegii mei am fi trimis toată documentația. Dar nici cei care au trimis toată documentația și cu parafa managerului spitalului nu au primit până la această oră indemnizația. În schimb, sunt câteva spitale care au plătit rezidenților indemnizația, printre care Spitalul Fundeni, Victor Babeș. Acolo sunt lucruri normale. Mâhnit fiind de toată situația aceasta și de lipsa de comunicare a spitalului plătitor și a RUNOSului, am fost și personal. Mi s-a comunicat telefonic că nemaifiind stare de urgență pontajele și toate lucrurile trebuie duse personal la RUNOSul spitalului Sf. Ioan. M-am prezentat personal acolo, acum, la final de lună, cu pontajul și cu un nou raport de activitate semnat de managerul spitalului pentru luna mai și am făcut o solicitare pentru această indemnizație și către managerul spitalului, cu număr de înregistrare. Doamnele de la RUNOS au spus că nici pe dumnealor nu le ascultă nimeni, în sensul în care ministerul a omis de pe lista trimisă persoane, că ministerul nu a răspuns la mailuri, dând mai mult vina pe minister decât pe dumnealor că au omis din lista originară rezidenții. Oricum ar fi, ideea e că ar trebui să se rezolve toate aceste probleme și să existe mult mai multă comunicare și interes pentru a rezolva anumite probleme. La urma urmei, noi suntem tânăra generație de medici, care vrem să schimbăm puțin în bine sistemul medical, vrem să ne implică, vrem să rămânem în țară, vrem să lucrăm avem familii și trebuie să fim motivați să facem acest lucru. Trebuie să fim respectați. A nu oferi sporurile care se cuvin rezidenților, a nu le oferi niciun fel de respect și nici indemnizațiile din fonduri europene consider că reprezintă un abuz.

RFI a încercat să ia legătura cu serviciul RUNOS al Spitalului Clinic de Urgență " Sf.Ioan" București dar și cu Ministerul Sănătății. Vom reveni când vom avea un punct de vedere din partea celor două instituții.  

Medicul Ion Alexandru Voropanov, în dialog cu Mirela Dădăcuș