Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"N-are să fie familie în România care să nu aibă pe cineva cu SARS-COV-2"

familie_covid_pixabay.jpg

La cât de mare e transmiterea intracomunitară, nu are să fie familie în România care să nu aibă pe cineva apropiat care a trecut prin infecție, spune Cristian Oancea, managerul spitalului Victor Babeș din Timișoara.
Image source: 
pixabay.com

Teatrele, cinematografele şi restaurantele îşi vor putea relua activitatea în spații închise, începând cu 1 septembrie. Mai sunt două săptămâni și începe școala. Ministrul Sănătății recunoaște că "septembrie e o lună destul de grea", cu un risc asumat de creștere a numărului de cazuri de COVID-19. Managerul spitalului Victor Babeș din Timișoara, Cristian Oancea, declară la RFI că în luna octombrie am putea depăși pragul de 2.000 de infectări pe zi. "La cât de mare e transmiterea intracomunitară, nu are să fie familie în România care să nu aibă pe cineva apropiat care a trecut prin infecție".

Începerea anului școlar și noile măsuri de relaxare anunțate de autorități vor duce la creșterea infectărilor cu coronavirus. Managerul spitalului Victor Babeș din Timișoara, Cristian Oancea, declară la RFI că în luna octombrie am putea depăși pragul de 2.000 de cazuri noi pe zi. Copiii sunt în mare parte asimptomatici, dar acești copii sunt așteptați la școală, la grădiniță, de un bunic care are comorbidități. La cât de mare e transmiterea intracomunitară, nu are să fie familie în România care să nu aibă pe cineva apropiat care a trecut prin infecție, afirmă medicul. În opinia sa, relaxarea la noi înseamnă iresponsabilitate: "Unii cred că virusul nu există, alții cred că nu e așa periculos". El povestește că un pacient de la terapie intensivă, căruia doctorii i-au salvat viața, după ce a fost externat tot nu credea că a avut SARS-COV-2.

La spitalul Victor Babeș din Timișoara rata de supraviețuire pentru pacienții din ATI e de 25-27%. Potrivit lui Cristian Oancea, sunt mai mulți pacienți bărbați în stare gravă, de asemenea și numărul deceselor în rândul bărbaților e mai mare. Între 8 și 10 procente dintre decedați nu au alte comorbidități. Este cazul a 4 pacienți care și-au pierdut viața în ultimele 3 săptămâni. Erau tineri, între 40 și 50 de ani, spune medicul.

În contextul în care de marți se vor redeschide restaurantele și cafenelele din interiorul clădirilor, Cristian Oancea face un nou apel pentru respectarea regulilor de către cei din industria HoReCa. În caz contrar, numărul cazurilor va crește. Întrucât aproximativ 5% dintre pacienții infectați cu coronavirus ajung să aibă nevoie de terapie intensivă, se va pune și mai multă presiune pe medicii și asistentele care lucrează acolo. Sunt epuizați, subliniază managerul spitalului Victor Babeș din Timișoara. Cristian Oancea își exprimă frustrarea și subliniază că medicii fac tot ce pot dar că, așa cum dragoste cu forța nu se poate, nici sănătate cu forța nu se poate.

Cristian Oancea: După primul val ați observat că am fost într-o stare de platou nefericit, ca să îi spun așa, cam la 1.300 – 1.400 de cazuri în fiecare zi, plus sau minus câteva zeci de cazuri. Cu această nouă relaxare ne așteptăm ca la începutul, dar mai ales la jumătatea lui octombrie să fie iarăși un prag psihologic de undeva la 2.000 sau peste 2.000 de infecții pe zi. Aspectul care ne îngrijorează cel mai mult este creșterea numărului de cazuri în terapie intensivă. În plus, colegii din terapie intensivă au fost în focuri toate aceste șapte luni și personalul este foarte obosit, foarte epuizat. Aproape că se ajunge la sindromul de burnout. Noi suntem în spitale și lucrăm pentru folosul public, dar această relaxare trebuie să vină și cu o responsabilitate din partea industriei horeca. Ei degeaba promit că o să respecte regulile, dar dacă nu o să le respecte cum sunt instituite de la nivel central și local, va fi degeaba. O să ne confruntăm din nou cu creșterea numărului de cazuri. Am vorbit cu colegii de la Institutul de Sănătate Publică din Timișoara și ne așteptăm undeva la 120.000 – 150.000 de cazuri. Acum suntem undeva la 84.000 – 85.000. Nu mai știu câte cazuri au trecut prin SarsCov2. Numărul de decese este în continuă creștere și în terapie iarăși am depășit un prag psihologic, cel de 500. Practic jumătate din numărul de paturi din terapie intensivă la nivel național sunt ocupate.

Reporter: Tocmai pentru că urmează această nouă perioadă de relaxare, ce tipuri de comportament vă îngrijorează cel mai tare?

C.O: Din nefericire, de obicei, la noi relaxarea înseamnă iresponsabilitate. Dacă vom menține purtatul măștii, care va trebui să facă parte din cotidianul nostru, dacă vom menține distanțarea sanitară de un metru și jumătate, doi metri, dacă vom folosi metodele de igienă mai frecvent, riscul de transmitere este mai scăzut. Despre acest SarsCov2 unii cred că este o minciună, că e un fake news sau că nu e așa de rău. Dar uitați-vă. Cel puțin în ultimele trei săptămâni am pierdut patru pacienți în terapie intensivă, deși s-au făcut toate eforturile să le salvăm viața, fără nicio comorbiditate și cu vârsta în populația activă, între 40 și 50 de ani. Într-adevăr, majoritatea formelor sunt asimptomatice sau simptomatice ușor. Dar deja când ai forme moderată și severă începi să te îngrijorezi. În urmă cu patru, cinci luni primeam telefoane în care ne întrebau dacă chiar există acest virus, de la prieteni pentru că ei nu auziseră în familie, în familia extinsă sau la prieteni ca cineva să se fi îmbolnăvit. Din nefericire, eu cred că până la sfârșitul anului sau până cel târziu în primăvara anului viitor, nu o să existe nicio familie care să nu fi avut cel puțin un caz de covid19.

Rep: De aproape o lună sunt în medie peste 1.000 de cazuri zilnice. Ce procent din acești pacienți ajung să aibă nevoie de terapie intensivă? Care este rata de supraviețuire odată ajunși la terapie intensivă?

C.O: La noi, rata de supraviețuire este undeva la 25% - 27% în acest moment. Într-adevăr, am identificat un număr mai crescut de bărbați în terapie intensivă. Inclusiv ca număr de decese am avut 55 de bărbați care au decedat versus 44 de femei. Din aceste decese, aproximativ 8% - 10% nu au prezentat comorbidități.

Rep: Ce vârste aveau?

C.O: De la 22 la 74 – 75 de ani. Am avut pacienți cu vârste tinere, 22 de ani, 38 de ani, 41 de ani, 44 de ani, care nu aveau comorbidități. Inclusiv acum în terapie intensivă avem pacienți care nu aveau comorbiditate și care în decurs de 24 – 48 de ore au evoluat de la forme moderate la forme foarte severe. Acest lucru ne îngrijorează. Din moment ce colegii din terapie intensivă îi stabilizează, ei în două, trei, patru zile își revin și se simt bine. Numai că acest bine e aparent. Nu știm încă cauza acestei modificări fiziopatologice. În decurs de 14 – 16 – 18 – 20 de ore starea se degradează brusc și merg spre exitus, indiferent de ce le-am face. Și avem pacienți la care am încercat absolut toate terapiile posibile, de la plămân artificial la terapia cu ozon, la plasmă. Am discutat și cu colegii noștri din alte țări și fenomenul este la fel peste tot. De asta noi îndemnăm la responsabilitate. Clar avem o transmisie intracomunitară foarte crescută și cu începerea anului școlar se poate acutiza. Gândiți-vă că mare parte din copii sunt asimptomatici. Acei copii sunt așteptați de la școală, de la gradiniță de către bunici, care au comorbidități. Poate au hipertensiune, poate au diabet, poate au trecut printr-o neoplazie, poate au alte modificări ischemice sau boli cronice.

Rep: Sau poate o banală obezitate.

C.O: Da, banala obezitate poate să constituie un factor de risc pe o formă moderată. Gândiți-vă ce încărcătură va fi pe sistemul sanitar din octombrie încolo. Noi, spitalele de primă linie, dar și spitalele suport, în astea șapte luni am fost în fibrilație cu aceste cazuri. A fost o perioadă în care lumea a considerat că am făcut lucruri de eroi, după care iarăși am trecut la statusul dinainte, că eram plătiți de oculta mondială, că jecmănim oamenii.

Reporter: Apropo de oculta mondială, ce fel de pacienți ajung în ultima perioadă la Victor Babeș?

C.O: Am avut pacienți care au fost chiar la terapie intensivă, le-am salvat viața și după ce a ajuns pe secție și a fost externalizat nu au crezut că a avut SarsCov2. Dacă nici cu actele în mână tot nu cred? Sigur, acești pacienți sunt foarte puțini, acești „extremiști”. Mare majoritate cred și nu prea cred. Dar la cât de mare este transmiterea intracomunitară nu cred că o să fie familie în România care să nu fi avut cel puțin un caz care a trecut prin infecție. E frustrant. Noi facem toate eforturile și financiare și umane și medicale non-stop ca să deservim cât mai bine starea de sănătate. Dragoste cu forța nu prea se poate face, la fel ca și sănătatea. Sănătate cu forța nu putem să facem.