Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Riscul pandemiilor crește când omul și natura nu sunt în armonie --interviu cu Thomas Gillespie

thomas-gillespie.jpg

Thomas Gillespie, profesor de științe ale naturii la Universitatea Emory (Atlanta, Georgia), expert în boli zoonotice
Image source: 
http://envs.emory.edu/

Thomas Gillespie este profesor de științe ale naturii la Universitatea Emory din Atlanta, statul Georgia.  Expert în boli zoonotice, el este șeful unui reputat laborator unde se cercetează potențialul patogenetic al tulburărilor și schimbărilor ambientale, efectul activităților umane asupra celor mai fragile ecosisteme.  Thomas Gillespie este angajat în proiecte pluridisciplinare de sănătate a ecosistemelor în Uganda, Madagascar și în Parcul Național Gombe din Tanzania, făcut celebru de legendarul primatolog Jane Goodall.

O boală zoonotică (provenită de la o altă specie) precum Covid-19 aruncă încă o dată lumina asupra raportului omului cu natură.  E un raport, susține Thomas Gillespie, complicat de lăcomie și de realitatea sărăciei, ambele conducând la reducerea habitatelor altor specii, la tulburarea echilibrelor naturale, la o proximitate extrem de periculoasă între om și restul lumii biologice. Calea de ieșire din acest cerc vicios ar fi, conform eco-biologului de la Emory,  integrarea politicilor economice, ambientale și de sănătate, cu alte cuvinte armonia între sănătatea omului și cea a naturii.

 

Thomas Gillespie:  Sunt două ipoteze concurente în legătură cu originile virusului SARS-Cov2. Prima este aceea a evenimentului combinativ: un virus provenit din lilieci s-a combinat cu un alt coronavirus într-o gazdă intermediară, rezultatul fiind un patogen capabil să infecteze  oameni.  A două ipoteza este aceea a saltului direct de la lilieci, în pofida condițiilor nu tocmai ideale  în zona de prim contact interspecific, prin expunere prelungită care a provocat o mutație virală  în decursul transmiterii inter-umane.

Rep.:  Cum se compară acest virus zoonotic cu altele, Ebola de pildă?

Thomas Gillespie:  Nu există coronavirus uman suficient de asemănător cu actualul coronavirus pentru a fi progenitor direct. Cel mai mare grad de asemănare cu SARS-Cov2, 96%, îl are un virus prelevat de la liliacul cu potcoavă,  specie cu un habitat larg în centrul,  sudul Chinei și-n Asia de Sud-Est. În ciuda asemănărilor, acel virus provenit din lilieci și numit RaTG-13 are o structură diferită a licoproteinelor S, ceea ce ar sugera că nu s-ar fi putut  atașa bine la zona primară de contact cu organismul uman.

Rep.:  E foarte răspândită public--35% în Marea Britanie, 44% în Statele Unite, 59% în Japonia--opinia că Sars-Cov2 e artificial, produs în laborator. Ați eliminat, în lumea științifică, această posibilitate?

Thomas Gillespie:  Da, există indicii care ne permit să distingem un patogen natural de unul lucrat  în laborator . Cel artificial are urme, că într-o operație ratată de chirurgie estetică. Natură nu este imitabilă în ce privește complexitatea și detaliul lucrării sale. SARS-Cov2 nu prezintă astfel de semne ale unei intervenții ratate care ar înlocui gene anume pentru a mari rezistență virală sau gradul inițial de infectiozitate.

Rep.:  Există un consens științific în privința locului unde s-a produs trecerea acestui nou coronavirus  la om?  Se vorbește despre piețele de animale vii din Wuhan, în China.

Thomas Gillespie:  Unde s-a produs saltul între specii nu știm exact;  Wuhan este locul unde a fost DETECTAT prima oară.  Experiență arată că numele agenților patogeni poate fi înșelător;  e motivul pentru care nu-i mai numim  după locul unde au fost identificați. Am studiat originile encefalitei St. Louis, numită după orașul nord-american.  Analize ulterioare au arătat însă că ea a apărut și a trecut la om sute de ani mai devreme, în America Centrală. Liliacul cu potcoavă a fost probabil rezervorul natural al SARS-Cov2, dar  saltul s-ar fi putut petrece în Asia de Sud-Est sau pe teritoriul Chinei.

Rep.:  În general vorbind, unde este riscul cel mai mare ca un patogen să sară de la o specie la altă? Care sunt factorii favorizanți?

Thomas Gillespie:  Riscul maxim de salt între specii este acolo unde alterăm ecosisteme extrem de diverse, în special pădurile tropicale. Patogenii cei mai susceptibili de a face saltul spre om sunt cei compatibili filogenetic, adică cei proveniți de la celelalte specii de mamifere.  Ne concentrăm cel mai mult asupra lor deci, încercînd să anticipăm unde s-ar putea produce salturi interspecifice. Mamifere nu sunt prea multe, în jur de 5.000 de specii. În ciuda acestui fapt, după o vînătoare de patogeni de cîteva decenii suntem abia la început:  90% dintre mamifere încă n-au fost examinate în acest sens.

Rep.:  Cât de frecvente sunt aceste salturi între specii, și cum a evoluat această frecvența în anii din urmă?

Thomas Gillespie:  A crescut frecvența semnalarilor, o creștere cvasi-exponențială. Dificultatea este de a înțelege dacă sunt mai multe, sau detectăm mai multe. Cît de des și mult se răspîndesc patogenii, dacă se sting sau nu la locul unde se produce saltul, depinde apoi de densitatea populației umane și de gradul de conectivitate al acesteia prin rețelele de drumuri și alte mijloace.

Rep.: Ați spus că "actuala pandemie nu este un atac al naturii împotriva omului, ci un rezultat al atacului omului asupra naturii", ați considerat, în interviuri anterioare, că "putea fi mult mai rău", că actuala ordine economică bazată pe conflict cu natură poate duce la o catastrofă biologică.Ce-i de făcut pentru a evita acest deznodămînt ?

Thomas Gillespie:  Lumea începe, în sfârșit, să-și dea seama  că agenții patogeni nu respectă bariere între specii. E un moment de trezire.  Dacă vrem să reducem impactul acestor flageluri trebuie să reconsiderăm proiecte care ar putea tulbură sisteme naturale, în special pe cele mai biodiverse. O altă zona de preocupare și intervenție ar trebui să fie expansiunea continuă a crescatoriilor industriale de mare densitate, în special de porcine și găini. Problemele create de modul în care ne raportăm la natură au deseori consecințe sanitare nefaste; soluția este abordarea integrativă, în care sănătatea umană și cea a naturii sunt în armonie. Risc zero nu există. Evoutia este permanentă, patogenii evoluează, noi oamenii evoluăm. Circulația bolilor între specii va exista întotdeauna. Întrebarea esențială este cum reducem impactul și cum creăm o economie sustenabilă.

 
Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  https://www.rfi.ro/tag/interviu-sua
Ascultați aici interviul cu Thomas Gillespie, profesor de științe ale naturii la Universitatea Emory din Atlanta, statul Georgia.