Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Satul Letea: Vântul, caii și șacalii...

letea_sat.jpg

Casă traditională în satul Letea. Foto: RFI România/Vlad Ionete

După ridicarea restricțiilor de circulație, Letea a fost pe plan intern un punct de atracție din Delta Dunării. Practic, indiferent în ce punct al Deltei te aflai, cineva se oferea să te ducă și la Letea.

Un număr foarte mare de turiști a ales să viziteze pădurea, trecând prin sat. Cele câteva ore petrecute însă i-au ajutat doar pe cei care asigurau transportul specific, cu căruța sau cu mașini speciale de teren.
Pentru restul sătenilor, toată povestea a devenit un chin și un disconfort. Oricum, cei mai mulți preferă să nu vorbească în fața unui microfon despre asta. Dar există și voci care își pun problema: cum putem totuși face turism într-un mod sustenabil?  Andreea Orosz a încercat să afle un răspuns în materialul următor (AUDIO).

 

"Aici suntem la capătul satului?
Da, mai sunt vreo două case după noi. Este foarte multă liniște. Practic, satul începe cu noi ca să zic așa.
Sau se termină. 
Sau se termină, depinde din ce direcție venim.
Auziți ambarcațiunile sau nu bat până la voi?
Nu se aud. Este liniște. Nu se aud turiștii. Încă nu am intrat în circuitul turistic. Nu suntem vizitați. Trec maxim două mașini pe zi. Vântul, caii și șacalii se aud noaptea când ne uităm la stele. Cerul la Letea este foarte frumos. În tot satul sunt doar două becuri. Unul dintre ele nu este la noi. Iar noaptea putem să admirăm stelele. Cerul se vede foarte clar. Calea Lactee zici că e pictată. Ne uităm la stele și ascultăm șacalii" povestește  Loredana Pană, coordonator de proiect la Asociația Letea în UNESCO. 

"Casa aceasta a fost construită de un domn din Brașov, care între timp a decedat și a făcut-o să arate ca o cabană de munte, ceea ce este și ilegal. În rezervație există un regulament de urbanism foarte clar și strict tocmai în ideea de a proteja specifica local, însă fiind la capătul satului și al țării nu este întotdeauna respectat.

Noi, de trei ani de când am început acest program încercăm să o renovăm folosind tehnici tradiționale. Am, chemat localnici pentru că de la ei am luat rețeta de pâmânt și cum se face și care este specificul local. În al doilea an am făcut o chemare la clacă în care am anunțat localnicii ce vrem să facem și cine este interesat să ne ajute. Au venit câteva doamne. Lipitul caselor este o ocupație dedicată mai ales femeilor. Anul acesta accentul a fost pus pe diversitatea etnică locală. În comuna C.A. Rosetti sunt trei etnii care conviețuiesc de atâta timp. Sunt români, lipoveni și ucraineni care și-au păstrat tradițiile, au împrumutat unii de la ceilalți.

În tot acest timp a existat o bună înțelegere. Noi vrem să scoatem în evidență faptul că și patrimoniul cultural este important. Creând o alternativă de turism cultural reușim să scadem presiunea pe ecosistemele naturale. Zilnic vin foarte multe bărci în Letea, care distrug canalele locale, afectează fauna și flora. Noi recomandăm turiștilor să viziteze sustenabil Delta, să o parcurgă încet, să stea mai multe zile, să vorbească cu oamenii, să le cunoască tradițiile. Sunt foarte frumoase și merită să fie păstrate și promovate. Din păcate, nu este suficient să vii două ore în Letea și să zici că ai cunoscut cu adevărat satul.

Noi lucrăm aici de peste zece ani și chiar și așa sunt surprinsă de multe ori când mai aflu de câte un obicei, de câte o tradiție, de ceva care se întâmplă sau cum se lipesc casele, când sau cum se căsătoresc. Important este să ne oprim puțin când ajungem în Deltă, să înțelegem toate vitregiile prin care acești oameni trec. Transportul este scump. Nu au servicii de sănătate. În școli se fac ore simultane. Oamenii de aici sunt foarte importanți și trebuie să le înțelegem stilul de viață.

Noi tot timpul spunem despre Letea că este un muzeu viu al tradițiilor deltaice. Este izolat. Este unul dintre cele mai izolate sate din Delta Dunării, motiv pentru care încă mai au stuf pe casă. Culorile tradiționale, verde și albastru se păstrează. Noi asta le spunem localnicilor. Pe termen lung este important ca satul să fie conservat. Să dăm mai departe ceea ce ei au moștenit și care pentru noi e deja exotic. Trăim în orașe aglomerate, cu foarte mult stres.

Aici încă mai putem să vedem traiul de altă dată. Pe termen lung turismul slow ar putea să fie o alternativă sustenabilă. Din păcate sunt foarte mulți turiști care nu stau decât trei, patru ore în sat. Se duc la pădure în viteză. Se duc la lacul sărat, care este o baltă într-un câmp. Dacă nu faci baie acolo și nu stai să te bucuri de sarea care se usucă pe tine, nu poți să simți adevărata plăcere a Deltei și să te bucuri încet și în tihnă de tot ce se întâmplă aici. 
De exemplu, aici ai avea unde să stai?
La localnici există o pensiune deschisă de vreo doi ani. Dar localnicii sunt foarte primitori. Poate că în anul acesta cu pandemia ar trebui să fie toată lumea mai precaută. Acomodează turiști în camera bună de la stradă. Este important ca un turist să stea minim trei zile în Deltă. Așa lasă mai mulți bani în localitate, mai mulți localnici sunt implicați în procesul ăsta, nu doar cei trei, patru, cinci, șase oameni care se ocupă cu transportul și cu masa din sat, cum se întâmplă acum.


"Aici sunt patru legume de bază, ne explică și Iiliuță Goean, ghidul nostru. Borșul de pește tradițional se face cu patru legume, cartofi, ceapă, ardei și roșii. Toată lumea avea în grădină aceste patru legume plus pătrunjel, leuștean, mărar sau ce își mai puneau ei. Cine mai punea un dovleac era bonus. Dar aceste patru legume erau baza grădinilor din toată Delta. Aici la Letea de asta au grădini atât de mari. Fiecare depindea de ceea ce și producea local. Distanța foarte mare de la Tulcea până aici crește prețul tuturor produselor. Este foarte greu să le transporți, foarte costisitor. Atunci, omul se baza pe ceea ce își producea local. Fiecare are două, trei vaci, o mică grădină și pescuiesc. Așa au supraviețuit ani și ani la rând.
Casele sunt după culori. Cum ne dăm seama cine stă în casa respectivă?
Satul este ucrainean. Majoritatea sunt ucraineni, dar sunt amestecați și cu lipoveni. Casele cu albastru și galben sunt dominant ucrainieni, în cele cu albastru sunt dominant lipoveni.
 
Noi acum suntem pe cel mai tânăr teren al României. Dacă vă uitați pe stradă sunt scoici peste tot. Aici a fost mare. Pământul este sărat. Este foarte greu să crești legume.
Cred că e primul loc pe care îl văd că cresc legume pe nisip.
 
Și acolo unde am fost, la Viorica? Acolo cum se întâmplă lucrurile?
Este o gospodărie tradițională care oferă prânz turiștilor. Gătesc tot timpul pește proaspăt de la pescari din baltă. Noi am cunoscut-o pe Viorica acum mai mult de zece ani. Era cunoscută în sat ca fiind o gospodină și o doamnă foarte primitoare.

Colegul meu Costel a venit acum vreo zece ani în sat pe jos de la Sulina. Sunt vreo 16 km, dar făcuți pe jos și în soare e destul de problematic. Când a ajuns a întrebat unde se mănâncă ciorbă de pește. Toată lumea l-a trimis la Viorica, care era cunoscută ca fiind o bună gospodină. Noi ne-am tot dus și au aflat din ce în ce mai mulți oameni de borșul de pește făcut de Viorica.