Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pe urmele eroilor români căzuți în Alsacia. După 100 ani...

pag1.jpg

Sursa imaginii: 
© Photo artois1418

La mai mult de 100 ani de la sfârșitul Primului Război Mondial, arhivele încă ne dezvăluie secrete. Pentru orice istoric, acestea sunt argumente inestimabile împotriva ideologiilor, subiectivității sau manipulării.

Numeroși istorici au pretins că germanii au distrus arhivele pentru a ascunde atrocitățile comise sau pentru a șterge dovada crimelor lor. Alții afirmă că arhivele au fost distruse de bombardamente în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ceea într-o anumită măsură este adevărat.

Militarii germani au creat arhivele și nu au ezitat să furnizeze materiale și alte documente superiorilor lor, dar și instituțiilor internaționale, cum este de exemplu Comitetul Internațional al Crucii Roșii, care avea un birou special pentru prizonierii de război români. Marea majoritate a arhivelor s-a păstrat, dar multe documente au fost deseori ignorate, unul din motive fiind chiar modul de scriere de la începutul secolului XX.

După mai mulți ani de cercetare, accesul la aceste arhive a devenit posibil iar acum, un secol mai târziu, istoricul descoperă părți din istoria prizonierilor români în Alsacia ignorate până în ziua de astăzi.

© Archives du Comité International de la Croix Rouge

Astfel, au apărut noi informații despre captivitatea soldaților români prizonieri de război în Alsacia care permit identificarea victimelor uitate în acest ținut îndepărtat unde bărbați în putere au venit să moară  în condițiile cele mai îngrozitoare, suferind de foame și epuizare.

Iarna anului 1917 a fost foarte grea iar numărul de decese foarte ridicat. Temperaturile scad sub -20°C iar prizonierii subnutriți și epuizați nu rezistă mult timp. Detașamente întregi de muncă sunt decimate iar spitalele militare, care nu fac față numărului imens de bolnavi, raportează zilnic alte și alte decese.

 © Carte postale collection Ch.Woehrle

Una dintre arhive ne dezvăluie numele unor victime pe care istoria le-a uitat. Astăzi suntem în măsură să cităm numele acestora și să încercăm să le găsim familiile care nu au cunoscut niciodată în detaliu destinul tragic al strămoșilor lor.

Col de Praye – © Carte postale collection Ch.Woehrle

Pe crestele Munților Vosgi, germanii construiesc fără răgaz lucrări feroviare pentru a alimenta frontul de la începutul anului 1917. Prizonierii de război români ajunși la începutul anului sunt utilizați ca mână de lucru la construirea acestor căi ferate, dintre care multe străbat munții. Este cazul trecătorii Praye, la câțiva km de Moussey, în departamentul Vosgi, unde detașamentele de muncă raportau zilnic morți.

Carre militaire Dieuze – © Photo artois1418

În trecătoarea Praye au decedat (unii se odihnesc la necropola națională din Dieuze în Lorena) următorii prizonieri români:

  • Constantin Gheorghe născut în 1884 la Boldești în județul Prahova
  • Constantin Talmaciu născut în 1888 la Casa-Veche, județul Olt
  • Mihai Dascălu născut în 1885 la Răcăciuni județul Bacău
  • Mihai Doboș născut în 1883 la Horgești județul Bacău
  • Dumitru Gavrilă născut în 1883 la Poduri, județul Bacău

Oricine cunoaște descendenți ai acestor eroi este rugat să ne ne contacteze la adresa de mail [email protected] sau pe pagina de Facebook / RFI România

Mulțumim pentru ajutorul acordat în găsirea descendenților.

Articol de Christophe Woehrle, doctor în istorie contemporană

Traducere: Smaranda Teodoriu