Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pe urmele eroilor români căzuți în Alsacia : Soldatul Gheorghe Chirnogeanu

România a intrat în război în 1916, la sfârșitul verii. La fel ca mulți alți români, Gheorghe Chirnogeanu, născut în 1878, a fost mobilizat pentru a merge pe front. Acest țăran, în vârstă de 39 de ani, din estul Bucureștiului, județul Ilfov, trebuie să-și ia inima în dinți și să se îndrepte spre necunoscut. Soția lui l-a văzut plecând, fără să știe dacă se va întoarce. Toată lumea o știe, acest război este mortal și riscul de a-ți pierde viața este major. A fost capturat în suburbiile capitalei, la 14 decembrie 1917, a treia zi de naștere a bunicului meu, născut în Alsacia. Soarta îi aduce împreună, fără să se întâlnească vreodată, pentru că Alsacia este destinația finală a captivului român.​

Mulți prizonieri români mor din cauza condițiilor de transfer și a frigului din această iarnă cumplită, în 1916-1917. Gheorghe supraviețuiește acolo și este trimis într-un detașament de muncă lângă Strasbourg. La începutul anului 1918 s-a îmbolnăvit și a fost internat la spitalul cetății de la Strasbourg, unde a murit la 27 aprilie 1918. Înmormântate în cimitirul din Cronenbourg, rămășițele sale au fost transferate în 1992 la cimitirul românesc din Haguenau. Mormântul său este inscripționat astfel: Chiraogann George - 30 avril 1917.

A murit la 40 de ani, departe de soția sa, Flora. Oare știa că soțul ei a murit în Alsacia? Arhivele ICRC nu menționează moartea lui Gheorghe Chirogeanu, iar în familie sau în orașul natal nu există nicio declarație referitoare la moartea acestuia. Am avut norocul să-l cunosc pe bunicul meu până în 1984, străbunicul meu a murit în 1948, la 70 de ani, având mulți urmași. Au trecut 112 ani de la moartea lui Gheorghe Chirnogeanu, care a fost înmormântat la Haguenau sub o identitate eronată. Cine își mai aduce aminte de acest bărbat? Ce familie a suferit pentru că a pierdut un fiu, un soț, un tată ? Această lucrare aduce un omagiu tuturor acestor oameni, îngropați pe pământurile noastre.

 

Ajutați-ne să-i găsim urmașii ...

Christophe Woehrle 2020 ©

Traducere de Anda Costiuc