Medic primar ATI: Lumea își imaginează că putem rezista 2 ani, că suntem inepuizabili. Nu suntem!

Aici ajung cazurile foarte grave din sudul țării și în general din spitalele în care în cel mai bun caz există aparatură, dar nu există oameni care să poată monitoriza pacienții...

Locuri puține, personal și mai puțin, extenuare fizică și psihica a cadrelor medicale, explică Laura Zarafin, medic primar la secția ATI Chirurgie a Spitalului Colentina, spital suport COVID-19.

Cea mai mare problemă o reprezintă deficitul de cadre medicale și în timp de pandemie nu prea se  mai poate face mare lucru, spune Laura Zarafin.

Laura Zarafin: Dintre toate specialitățile Anestezia și Terapia Intesivă au cel mai mare deficit de medici specialiști dintre toate specialitățile din România, iar următorii sunt urgentiștii. Dar acum, e mai deosebit pentru că au fost alese niște spitale care să se ocupe de acești pacienți, iar numărul de medici e unul relativ mic și sunt mereu aceiași. Supărarea mea este că nu am primit niciun fel de ajutor de la niciun fel de rezident. Pe mine m-a șocat puțin. Am fost și eu rezident și nu plecam din spital zi lumină. E perioada când acumulezi cele mai multe informații. ATI se învață mai mult la patul pacientului și după aceea din cărți.
 

Reporter: Le e teamă?
L.Z: Nu știu dacă le este teamă. Noi nu suntem secție clinică. Nu avem cadre UMF. Dar deja chestia asta cu cadrele UMF mi se pare un pic depășită. Orice medic cu experiență de peste 20 de ani are foarte multe de învățat pe cei tineri.

Reporter: Pentru că vorbeam despre implicarea lor, înțeleg că o pandemie, o epidemie în general, este pregătită la nivel de țară de specialiști, astfel încât cadrele medicale, atunci când va veni ea, pentru că nu era problema dacă va veni, ci când va veni, să fie pregătite să acționeze. A existat o astfel de pregătire?

L.Z: Eu nu am resimțit-o dacă a existat. În secția noastră nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem sau dacă avem nevoie. 
Noi suntem o secție specială în sensul că spre deosebire de alte secții ATI din țară, noi avem medici primari și un singur medic specialist. Atunci, lumea și-a imaginat că suntem inepuizabili și că probabil vom rezista doi ani sau un an și jumătate, cât durează așa ceva. 

Este imposibil să reziști, mai ales că a venit și canicula. În acele echipamente te simți protejat și e obligatoriu să le porți pentru protecția ta, dar pe de altă parte, nu ai voie la aerul condiționat și este un risc pentru sănătate. Numai vorbim de riscul de transmitere a virusului. Vorbim de stările de epuizare fizică, de stres cardiovascular, de supraîncălzire. 

Eu sunt dintre cele mai bătrâne care fac gărzi, dar până și colegele mele de 35 – 37 de ani se plâng de același lucru, că le este rău și că leșină. Este inuman să lucrezi, fizic vorbind nu poți. Nu mai vorbim că se aburește viziera. Avem minim două rânduri de mănuși. Nu reușim să vedem prin viziera aburită să băgăm ghidul pe cateterul central. Cine nu a intrat niciodată într-o secție dintr-asta nu are cum să înțeleagă despre ce e vorba. 

Reporter: Faceți parte dintr-un spital suport Covid19. Ce înseamnă să ai grijă de un astfel de pacient?
L.Z: Toți sunt Covid19. Sunt cei  mai grav dintre ei, fiind secție de terapie intensivă. Noi nu avem asimptomatici, noi nu avem forme medii. La noi vin cu saturații de sub 50% aduși din toate zonele din sudul țării care nu au anesteziști. De altfel, această problemă a fost semnalată de foarte mulți colegi și chiar de mine personal de cel puțin cinci ani. Noi am tot spus că suntem foarte puțini. 

Reporter: Un pacient Covid19 ajuns la ATI, de ce atenție are nevoie? Nu e că îl lași acolo și ai plecat... Ce personal implică? Dincolo de medic, mai sunt și asistentele.
L.Z: Eu aș pune pe primul loc asistentele, cel puțin la noi în spital. Ele s-au înțeles mult mai bine. Sunt un pic mai multe și au făcut cu schimbul în așa fel încât să nu li se facă rău. Numai că noi facem gărzi de 24 de ore. Tot personalul este implicat. Aici chiar am putea să spunem că suntem cot la cot. Nu cred că există o diferență între asistente și medici.

Reporter: Dar medicul este cel care coordonează...
L.Z: Evident că medicul este cel care coordonează. Specific la acești pacienți este faptul că într-adevăr vin cu saturații extrem de mici. Cel puțin până acum două săptămâni, majoritatea au venit cu saturații sub 50%. Noi nu am mai văzut și lumea nu crede. 

Reporter: Ce înseamnă asta?
L.Z: În practica noastră, deja la saturații de 80% - 85% pacientul devine comatos. Acești oameni au ochii deschiși la saturații de 50%. 

Reporter: Noi ne tot uităm la câte cazuri sunt la ATI. Pe de alte parte, din ce înțeleg, spuneați că în Capitală vin foarte multe cazuri din județele limitrofe și nu numai, cazuri grave, care ocupă locuri.

L.Z: Da, la noi vine cam ce este mai grav. În alte spitale sunt specialiști și rezidenți. La noi, fiind medici primari și un singur specialist, pe de o parte înțeleg de ce îi trimit la noi... 
Pe de altă parte, în decursul acestor patru luni, dar mai ales în ultimele două săptămâni, tot vorbind cu colegi am văzut că pur și simplu ni se impuneau. Suntem supărați că pur și simplu suntem amenințați la telefon. 

Ni se spune că dacă suntem suport Covid trebuie să îi luăm. Nu ne întreabă dacă mai avem locuri sau ventilatoare. Asta vreau să spun neapărat. Se numără în continuare paturi care nu au ventilatoare. Sau, cum este cazul la noi, avem ventilatoare, problema este că stația de oxigen duce un anumit număr de ventilatoare. Ceea ce face ca, iar, să nu ne înțelegem cu cei care ne sună. 

Dacă pui unul în plus îți cad toate celelalte. Sursa de oxigen a spitalului poate să ducă în secția noastră 10 ventilatoare și atât. Noi trebuie să respectăm și cubajul pentru pacient. 

Trebuie să ai un interval între ei. Nu poți să le pui suprapuse și nici unul lipit de altul. Nici nu ai cum să te învârți pe lângă ele. Colegii noștri nu înțeleg. Toți au senzația că dacă Spitalul Colentina e suport Covid, nu știu ce își imaginează, că Spitalul Colentina are 100 de paturi de terapie. 

Reporter: Și dacă le-ați avea, personalul nu este suficient...

L.Z: Nu mai vorbim despre personal. Ideea este că noi primim din toate spitalele care nu au medici ATI. Secții ATI și ventilatoare există și la Călărași și la Tulcea. Sunt zeci de spitale în orașe, chiar în orașe mari, care nu au anestezist. Sau au unul sau doi anesteziști. Dacă ai unul sau doi anesteziști ești ca și cum nu ai niciunul. Nu au cum să se mute cu totul în spitale. Nu suntem roboți. Suntem oameni și noi. Atunci, se creează această aglomerație spre spitalele din Capitală. 

Pe de o parte, îi înțeleg și pe colegii care îi văd că trebuie trimiși. Pe de altă parte, nici noi nu avem număr nelimitat nici de ventilatoare, nici de personal. Până la urmă, personalul ăsta va fi pierdut dacă va munci în continuare încă zece luni de pandemie numai acest personal. Acest personal se va îmbolnăvi. Asta e clar. Nu ai cum să reziști la așa ceva. Mai nou, aparținătorii ne spun la telefon că nu există virusul în loc să ne întrebe ce fac pacienții. Avem niște discuții absolut halucinante de două, trei săptămâni încoace.

 
Cred că s-a greșit foarte mult pentru că nu a existat o comunicare extrem de clară. Pe de o parte, virusul acesta, la anumite persoane rămâne cantonat fix în exudatul nazo-faringian și atât. Nu coboară, nu dă nicio leziune pulmonară. 
Pe de altă parte, alții ajung într-o stare extrem de gravă... Am avut foarte mulți asimptomatici pe secția de chirurgie, nu în ATI

Au fost foarte mulți asimptomatici care nu că erau nemulțumiți, dar deveneau deja agresivi, amenințători. Efectiv au bătut asistentele și le-au rupt halatele. Ce să zic? Într-adevăr, e greu să stai în spital 30 și de zile sau 60. Cel mai mult a stat 65 de zile un pacient până s-a negativat. Pe secția de chirurgie vorbesc...

Interviul complet cu medicul Laura Zarafin poate fi ascultat în cadrul emisiunii Sănătatea FM, difizată miercuri, de la ora 19.15.