Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


În căutarea eroilor români căzuți în Alsacia: De la Provița la Bischheim

inconnu_belein_balan.jpg

Image source: 
Christophe Woehrle

Necropola din orașul Haguenau, din nordul Alsaciei, stă mărturie martiriului prizonierilor români de război din timpul Primului Război Mondial. Aici sunt înmormântați sute de soldați, decedați departe de patria lor, care au fost folosiți la construirea căilor ferate spre fronturile din munții Vosgi, în condiții sanitare îngrozitoare.

Au murit de epuizare, malnutriție, dar și din cauza maltratărilor. Intrarea României în război a fost văzută de localnici, în acea perioadă, ca cel mai mare act de dușmănie, de trădare, ducând astfel la moartea a milioane de români.

Abandonați într-o țară necunoscută, aproape de front, soldații mor anonimi. Dacă au noroc, aceștia sunt înmormântați individual. Dacă totul este în regulă, autoritățile germane indică numele lor pe o placă, uneori însă fără a fi verificat. Se întâmplă însă uneori ca pe drumul spre necropolă să fie descoperit un mormânt ce nu are indicat numele decedatului.

Anonimatul înseamnă să fii uitat, ca și cum nu ai existat niciodată! Anonimatul înseamnă să-ți fi dat viața în slujba patriei fără ca aceasta să recunoască măcar valoarea sacrificiului făcut. Este cert faptul că nimeni nu va veni să depună flori la mormântul decedatului iar descendenții nu vor avea posibilitatea să se incline cu mândrie în fața unui erou din familie.  

Noțiunea de „anonimat” nu este însă foarte clar definită. Uneori nu este găsit, dar alteori reușește să iasă din anonimat, eroul găsindu-și locul atât pe tablourile de onoare cât și în memoria națională.

Prizonierul român de război n°35960 a decedat în orașul Bischheim în primăvara anului 1917, actul de deces stabilit de către administrația germană indicând faptul că numele lui era Belenca Belein, înmatriculat cu nr 35960, soldat în regimentul 7 de infanterie, originar din județul Prahova, fără a fi date alte indicații.

Arhivele CICR nu au păstrat nicio fișă cu numele acestui prizonier de război. Dar indicarea numărului matricol permite identificarea acestui necunoscut.

În realitate, numele lui a fost Ion Bălan, subofițer în campania a 9-a din regimentul 7 de infanterie. S-a născut în anul 1888 la Provița, în județul Prahova. Pe 20 noiembrie 1916 devine prizonier la Târgoviște în județul Dâmbovița și apoi este transferat în tabăra Tucholà din Polonia, apoi în Alsacia. Ajunge în cartierul general german din orașul Ensisheim, apoi, pe 28 februarie 1917, alături de alți 13 prizonieri, este transportat cu trenul până în nordul Alsaciei. La Bischheim se pierde urma detașamentului și administrației germane, iar 14 soldați sunt declarați morți după transferul lor din noaptea de 28 februarie spre 1 martie, fără a fi descoperit până astăzi motivul dispariției lor. Toți au fost înmormântați ca anonimi! Toți și-au regăsit identitatea.

 

Apel către cititori:

Am aprecia dacă ne-ați ajuta să găsim familia și pe descendenții acestui bărbat: BĂLAN Ion, născut în 1888 la Provița, județul Prahova, subofițer în regimentul 7 de infanterie.  Maria Guran  este un alt contact din România, Provița. Mulțumim pentru disponibilitate!

Așteptăm mesajele dumneavoastră la adresa serban.georgescu@rfi.ro, sau pe pagina noastră Facebook / RFI România

 

Articol de Christophe Woehrle, doctor în istorie contemporană

Traducere de Smaranda Teodoriu