În căutarea eroilor români căzuți în Alsacia: Jencu Strica – Jancu Bratu

Mergând pe aleile dintre morminte, descoperim mormântul lui Strica Jencu, decedat la 23 iulie 1917.

Cine este acest soldat, care a murit ca prizonier în vara anului 1917? Certificatul său de deces, păstrat în arhivele orașului Mulhouse, indică faptul că a murit pe 26 iulie, apoi a fost îngropat în cimitirul catolic. Avea 36 de ani. Se poate observa că registrul stării civile nu a fost consultat pentru a stabili epitaful mormântului său, deoarece actul indică numele de Jancu Strica, iar în urma exhumării sale și a depunerii trupului la cimitirul militar Vallons, tot în Mulhouse, sunt preluate doar indicațiile date de germani pe mormântul acestui soldat.

Pe listele prizonierilor români păstrate la Comitetul Internațional al Crucii Roșii nu identificăm niciun soldat cu numele Jencu sau Jancu Strica. Cu toate acestea, CICR păstrează două liste care indică moartea soldatului. Prima ne spune că soldatul Janiscu sau Jancu Stoica, numărul 33971, a murit pe 24 iulie în Mulhouse. O altă listă, indică faptul că la aceeași dată, a murit în Mulhouse Jancu Bratu.

După verificare, descoperim că în iulie 1917 s-a înregistrat moartea unui singur prizonier român de război. Consultarea registrelor CICR și numărul de înregistrare ne permit să-l identificăm pe Jancu Bratu, îngropat în Mulhouse sub numele de Jencu Strica.

Este posibil ca familia soldatului să fi fost anunțată de deces, dar ce va face ea când va dori să viziteze mormântul acestui erou, cum îl va găsi? 

Acesta este scopul Comitetului Alsacian al Mormintelor Românești: de a reda fiecărui mormânt, fiecărui soldat mort pentru patria sa, identitatea oficială după verificarea tuturor arhivelor aflate la dispoziția noastră pentru a găsi identitatea exactă și de a urmări călătoria individuală a aproape 1.300 de români care au murit în Alsacia.

Încercăm acum să luăm legătura cu descendenții acestui erou și să rezumăm evenimentele pe care arhivele ne-au permis să le descoperim.

Jancu Bratu s-a născut în 1882 în localitatea Scorțaru-Nou judetul Brăila. Micul sat, situat nu departe de Buzău, are acum puțin peste o mie de locuitori. Când a izbucnit războiul, bărbatul avea 34 de ani și era căsătorit cu Marita. Este mobilizat în compania 1 a escadronului al 3-lea al Armatei Române, și unitatea sa luptă în Argeș, la aproximativ 300 de kilometri de satul său natal. La 30 noiembrie 1916, lupta a încetat pentru el, a fost luat prizonier la Mățău și apoi a fost dus în tabăra Tucholà din Polonia. La sfârșitul lunii ianuarie, slăbit și subnutrit, a ajuns în Alsacia pentru a se alătura unui detașament de lucru care construia linii de cale ferată în sudul regiunii pentru a alimenta frontul german. A fost internat la Spitalul Mulhouse, unde a murit la 24 iulie 1917, apoi a fost îngropat în cimitirul catolic al orașului și, ulterior,  transferat la necropola militară a cimitirului Vallons din Mulhouse, unde se odihnește și azi, în mormântul nr 24 din careul C al necropolei.

Comitetul Alsacian al Mormintelor Românești va cere să fie rectificat epitaful mormântului său și vom studia, de asemenea, posibilitatea transferului rămășițelor sale și cele ale colegiilor captivi, în necropola națională românească de la Soultzmatt.

Odihnească-se în pace.... Vă mulțumim pentru că ne ajutați să-i găsim familia.

Articol de  Christophe Woehrle, doctor în istorie contemporană

Traducere de Anda Costiuc