I. Cristache (Federația Asociațiilor de Părinți): Familia să aleagă dacă vrea școală "față în față" sau online

Iulian Cristache: Este pur și simplu o spălare pe mâini. Exact cum învață ei foarte bine în acel ghid copiii să se spele pe mâini, asta au făcut. Vin cu un document pe care ni l-au pus în cârcă. Un document despre care cred că nici măcar nu este original 100% și este într-un procent major copiat de pe ghidurile din țările europene. Bănuiesc că unul dintre motive a fost că au așteptat să mai vadă ce se întâmplă și pe acolo. Eu mă aștept să trimită experții da la DSP județean în unitățile de învățământ să ajute directorii, nu să îi controleze. Acum au prins niște aere de control pentru că mă sună directorii să îmi spună că tremură în fața celor de la direcția de sănătate publică. Mă așteptam să facă un pachet de măsuri complementare cu Guvernul României, cu Ministerul Educației și Cercetării, astfel încât să vorbim despre o finanțare complementară pe măsură sua de o finanțare suplimentară pe filiera guvernului, nu doar așa. Luați voi și faceți cu ceea ce nu aveți și noi ne spălăm pe mâini. În draful acela scrie că părinții trebuie să rezolve o grămadă de probleme. Directorii unităților de învățământ trebuie să rezolve o grămadă de probleme. În schimb, Ministerul Sănătății vine doar cu sfaturi. Ei dau sfaturi. Asat face Ministerul Sănătății în actualul context pandemic și cu trei săptămâni înainte de începerea școlilor. Ei dau sfaturi, altceva nimic.

Reporter: Ați spus la începutul discuției că totul este identic cu ce era acum o lună și jumătate. Ce apar în plus sunt acele panouri despărțitoare.

Iulian Cristache: Dacă nu se poate ține sau dacă se hotărăște la nivelul consiliului de administrație să nu se mai țină distanțarea din punct de vedere fizic, atunci o să avem acele panouri despărțitoare, acel material acrilic transparent, renumitul plexiglas, care din punctul meu de vedere nu își îndeplinește scopul într-un procent major. Virusul se răspândește doar pe orizontală nu și pe verticală? Credeți că va fi într-o zonă de confort un copil care va sta patru, cinci ore la școală, cu capul între pereții ăia de plexiglas atâtea ore, zi de zi într-un an? Mă refer la cei  de la nivelul de învățământ primar. Este exact ceea ce vă spun. Ne zic să facem asta ca să mai treacă timpul, iar dacă se întâmplă ceva ei nu au nicio vină. Părinții vin cu declarație pe propria răspundere. Directorii fac planurile operaționale fără să aibă un document și un ghid decât cu o săptămână înainte de începerea școlilor. Ei dau sfaturi.

Rep: La nivel teoretic, acest ordin pare impecabil. Cum e în practică?

Iulian Cristache: E aproape imposibil de pus în practică. Trebuia să vină cu măsuri complementare. Într-adevăr, a apărut o ordonanță de urgență care spune că se pot debloca posturile în această stare de alertă. În general nu se scot la concurs posturi sau nu se deblochează în această perioadă de stare de urgență. Acum există posibilitatea. Dar trebuie să se aprobe posturile. Trebuie inclusiv pentru femeile de serviciu. Acest ghid care este impecabil la nivel teoretic, are nevoie de o resursă suplimentară la nivelul femeilor de serviciu. Nu ai cum să îndeplinești toate acele norme dacă vrei să păstrezi ad litteram tot ce scrie acolo.  

Rep: În momentul de față câte școli credeți că pot îndeplini aceste norme așa cum sunt ele scrise, cum apar în ordinul comun al Ministerului sănătății și cel al Educației?

Iulian Cristache: Foarte puține pentru că nu au avut finanțarea necesară. Au fost pregătite pentru examenele de la evaluarea națională. Acolo, inclusiv eu mi-am asumat riscul cu federația și am susținut examenele naționale pentru că acolo vorbeam de două zile, respectiv trei zile de examen, în condiții de distanțare fizică fără probleme pentru că era perioada de examene și cu filtrele necesare la momentul respectiv. Acum nu mai vorbim de 150.000 la nivel național. Vorbim de trei milioane de elevi care trebuie să se întoarcă în bancă, în scenariul verde, câte 4-5-6 ore zi de zi. Avem școli 1.500 – 2.000 – 3.000 de elevi care învață în două sau trei schimburi. Este clar că este aproape imposibil, chiar dacă ai avea personalul necesar, didactic sau auxiliar sau nedidactic. 

Rep: În aceste condiții dumneavoastră ce propuneți? Ce soluții aveți? Să se înceapă școala pe 14 septembrie?

Iulian Cristache: Școala trebuie să înceapă pe 14. Nu se pune problema să nu. Nu avem nicio garanție că acest virus va dispărea într-o lună, două, trei astfel încât să spunem că ne chinuim, mai stăm trei luni, renunțăm la vacanța de iarnă, la vacanța de primăvară și comprimăm anul școlar. Din punctul meu de vedere, Ministerul sănătății împreună cu Ministerul Educației și Cercetării trebuie să dea posibilitatea familiei să opteze pentru școală față în față sau pentru online. Răspunderea e la nivelul familiei. În familie știu cel mai bine ce au în familie, dacă sunt membrii cu boli asociate și care sunt riscurile. Riscurile sunt oricum. Indiferent de situație, nimeni nu poate garanta că nu vom avea Covid la nivelul unităților de învățământ. Este aproape imposibil în condițiile în care noi avem 1.300 – 1.400 – 1.500 de cazuri pozitive în fiecare zi. Riscul este, dar, până la urmă, trebuie să ne obișnuim să trăim cu acest virus. Trebuie să încercăm să respectăm regulile, să ne responsabilizăm, să fim solidari, să înțelegem și nu doar să acuzăm. Eu acuz Ministerul Sănătății pentru că nu a fost în stare să vină cu acest ghid mai devreme, pentru că ne-a mințit și am sperat că într-o lună și jumătate vom avea cine știe ce lucruri care vor veni în sprijinul nostru, dar ei nu vor să își asume absolut nimic. Repet. Ei doar dau sfaturi. Noi și școlile trebuie să facem absolut tot. Dar, din păcate, nu avem nici noi posibilitățile financiare necesare ca să venim în sprijinul școlilor. Până la urmă, școala e gratuită. Este obligația consiliului local sau a celorlalte instituții de resort care trebuie să vină cu finanțarea necesară, astfel încât școlile să beneficieze de tot ceea ce e necesar.

Rep: Ați spus că părinții ar trebui să aibă posibilitatea să opteze între școală față în față și învățământ online. Pe de altă parte, chiar dumneavoastră ați tras un semnal de alarmă asupra faptului că elevii nu pot învăța online și că există riscul ca numărul meditațiilor să se tripleze. Domnule Cristache, nu toți părinții își permit aceste meditații. 

Iulian Cristache: Nu numai asta este de luat în calcul, ci și faptul că sunt familii care, într-adevăr, exagerează, spunând că nu vor să își trimită copii sub nicio formă, deși nu au membri cu boli asociate la nivelul familiei. Atunci, este un semn de întrebare. Bănuiesc că și din acest punct de vedere Ministerul educației și cercetării pune presiune și își dorește scenariul verde. Numai că nu te joci cu sănătatea omului. Și doamne ferește, în situația în care un copil se poate contamina, familia se poate îndrepta împotriva școlii. Trebuie să fim foarte atenți în ceea ce facem. Nu este deloc ușor. Decizia e greu de luat.

Rep: Dumneavoastră stați de vorbă cu părinții. Ce vă spun? Cum privesc ei aceste măsuri? Ce spun despre purtatul măștii în cazul copiilor mici, de exemplu?

Iulian Cristache: Sunt atât de multe păreri, unele chiar mă sperie. Sunt la extreme, unii că nu vor, unii că vor. Trebuie să avem o atitudine echilibrată. Să fim cât de cât cerebrali. Nu poate să fie nimeni cerebral 100% într-o situație ca cea actuală, în care sunt prea multe lucruri de îndeplinit. Uitați-vă la ceea ce pățim cu acest virus. Nu îl are cineva în buzunar și spune că îi dă drumul și ne contaminăm sau nu. Este peste tot, chiar și cu un efectiv de clasă înjumătățit este aproape imposibil să nu îl iei, din punctul  meu de vedere. Nu vreau să iau locul unui medic. Nu sunt medic. Am tot respectul pentru ei. Dar acel copil care stă cinci, șase ore la școală nu cred că nu va pune mâna la gură. Nu cred că va păstra acea mască în condiții ideale. Nu cred că poate să stea cu masca patru, cinci ore fără să respire, fără să o dea jos, fără să strănute, făr să existe posibilitatea să contamineze banca, mânerul de la intrarea de la ușă, fără să pună mâna pe un marker sau pe o cretă pe care o va folosi și altcineva. Riscurile sunt la tot pasul.