Cristian Diaconescu : Capitalele occidentale, ”exasperate” de lipsa de progrese în combaterea crimei organizate

C.D: Este o situație paradoxală. Trebuie să ne trezim la realitate din perspectiva instituțiilor pentru că această problemă grevează foarte serios dialogul bilateral și chiar multilateral cu parteneri ai României, într-un moment în care avem nevoie de o relație cât se poate de corectă, mai ales că, datorită pandemiei, statele au tentația de a se închide național. Și în condițiile în care forța de muncă din România este majoritară în multe state occidentale, apariția acestui fenomen sau lipsa de voință pentru contracararea lui, ne poate crea probleme la nivelul societății sau la nivelul acceptării românilor. E vorba de fapte grave sesizate de foarte mult timp. Cu toate acestea din punct de vedere judiciar situația este foarte neclară. Dacă și noi, în România acuzăm acest fenomen și partenerii noștri ne transmit semnale foarte serioase și repetate din acest punct de vedere, întrebarea este „Unde se rupe pe lanțul decizional?”. Care este de fapt problema? De aici este nivelul de suspiciune.

Rep: Până unde s-ar putea merge? Știm foarte bine că am avut probleme să intrăm în spațiul Schengen, probleme care erau legate și de justiție, de infracționalitate. Credeți că ne-am putea trezi în situația în care statele membre ale Uniunii Europene sau Statele Unite, care nu ne-au băgat în Programul Visa Waiver, ar putea zice „mai ușurel cu românii peste frontierele noastre”?

C.D: În primul rând, să știți că această problemă apare pe agenda discuțiilor bilaterale extrem de frecvent, mult mai semnificativ decât se cunoaște public. Da, pot apărea probleme în sensul celor menționate de dumneavoastră. Atât timp cât programul Visa Waiver este în dezbaterea Congresului, politicienii fiind implicați, sigur că ei își iau informații. Multe dintre aceste informații nu sunt de natură să ne sprijine. În condițiile în care s-au făcut sesizări repetate către București din zona unor capitale europene în ceea ce privește acest fenomen infracțional și în contextul pandemiei Covid 19, este foarte probabil ca o serie de state să încerce pe baze naționale de a-și lua măsuri de protecție. Locurile de muncă oricum sunt mai puține peste tot în Europa, astăzi când vorbim. Atunci, poate fi invocat și acest argument, la care nu prea avem contra-argument. Dacă acest subiect intră în zona politică fundamentală vom avea probleme majore.

Rep: Să nu uităm că la Bruxelles se pregătește o corelare a respectării statului de drept de alocarea fondurilor europene. Lipsa unui sistem judiciar care să combată eficient infracționalitatea și crima organizată poate fi considerată foarte lejer o problemă de nerespectare a statului de drept.

C.D: În mod categoric și vreau să adaug la ceea ce ați spus dumneavoastră exact acest tip de subliniere. Decizia privind legarea capacității de accesare a fondurilor europene, fie din fondul de reziliență și redresare, fie chiar din cadrul financiar multianual, din buget, de funcționarea statului de drept, informal este luată în Parlamentul European. Discuția privind această legătură se va relua și forțele politice sunt majoritare pentru a introduce această hotărâre în mod categoric. Din păcate, câtă vreme nu există voință și nu spun neapărat politică, în a combate acest fenomen al infracționalității, România va avea o mare problemă. Fondurile ce ni se alocă, mai ales din planul de redresare, sunt plafoane maximale. Competiția va continua și evident, așa cum se întâmplă, resursele nu sunt niciodată suficiente față de nevoile statelor membre. Din acest punct de vedere, ne creăm singuri prin pasivitate, prin complicitatea unora un tip de vulnerabilitate care ne va costa pe toți.