Jurnalist, polițist sub acoperire: Poliția e un clan, cine ”denunță” e trădător

Specialist în misiuni sub acoperire, Valentin Gendrot a dorit să exploreze o instituție „controversată” utilizând această metodă controversată, care face obiectul unei dezbateri permanente în rândul jurnaliștilor. „În acest fel se pun lucrurile în mișcare”, explică însă autorul de 32 ani.

Lucrător comercial și salariat la Lidl: acest jurnalist a povestit deja alte șase misiuni sub acoperire precedente într-o altă carte semnată sub pseudonim ("Les enchaînés", Ed. Les Arènes) după care s-a făcut și un documentar difuzat de canalul France 2.

Misiunea sa clandestină în cadrul poliției începe în septembrie 2017. Folosind numele său adevărat el declară în acte că a terminat Școala Națională de Poliție de la Saint-Malo și că a obținut calificarea de „agent de pază”- cel mai mic grad pe scara ierarhică- apoi este repartizat la clinica de psihiatrie de la sediul poliției din Paris.

Obține ulterior postul pe care-l avea în vizor: la secția de poliție din arondismentul 19 din Paris, un cartier popular din capitală. Lucrează aici în perioada martie-august 2019 când are loc mișcarea „vestelor galbene” care alimentează acuzațiile cu privire la violențele produse de poliție.

Într-un interviu pentru AFP, jurnalistul povestește că în prima zi a rămas „complet stupefiat”: armele erau distribuite în mod haotic, un polițist „lovește zgomotos o persoană aflată în custodia poliției” iar unei femei îi este refuzată plângerea după ce afirmase „că primise amenințări cu moartea” din partea soțului ei.

Într-un pasaj exploziv din cartea sa, Valentin Gendrot explică cum a asistat la un „scandal” iscat de către un coleg de-al său și cum a fost nevoit inclusiv el să țină partea altor polițiști.

În acea zi, secția de poliție unde lucra este solicitată să intervină în momentul în care a primit plângerea unui om cu privire la faptul că vecinii săi tineri ascultă muzică la parterul unui bloc.

Conform celor redate de el, situația degenerează când unul dintre polițiști „îl lovește” pe un adolescent care ulterior îl provoacă pe funcționar...

Polițistul îi trage apoi o primă palmă tânărului iar acestea ripostează. Polițistul se înfurie și mai tare: „Încă o palmă, două, trei, poate chiar patru sau cinci”, afirmă jurnalistul.

Polițistul „izbucnește ulterior” și începe să dea cu pumnii și să-i adreseze insulte adolescentului. Adolescentul este apoi dus la secția de poliție pentru a i se verifica identitatea. Jurnalistul nu detaliază în cartea sa gravitatea rănilor suferite de adolescent.

Cei doi depun plângere: polițistul pentru sfidare și amenințare iar adolescentul pentru violențele pe care le-a suportat.

Gendrot afirmă că procesul verbal este făcut în așa fel încât adolescentul  să fie învinuit iar polițistul „salvat”. Gendrot îl va incrimina totodată pe adolescent în cadrul unei anchete interne.

„Poliția este un clan” iar „cel care denunță, un trădător”, afirmă Valentin Gendrot. Acuzându-se pe sine pentru faptul că l-a apărat pe colegul său, jurnalistul explică pentru AFP că în acest fel a dorit să contribuie la „denunțarea altor câteva mii de scandaluri de acest tip”, chiar dacă a luat cu greu această decizie.

Nu este o carte împotriva Poliției

Cartea aceasta evocă totodată numeroase nemulțumiri din rândul personalului: mașini inutilizabile, sinuciderea unui coleg și ostilitate din partea populației (unul dintre deținuți îi invită pe polițiști să se sinucidă), salariii de doar 1 340 euro net pe lună la Paris.

Jurnalistul se îngrijorează și cu privire la „faptul că oricine ar putea deveni polițist”: Statutul său de jurnalist nu a fost niciodată descoperit iar formarea sa timp de trei luni este lacunară, „low cost” după cum spune instructorul său.

Ca răspuns la adresa criticilor, acesta subliniează că misiunea sa „nu este anti-poliție” ci că abordează „marile tabuuri ale poliției”.

„Este și în interesul lor să vorbim despre violențele provocate de poliție”, „tot timpul considerate minore”, spune el. Conform acestuia, „majoritatea funcționarilor nu au o reputație tocmai bună iar climatul este foarte tensionat între cetățeni și poliție”.

Valentin Gendrot recunoaște că îi este teamă de reacțiile de la poliție care pot surveni în urma publicării cărții dar spune că este pregătit să riposteze.

„Totul este real”, asigură acesta, punând la dispoziție „documente” și „probe”.

Traducere de Smaranda Teodoriu după France24